Taxi protocol compel claim fails as appeal struck for lacking statutory cassation grounds.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin Sentinţa nr. 3810/27.05.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Consiliul Judeţean Ilfov prin Preşedinte, privind obligarea pârâţilor la încheierea protocolului de colaborare pentru stabilirea numărului de autovehicule taxi ce pot desfăşura activitatea de taximetrie pe teritoriul Municipiului Bucureşti, astfel cum prevăd dispoziţiile art. II alin. (2) din Legea nr. 168/2010.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Decizia civilă nr. 542 din 29 mai 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea recurentului - reclamant de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată; a respins recursul formulat de recurentul - reclamant A. împotriva Sentinţei civile nr. 3810 din data de 27.05.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimaţii - pârâţi Consiliul General al Municipiului Bucureşti prin Primar General/Preşedinte Consiliu şi Consiliul Judeţean Ilfov prin Preşedinte (UAT Judeţul Ilfov), ca nefondat.

3. Cererea de recurs

Împotriva Deciziei civile nr. 542 din 29 mai 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs recurentul - reclamant A., criticând soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, precizând că motivarea recursului se poate face după comunicarea hotărârii.

4. Apărările intimaţilor

Deşi au fost legal citaţi, intimaţii-pârâţi nu au formulat întâmpinări.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu cererea de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nul.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, examinând cererea de recurs formulată de către recurentul - reclamant A., Înalta Curte constată că acesta nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât nu conţine niciun fel de critici cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 14 alin. (2) - (4) din Legea nr. 38/2003 şi a art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

De altfel, prin cererea de recurs a arătat doar faptul că cererea de recurs poate fi motivată după comunicarea hotărârii atacate, dar, ulterior, recurentul-reclamant nu a motivat cererea.

Astfel fiind, recurentul-reclamant nu a formulat niciun fel de critici cu privire la aspectele reţinute de către prima instanţă în considerentele deciziei recurate şi nu a arătat argumentele concrete pentru care apreciază că soluţia primei instanţe cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este greşită.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de faţă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de A. împotriva Deciziei civile nr. 542 din 29 mai 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. împotriva Deciziei civile nr. 542 din 29 mai 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 14 octombrie 2021.

GGC - NN