Jurisdictional conflict over compensation claims under Law 236/2019: competence of county-level veterinary authority vs. central agency under Law 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.10.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - A.N.S.V.S.A., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 70.000 RON (10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 şi până la data apariţiei O.U.G. nr. 117/2004, şi anume de la data de 16.12.2019 până la 24.07.2020).

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în luna iulie/ august 2020 s-a adresat pârâtei A.N.S.V.S.A. cu o notificare ce reprezintă o veritabilă plângere prealabilă în cadrul procedurii administrative prealabile obligatorii prevăzute de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, solicitând rezolvarea solicitării formulate şi, chiar dacă pârâta a formulat un răspuns cererii sale privind achitarea sumei de 10.000 RON/lună, aceasta a înţeles doar să-l informeze în privinţa cadrului legal pentru acordarea sumei solicitate, fără să facă alte precizări referitoare la data acordării, la modalitatea în care se va achita suma solicitată sau la perioada maximă de timp în care se vor face plăţile.

La data de 13.12.2020 reclamantul şi-a precizat acţiunea, arătând că înţelege să se judece în contradictoriu şi cu pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vâlcea.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa nr. 1028 din 17 februarie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - A.N.S.V.S.A. şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vâlcea, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În esenţă, instanţa a reţinut că pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor este o autoritate centrală, conform art. 5 lit. a) din Ordonanţa nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor şi că, raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza II şi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, având în vedere criteriul poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţilor publice, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, în speţă Curtea de Apel Piteşti, instanţa de la sediul reclamantului.

2.2. Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 77/F-CONT din 23 aprilie 2021, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - ANSVSA şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vâlcea.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut, în esenţă, incidenţa dispoziţiilor art. 6 din Anexa nr. 21 la O.G. nr. 42/2004, de aplicare a art. 15 din ordonanţă, care reglementează obligaţiile direcţiilor judeţene sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, instituţii publice cu personalitate juridică aflate în subordinea A.N.S.V.S.A., privind verificarea şi aprobarea cererilor de plată a sumelor solicitate în temeiul Legii nr. 236/2019 pentru modificarea şi completarea art. 15 din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea unor acte normative.

2.3. Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 1122 din 25 iunie 2021, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Cabinet Medical Veterinar A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vâlcea, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal. A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru pronunţarea acestei soluţii instanţa a reţinut, în esenţă, că obiectul şi cauza acţiunii reclamantului se circumscriu contestării refuzului pretins nejustificat al pârâtei A.N.S.V.S.A., autoritate publică centrală, de a da curs solicitării acestuia privind achitarea sumei cuvenite în temeiul art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, în calitatea sa de beneficiar al contractului de concesiune şi/sau de prestări servicii încheiat anterior intrării în vigoare a legii menţionate pentru realizarea activităţilor prevăzute la art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004.

II. Decizia Înaltei Curţi pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii, reţinând faptul că nu este vorba despre un conflict negativ de competenţă tipic, ci de ipoteza prevăzută în teza a II-a a art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., respectiv "cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente".

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Obiectul demersului judiciar iniţiat la 28.10.2020 şi precizat la 13.12.2020 de către reclamantul Cabinet Medical Veterinar A. îl constituie obligarea pârâtelor Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Judeţeană Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vâlcea la plata sumei de 70.000 RON (10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 şi până la data apariţiei O.U.G. nr. 117/2004, respectiv de la 16.12.2019 până la 24.07.2020), sumă de bani pretinsă în temeiul art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 pentru modificarea şi completarea art. 15 din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea unor acte normative.

Potrivit art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019: "Beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, până la finalizarea acestora".

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei materiale de soluţionare a cauzei.

Din examinarea cererii de chemare în judecată şi a înscrisurilor doveditoare, se constată că pretenţiile reclamantului sunt generate de Contractele subsecvente de servicii nr. x/25.04.2019 şi respectiv nr. 8927/29.04.2020, ce au ca obiect achiziţia de servicii de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale şi al bolilor transmisibile de la animale la om, de protecţie a animalelor şi a mediului, de identificare şi înregistrare a animalelor şi a mişcării acestora, precum şi de corectare a eventualelor erori sau neconformităţi generate de nerespectarea termenelor de înregistrare sau de greşeli de înregistrare pentru Circumscripţia Sanitară Veterinară Fârtăţeşti, încheiate de către Direcţia Judeţeană Sanitară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vâlcea, în calitate de autoritate contractantă, şi reclamantul Cabinet Medical Veterinar Dr. A., în calitate de beneficiar.

Contractele menţionate au fost încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019, în vederea realizării activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, iar reclamantul beneficiar al acestui contract a contestat refuzul instituţiei publice de a-şi îndeplini obligaţia prevăzută de lege, respectiv aceea de a plăti suma stabilită lunar pentru fiecare contract încheiat.

Prin urmare, se reţine faptul că suma de 70.000 RON este pretinsă de către reclamant în temeiul legii, respectiv art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, fiind o obligaţie legală a instituţiei publice şi nu o obligaţie de natură contractuală.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Aşadar, legea reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce face obiectul actului administrativ contestat.

Conform art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare, pentru efectuarea unor activităţi sanitar-veterinare cuprinse în programul acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor animalelor şi a altor acţiuni prevăzute de programele naţionale, direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene încheie contracte de concesiune pe o durată de 4 ani cu medicii veterinari organizaţi în condiţiile legii.

Astfel cum s-a arătat, cererea reclamantului priveşte acordarea sumelor prevăzute la art. 6 din Anexa 21 la O.G. nr. 42/2004 (art. IV din Legea nr. 236/2019), conform căruia:

"(1) Beneficiarii contractelor pentru realizarea activităţilor prevăzute la art. 15 alin. (2) din ordonanţă primesc suma de 10.000 RON, sumă exceptată de TVA, din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, prin bugetul direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în baza decontului şi a documentelor justificative."

Alin. (6) al art. 6 din Anexa nr. 21 la O.G. nr. 42/2004 prevede că: "Decontul justificative şi documentele aferente activităţilor prevăzute la alin. (5) sunt verificate, în maximum 5 zile de la depunere, de către Serviciul/Biroul control oficial - sănătate şi bunăstare animală, respectiv de către Serviciul/Biroul economic din cadrul direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti şi aprobat de directorul executiv în vederea realizării plăţii".

Autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană este definită la Anexa 1 din aceeaşi ordonanţă ca fiind un serviciu public sanitar-veterinar descentralizat, subordonat tehnic şi administrativ autorităţii centrale, sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, având autoritatea şi responsabilitatea aplicării strategiilor guvernamentale în domeniul sanitar-veterinar pe teritoriul judeţului respectiv, a gestionării, realizării şi controlului activităţilor sanitar-veterinare publice la acest nivel, precum şi alte competenţe delegate de autoritatea centrală sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor.

Din analiza textelor legale menţionate, rezultă că direcţiile judeţene sunt instituţiile publice cu personalitate juridică care încheie contractele de concesiune, care achită suma prevăzută la art. 6 din Anexa 21 la O.G. nr. 42/2004 şi care gestionează, realizează şi efectuează controlul activităţilor sanitar-veterinare pe teritoriul judeţului, respectiv verifică cererile şi documentele justificative, prin intermediul Serviciului/Biroului economic din cadrul direcţiei judeţene, aprobând solicitările în vederea realizării plăţilor.

Bugetul direcţiilor judeţene (ordonatori terţiari de credite) este aprobat de Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ordonator principal de credite), în urma cererilor şi propunerilor acestora, astfel că verificarea şi soluţionarea cererii de plată formulate de către reclamant este atributul pârâtei Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vâlcea, emitentul actului administrativ contestat în cauză, instituţie publică aflată în subordinea A.N.S.V.S.A.

Prin urmare, în aplicarea dispoziţiilor art. 10 din Legea contenciosului administrativ şi fiscal nr. 554/2004, conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, competenţa de soluţionare a prezentei cauze aparţine tribunalului.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Faţă de considerentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Cabinetul Medical Veterinar A. - pentru CSVA Fârtăţeşti în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - ANSVSA şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vâlcea, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă şi pentru cauze de contencios administrativ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2021.

GGC - NN