Revision seeking to annul later salary ruling as res judicata breach inadmissible; judgments in same case not contradictory.

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal în data de 16.01.2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional de Statistică au solicitat obligarea pârâtului la emiterea actelor administrative prin care să recalculeze salariul de bază şi sporurile de care beneficiază, la nivelul maxim al acestor drepturi salariale acordat în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaţionale, pentru aceeaşi funcţie şi grad profesional, treaptă, clasă şi gradaţie, respectiv raportat la nivelul din cadrul Secretariatului General al Guvernului, pentru ultimii 3 ani anteriori cererii şi în continuare, obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale aferente, obligarea pârâtului la emiterea actelor administrative prin care acesta să acorde fiecăruia dintre reclamanţi, pentru ultimii 3 ani anteriori cererii şi în continuare, 9 clase de salarizare succesive suplimentare specificaţiei funcţiei de consilier juridic pentru activitatea de reprezentare a institutului în relaţia cu terţii precum şi pentru implicarea în finalizarea procesului legislativ iniţiat la nivelul INS, obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale aferente şi la plata diferenţelor de drepturi, actualizate cu rata inflaţiei şi la care să se adauge dobânda legală, dintr-o dată, nu în tranşe.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 5923/23.09.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanţii A., B., C. şi D. în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional de Statistică, ca neîntemeiată.

1.3. Împotriva sentinţei menţionate în punctul I.1.2, reclamanţii A., B., C. şi D. au declarat recurs, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 29.10.2019, solicitând instanţei să constate întemeiate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ. şi, raportat la art. 496 din acelaşi act normativ, să admită recursul, să caseze sentinţa recurată şi în urma rejudecării, să admită acţiunea astfel cum a fost formulată.

1.4. Prin decizia civilă nr. 1112 din 23.07.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de recurenţii - reclamanţi A., B., C. şi D., împotriva sentinţei civile nr. 5923 din 23.09.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi, în rejudecare a admis acţiunea şi a obligat pârâtul Institutul Naţional de Statistică să emită actele administrative pentru fiecare reclamant începând cu data de 15.01.2016 la nivelul maxim de salarizare din cadrul Secretariatul General al Guvernului raportat la o funcţie similară şi să plătească drepturile salariale aferente.

2. Hotărârea supusă revizuirii

2.1. Tot în dosarul nr. x/2019, recurenţii - reclamanţi A., B., C. şi D. au formulat la data de 06.08.2020, o cerere de completare a deciziei civile nr. 1112 din 23.07.2020, solicitând Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal să se pronunţe asupra fiecăreia dintre cele trei categorii de pretenţii exhibate în cererea de chemare în judecată.

2.2. Prin decizia civilă nr. 145 din 28.01.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia prematurităţii, a admis cererea de completare şi a completat hotărârea nr. 1112 din 23.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în următorul sens: Respinge capetele de cerere constând în: acordarea celor 9 clase de salarizare succesive suplimentare specifice funcţiei de consilier juridic şi în plata, dintr-o dată, a drepturilor salariale acordate prin hotărâre, ca neîntemeiate.

3. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii

Împotriva deciziei civile nr. 145 din 28.01.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, recurenţii - reclamanţi A., B., C. şi D. au formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând anularea deciziei supuse revizuirii.

În motivarea cererii lor, revizuenţii au susţinut, în esenţă, că decizia civilă nr. 145 din 28.01.2021 încalcă autoritatea de lucru judecat, de care se bucură decizia civilă nr. 1112 din 23.07.2020, pronunţată în acelaşi dosar de aceeaşi instanţă.

În acest sens arată revizuenţii că, prin decizia civilă nr. 1112 din 23.07.2020, Curtea de Apel Bucureşti a admis recursul şi a dispus casarea, în tot, a sentinţei civile nr. 5923 din 23.09.2019, iar pe de altă parte a reţinut cauza spre soluţionarea fondului, pronunţând, în acest sens, soluţia: "admite acţiunea". Consideră revizuenţii că admiţând cererea revizuenţilor de completare a dispozitivului, Curtea de Apel Bucureşti trebuia să se circumscrie manierei de dezlegare a cauzei reţinute prin decizia sus indicată (nr. 1112/23.07.2020), iar nu să modifice o astfel de soluţie definitivă, în sensul transformării unei decizii de casare în tot a unei sentinţe de fond şi de admitere a acţiunii, într-o soluţie de casare în parte şi de admitere în parte a cererii de chemare în judecată.

5. Apărările intimatului

La data de 05.10.2021 intimatul Institutul Naţional de Statistică a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire, precum şi, în subsidiar, caracterul neîntemeiat al unei astfel de căi extraordinare de atac.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire în raport de temeiul de drept indicat, precum şi de înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte reţine caracterul inadmisibil al căii de atac extraordinare declarate în cauză, pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Din circumstanţele cauzei, Înalta Curte constată că revizuenţii A., B., C. şi D. s-au prevalat, prin calea de atac extraordinară exercitată, de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Demersul judiciar în discuţie a fost formulat împotriva deciziei nr. 145 din 28.01.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, în raport de existenţa deciziei civile nr. 1112 din 23.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în acelaşi dosar.

Condiţiile de admisibilitate prevăzute pentru acest caz de revizuire, ce trebuie îndeplinite cumulativ, sunt următoarele:

a) existenţa a două hotărâri definitive potrivnice, indiferent dacă prin ele s-a soluţionat sau nu fondul cauzei;

b) hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză;

c) hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite;

d) în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepţia;

e) să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Verificând aceste condiţii, reţine Înalta Curte că atât decizia civilă nr. 145 din 28.01.2021, cât şi decizia civilă nr. 1112 din 23.07.2020 au fost pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în acelaşi dosar nr. x/2019, prin hotărârea atacată fiind soluţionată o cerere de completare a dispozitivului hotărârii iniţiale, formulată chiar de revizuenţi.

Or, în acest context, instanţa de control judiciar apreciază că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia prevăzută la lit. c) din enumerarea anterioară, întrucât, ceea ce interesează, în validarea îndeplinirii acesteia, este invocarea sau nu a unei excepţii a autorităţii de lucru judecat faţă de existenţa unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-o altă cauză.

Înalta Curte are în vedere, în acest sens, interpretarea coroborată a pct. 8 al alin. (1) al art. 509 C. proc. civ. cu prevederile art. 431 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. potrivit cărora:

"Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect" şi "Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

O astfel de coroborare este impusă de sintagma finală a pct. 8 sus indicat, ce menţionează, drept punct de reper, instituţia autorităţii de lucru judecat, or art. 431 C. proc. civ. reglementează materia efectelor lucrului judecat, astfel cum chiar denumirea marginală a textului în discuţie o arată.

Totodată, condiţia existenţei unor hotărâri pronunţate în dosare diferite, ce este impusă de prevederile pct. 8 al alin. (1) al art. 509 C. proc. civ., rezultă din utilizarea de către legiuitor, în cuprinsul alin. (1) al art. 431 C. proc. civ., a sintagmei "chemat în judecată de două ori", întrucât fiecare chemare în judecată (dintre cele două) generează un cadru procesual distinct (dosare distincte), dar mai ales din cuprinsul alin. (2) al aceluiaşi text normativ, care conţine expres sintagma:

"lucrul anterior judecat într-un alt litigiu".

Revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are ca scop înlăturarea din ordinea juridică a unei hotărâri pronunţate cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, atunci când cele două sunt potrivnice, dar admisibilitatea unei asemenea cereri este condiţionată de împrejurarea ca judecătorul cauzei ce a pronunţat cea de-a doua hotărâre să nu fi cunoscut despre existenţa primei hotărâri ori să fi omis a se pronunţa asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat ce a fost invocată în cel de-al doilea dosar.

Or, o astfel de condiţie nu este îndeplinită în cauză, în condiţiile în care ambele hotărâri sunt pronunţate de aceeaşi instanţă, în aceeaşi cauză, cea de-a doua venind în completarea primei hotărâri, potrivit procedurii reglementate de art. 444 C. proc. civ.

Cum toate cerinţele de admisibilitate a căii extraordinare de atac trebuie îndeplinite cumulativ, absenţa uneia conduce la soluţia de respingere a cererii de revizuire formulată de revizuenţii A., B., C. şi D., ca inadmisibilă.

2. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 513 raportat la art. 509 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A., B., C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 145 din 28 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii A., B., C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 145 din 28 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2021.

Procesat de GGC - LM