Inadmissibility of revision for alleged denial of counsel and non-existence of administrative incompatibility
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed as inadmissible a petition for revision filed against a final decision, thereby upholding the prior lower court rulings that rejected the claimant's action. The dispute concerned an administrative challenge to an evaluation report issued by the National Integrity Agency, which served as the basis for the prefect's order terminating the claimant's local councilor mandate early under Article 160(1)(b) of O.U.G. No. 57/2019, citing an incompatibility status originally linked to a previous term as vice-mayor. The claimant sought revision under Article 509(1)(1) and (2) of the Code of Civil Procedure, arguing that the refusal to appoint a lawyer violated the right to a fair trial and that the subject matter of the dispute no longer existed. The court held that the first ground was inapplicable because it addresses procedural deviations from the claims made (extra petita, minus petita, plus petita), not procedural rights violations or merits-based arguments, and the second ground was formally misinvoked as it requires the physical disappearance of a specific object of performance, which did not occur in this administrative context.
Legislator headnote
AI generatedart. 160 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 57/2019, art. 509 C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ, art. 509 din C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ; Inadmissibility of revision for alleged denial of counsel and non-existence of administrative incompatibility: The dispute concerned an administrative challenge to an evaluation report issued by the National Integrity Agency, which served as the basis for the prefect's order terminating the claimant's local councilor mandate early under Article 160(1)(b) of O.U.G. No. 57/2019, citing an incompatibility status originally linked to a previous term as vice-mayor. The claimant sought revision under Article 509(1)(1) and (2) of the Code of Civil Procedure, arguing that the refusal to appoint a lawyer violated the right to a fair trial and that the subject matter of the dispute no longer existed. The court held that the first ground was inapplicable because it addresses procedural deviations from the claims made (extra petita, minus petita, plus petita), not procedural rights violations or merits-based arguments, and the second ground was formally misinvoked as it requires the physical disappearance of a specific object of performance, which did not occur in this administrative context.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision explicitly cited in the dispositive as the legal basis for dismissing the revision petition as inadmissible.
Full text
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul secţiei contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Dolj, sub nr. x/2018, la data de 26.07.2018, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea raportului de evaluare nr. x/09.07.2018, comunicat reclamantei la data de 12.07.2018.
Prin Sentinţa nr. 2357 din data de 15 noiembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosar nr. x/2018 s-a declinat competenţa de soluţionarea cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
1.2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 152 din 8 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins contestaţia formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, având ca obiect anulare act administrativ.
1.3. Hotărârea supusă revizuirii în cauza de faţă
Prin Decizia civilă nr. 970 din 17 februarie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva Sentinţei civile nr. 152 din 8 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
1.4. Calea extraordinară de atac exercitată
Împotriva Deciziei civile nr. 970 din 17 februarie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire A., solicitând admiterea revizuirii şi dispunerea rejudecării dosarului, pentru motivele prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 2 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuenta a precizat că la singurul termen de judecată care a fost pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, i-a fost respinsă solicitarea de angajare avocat şi, din acest considerent, i s-a îngrădit dreptul la apărare şi la un proces echitabil.
Problema de drept invocată are ca obiect anularea ordinului emis de prefect, prin care s-a constatat încetarea înainte de termen a mandatului de consilier local în temeiul art. 160 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 57/2019, ca urmare a constatării şi sancţionării, în condiţiile Legii nr. 176/2010, a unei stări de incompatibilitate.
Este adevărat că starea de incompatibilitate atrage încetarea de drept a mandatului de consilier local, însă în cauză, starea de incompatibilitate, constatată prin raportul de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate, nu priveşte aceasta funcţie, ci pe aceea pe care a îndeplinit-o în calitate de viceprimar în mandatul 2012 - 2016.
Ori, această împrejurare nu a fost remarcată şi nici motivată de către pârât care, pornind de la constatarea definitivă a stării de incompatibilitate pentru funcţia de viceprimar, a apreciat că aceasta incompatibilitate se răsfrânge şi asupra mandatului ulterior într-o funcţie eligibila, şi prin urmare, prefectul trebuia să constatate, raportat la această prevedere legală, că la momentul emiterii ordinului, starea de incompatibilitate nu mai exista şi nu mai putea afecta mandatul de consilier local din perioada 2016 - 2020.
Aşa fiind, din perspectiva neaplicării prevederilor art. 91 alin. (1).1 din Legea 161/2003, ordinul contestat este nelegal emis, deoarece nu se mai afla în stare de incompatibilitate la data emiterii ordinului, aceasta încetând de drept la expirarea mandatului de viceprimar, în anul 2016.
Prin urmare, neexistând îndeplinită condiţia prevăzută de art. 160 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 57/2019, neexistând incompatibilitate, prefectul a emis în mod nelegal ordinul, constatând în mod nejustificat încetarea înainte de termen a mandatului de consilier local.
1.5. Apărările formulate în cauză
Legal citată, intimata Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând cererea de revizuire, raportat la înscrisurile cauzei şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că este inadmisibilă şi o va respinge, pentru considerentele ce urmează.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ.
Conform acestor dispoziţii legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de text.
Cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
În speţă, revizuenta a invocat incidenţa motivelor de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 2 C. proc. civ., anume:
1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
2. obiectul pricinii nu se află în fiinţă.
Înalta Curte constată că argumentele expuse de revizuentă în susţinerea cererii sale nu justifică admisibilitatea cererii de revizuire, raportat la ipotezele specifice avute în vedere de dispoziţiile legale invocate ca temei al căii extraordinare de atac declarată.
2.1. Cu privire la motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de revizuire se referă la pronunţarea instanţei asupra unor lucruri care nu s-au cerut, nepronunţarea acesteia asupra unui lucru cerut ori pronunţarea peste ceea ce s-a cerut.
Textul vizează inadvertenţele dintre obiectul pricinii supus judecăţii şi ceea ce s-a pronunţat deşi nu s-a cerut (extra petita), instanţa nu s-a pronunţat, deşi s-a cerut (minus petita), şi ipoteza în care instanţa a dat mai mult decât s-a cerut (plus petita).
Punctul 1 al art. 509 din C. proc. civ. este intrinsec legat de ceea ce partea a solicitat a fi dedus judecăţii şi nu de examinarea legalităţii hotărârii prin intermediul motivelor de recurs.
În sensul acestui text, prin "lucru cerut" se înţelege numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia şi au stabilit obiectul pricinii supus judecăţii, care se reflectă în dispozitiv. Aşadar, textul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. vizează inadvertenţele dintre obiectul pricinii supuse judecăţii şi ceea ce instanţa a hotărât, fiind vizat obiectul cererii, iar nu temeiurile acesteia sau mijloacele de apărare.
Având în vedere aceste repere teoretice, instanţa observă că revizuenta a invocat aspectul că, la singurul termen de judecată care a fost pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, i-a fost respinsă solicitarea de angajare avocat şi, din acest considerent, i s-a îngrădit dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil. Aşadar, nu a motivat revizuirea întemeiată pe acest motiv şi nu a explicat care ar fi cererile neanalizate de instanţa de recurs sau care au fost examinate fără să fi fost formulate de părţile litigante.
În ceea ce priveşte prezenta cauză, Curtea observă că reclamanta a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/09.07.2018 emis de Agenţia Naţională de Integritate, cerere asupra căreia instanţa de recurs s-a pronunţat, iar aspectul invocat de revizuentă în sensul că i-a fost respinsă solicitarea de angajare a unui avocat nu reprezintă obiectul pricinii supuse judecăţii.
2.2. Cu privire la motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte observă că acest caz de revizuire are în vedere, prin sintagma "obiectul pricinii nu se află în fiinţă", ideea de dispariţie fizică a bunului, fiind invocat, în mod formal, de către revizuentă.
Potrivit doctrinei şi practicii judiciare, revizuirea unei hotărâri pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. poate fi cerută dacă, printr-o hotărâre definitivă, debitorul a fost obligat să predea creditorului un lucru cert şi determinat, iar acesta a pierit după pronunţarea hotărârii.
În concluzie, ipoteza textului de lege se aplică atunci când există o obligaţie de a da şi care presupune existenţa unui obiect material.
Sintagma "obiectul pricinii nu mai este în fiinţă" desemnează dispariţia fizică a bunului obiect material al obligaţiei de predare, circumstanţe în care executarea în natură a obligaţiei nu ar mai fi posibilă, scopul revizuentei fiind să obţină contravaloarea lucrului pierit, condiţii care nu se regăsesc în cauza de faţă.
Înalta Curte mai constată că argumentele revizuentei reprezintă, în realitate critici aduse modului în care instanţa de control judiciar a interpretat şi aplicat normele juridice incidente în speţă, revizuirea constituindu-se într-un veritabil "recurs la recurs".
În mod constant, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut faptul că nici o parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; revizuirea nu poate avea semnificaţia unui "apel-recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative, condiţie care, în prezenta cauză, nu este realizată.
2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge revizuirea formulată de A. împotriva Deciziei nr. 970 din 17 februarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 7 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
GGC - CT