Appeal admitted; former Securitate officer declared to have unlawfully restricted rights through political surveillance.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se constate calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 2073 din 25 iunie 2019, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi susţinând că prima instanţă ar fi făcut în cauză o greşită interpretare şi aplicare a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

Contrar argumentelor primului judecător, susţine recurenta că nu a acţionat discreţionar şi/sau selectiv în ceea ce priveşte investigaţiile realizate şi acţiunile în constatare declanşate împotriva ofiţerilor care au instrumentat acelaşi dosar al Securităţii, astfel cum se motivează în sentinţa recurată, dovada în acest sens fiind acţiunile în constatare formulate de C.N.S.A.S. împotriva şi a altor lucrători ai Securităţii care au instrumentat dosarul de urmărire informativă al numitei B., având la bază aceeaşi cerere formulată de către aceasta.

Mai arată recurenta şi faptul că măsurile întreprinse de către intimatul-pârât, astfel cum au fost reţinute în acţiunea introductivă şi în nota de constatare nr. x/25.05.2018, au fost măsuri excesive, intruzive în viaţa privată şi neconstituţionale prin raportare la reglementările vremii în materia drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi fără nicio legătură cu apărarea siguranţei naţionale, relevantă din această perspectivă fiind motivaţia politică care a stat la baza urmăririi informative.

Pe de altă parte, susţine titulara căii de atac, toate documentele menţionate în susţinerea acţiunii în constatare împotriva pârâtului, reprezintă documente care au fost redactate şi semnate olograf de către intimatul-pârât sau poartă menţiuni olografe ale acestuia, situaţie care demonstrează implicarea sa în urmărirea informativă şi asumarea (prin scris şi semnătură olografă) a intimatului-pârât în activităţile abuzive, specifice poliţiei politice, împotriva persoanei urmărite.

Instanţa de fond ar fi ignorat faptul că, din probele administrate, a reieşit că ofiţerul A., prin simpla obţinere a unor informaţii cu caracter personal referitoare la persoana urmărită, fără cunoştinţa şi fără acordul acesteia şi pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naţionale, ori pentru fapte sau preocupări care să presupună existenţa unor riscuri reale pentru colectivitate, a îngrădit dreptul la viată privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.

De altfel, arată recurenta, definiţia legală a noţiunii de lucrător nu presupune situaţiile în care respectivele persoane (ofiţeri, subofiţeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceştia suprimau sau îngrădeau drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, iar din punct de vedere al legiuitorului, este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susţinere legală sau regulamentară. Altfel spus, un angajat al Securităţii care, respectând instrucţiunile din acea vreme, ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi şi libertăţi fundamentale stipulate de Constituţia de la acea dată, precum şi de pactele internaţionale, la care România era parte, respectivul se înscria în sfera lucrătorilor Securităţii, în sensul O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, în mod eronat, prima instanţă, interpretând şi aplicând greşit dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completări ulterioare, a reţinut că, din starea de fapt descrisă de C.N.S.A.S. în cererea de chemare în judecată, nu rezultă cu precizie, adică dincolo de orice îndoială rezonabilă dacă faptele, acţiunile la care se face referire în acţiunea în constatare aparţin în totalitate pârâtului, astfel că acestuia din urmă îi profita principiul de interpretare in dubio pro reo şi că, astfel, nu este înfrântă prezumţia de nevinovăţie.

Această reţinere este, în opinia recurentei, eronată deoarece dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, nu impun condiţia ca toate activităţile (sau mai multe) din dosarul de urmărire informativă al Securităţii să fie realizate doar de lucrătorul care are calitatea de pârât, astfel că, prin interpretarea dată de instanţă dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, se adaugă nepermis la lege; pe de altă parte, intimatul-pârât nu a negat, la fondul cauzei, paternitatea documentelor întocmite în dosarul de urmărire informativă, asumarea, prin semnătură şi scriitură olografă a documentelor reţinute ca material probator în cererea de chemare în judecată, demonstrând că, în speţă, nu poate fi vorba de îndoială rezonabilă iar principiul de interpretare in dubio pro reo nu operează.

4. Apărările formulate în cauză

În termenul legal, intimatul-pârât A. a formulat şi depus la dosarul cauzei întâmpinare pe calea căreia a solicitat respingerea ca nefondat a recursului şi menţinerea sentinţei de fond ca fiind legală şi temeinică, întrucât acţiunile pe care le-a întreprins în calitate de lucrător al Securităţii au constituit analiză informativă care, în cele patru luni, s-a justificat, întrucât este dovedit că B., cât a lucrat la DGAD din Ministerul Transporturilor, a încercat sa facă ilegalităţi (să intre într-o unitate de detenţie), constituind o posibilă vulnerabilitate în apărarea secretelor de stat şi a siguranţei transporturilor.

Susţine intimatul şi faptul că, în ce priveşte împrejurarea că ceilalţi implicaţi în reţea au fost condamnaţi, nu însemnă că aceste hotărâri îi sunt opozabile, întrucât s-au cercetat fapte care nu aveau legătură cu el sau, dacă aveau, nu a avut posibilitatea să se apere. În toate înscrisurile privind cazurile ofiţerilor amintite şi anexate de recurenta C.N.S.A.S. nu se găsesc măsuri sau sarcini pentru pârâtul A. prin care să fi adus sau să fi îngrădit drepturile şi libertăţile petentei B., ceea ce argumentează faptul că asupra acesteia nu mai avea competenţa contrainformativă, sus-numitul lucrând în alt obiectiv de pe raza Municipiului Bucureşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat, întrucât prima instanţă a făcut o greşită aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., pentru argumentele ce urmează:

Din perspectiva situaţiei de fapt se reţine că, prin cererea nr. x/13.09.2017, adresată C.N.S.A.S. petenta B. a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului la care petenta a avut acces, în temeiul art. 1 alin. (7) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.

Astfel, în Dosarul nr. x, pârâtul figurează la filele x şi, având gradul de locotenent major în cadrul Direcţiei a II-a, Serviciul 4, Biroul 1 (1982), a participat activ la instrumentarea dosarului unei persoane, cunoscută de organele de Securitate că, după condamnarea surorii sale "a luat şi menţinut legătura cu unele relaţii ale acesteia cunoscute cu preocupări ostile, ca P.I., C.I. şi D.I., foşti aderenţi la aşa zisul S.L.O.M.R. (Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România - n. n.).

În consecinţă, recurenta-reclamantă, considerând că activităţile desfăşurate de către pârâtul A., în calitate de angajat al fostei Securităţi, au îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată, precum dreptul la viaţă privată, prevăzut la art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, s-a solicitat curţii de apel constatarea calităţii pârâtului de "lucrător al Securităţii".

Instanţa de fond, prin sentinţa recurată, a respins ca neîntemeiată acţiunea, reţinând în esenţă faptul că aceasta este insuficient dovedită, astfel că nu ar fi fost înfrânt principiul prezumţiei de nevinovăţie de care beneficiază a priori pârâtul în speţă, fiind aplicabil pe deplin principiul de interpretare in dubio pro reo, dubiu care profită pârâtului asupra căruia planează acuzaţiile aduse de CNSAS.

Se impune a se preciza cu prioritate faptul că O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o condamnare a regimului totalitar comunist prin deconspirarea lucrătorilor de securitate şi a colaboratorilor acesteia, apreciat ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

Prin conţinutul mai multor decizii (Deciziile cu nr. 843/2011, nr. 530/2009 şi nr. 1522/2011), Curtea Constituţională a României a statuat că O.U.G. nr. 24/2008 urmăreşte deconspirarea, prin consemnare publică, a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică cu caracter colectiv, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Prin urmare, rolul instanţei judecătoreşti învestită cu soluţionarea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător sau, după caz, colaborator al Securităţii, nu este acela de a stabili vinovăţii sau de a le comensura, de a aplica pedepse şi de a le individualiza, instanţa nerealizând o justiţie retributivă, ci de a verifica, pe baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva reclamantului CNSAS şi eventual, a altor probe, întrunirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege pentru existenţa calităţii în discuţie, raţiunea legii şi rolul instanţei fiind în acord cu principiile stabilite atât prin Rezoluţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1096/1996 privind demantelarea fostelor regimuri comuniste, cât şi prin jurisprudenţa CEDO, ca expresie a celor mai înalte idei despre justiţie şi echitate (a se vedea hotărârea de Mare Cameră pronunţată la data de 16.03.2006 în cauza Zdanoka contra Letoniei; decizia de inadmisibilitate din 22.11.2001 în cauza Knauth contra Germaniei).

În ceea ce priveşte cerinţele impuse de legiuitor, prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 pentru a se putea constata calitatea de "lucrător al Securităţii", norma citată impune îndeplinirea următoarelor condiţii pentru a se putea reţine calitatea invocată: 1) persoana să aibă calitatea de ofiţer, inclusiv acoperit, sau subofiţer al Securităţii în perioada 1945 - 1989; 2) în calitatea menţionată la punctul 1 să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

În cauza de faţă, este indubitabil că prima condiţie este asigurată deoarece pârâtul A. a avut gradul de locotenent major (1982) în cadrul Direcţiei a II-a, Serviciul 4, Biroul 1 (1982), împrejurare pe care sus-numitul nu a contestat-o. Problema care se ridică este aceea de a aprecia dacă este întrunită şi cea de-a doua condiţie, respectiv dacă măsurile întreprinse de către pârât au încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, garantate prin legile în vigoare şi la acea dată.

În soluţia de respingere a cererii ca fiind insuficient dovedită, judecătorul fondului a avut în vedere două aspecte esenţiale şi anume faptul că reclamanta nu ar fi dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă dacă faptele şi acţiunile la care se face referire, aparţin în totalitate pârâtului ori aparţin şi altor persoane, existând pericolul ca CNSAS să aibă o poziţie discreţionară, dar şi faptul că nu ar fi fost respectat principiul prezumţiei de nevinovăţie, creându-se un dubiu ce profită pârâtului.

Din analiza coroborată a probelor, analiză structurată pe dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, rezultă fără putere de tăgadă faptul că instanţa de fond a realizat în cauză o greşită aplicare a acestei norme de drept substanţial, aşa că devine incident motivul de reformare a sentinţei, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Ca atare, se constată că în legătură cu primul aspect reţinut de către judecătorul de fond, acela al unui pretins comportament discreţionar al reclamantei în legătură cu persoanele implicate în reţea, o astfel de împrejurare nu poate, sub nicio formă să fie considerată de natură a înlătura sau demonetiza acţiunile pârâtului pentru care s-a cerut constatarea calităţii de "lucrător al Securităţii".

Pe de altă parte, acest aspect nu este real, câtă vreme recurenta a contrazis afirmaţiile primului judecător; astfel, se reţine că, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sau în faza recursului se află acţiunile în constatare formulate de C.N.S.A.S. împotriva şi a altor lucrători ai Securităţii care au instrumentat dosarul de urmărire informativă al numitei B., investigaţiile declanşate având la bază tot cererea nr. x/13.09.2017, adresată C.N.S.A.S. de către respectiva persoană (de exemplu, Dosarul nr. x/2018, Dosarul nr. x/2018, Dosarul nr. x/2019 etc.), unele dintre aceste dosare fiind deja finalizate prin hotărâri de admitere a acţiunii CNSAS.

Pe de altă parte, şi din perspectiva celui de-al doilea aspect, prima instanţă a apreciat greşit situaţia de fapt, raportat la probele administrate de recurentă, astfel încât, contrar celor reţinute în sentinţă, Înalta Curte constată că sunt întrunite condiţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Aceasta deoarece este fără putere de tăgadă că măsurile întreprinse de către intimatul-pârât, astfel cum au fost reţinute în acţiunea introductivă şi în nota de constatare nr. x/25.05.2018 au fost măsuri excesive, intruzive în viaţa privată a persoanei supravegheată şi neconstituţionale prin raportare la reglementările vremii în materia drepturilor şi libertăţilor fundamentale, şi fără nicio legătură cu apărarea siguranţei naţionale, relevantă fiind şi motivaţia politică care a stat la baza urmăririi informative:

"în prezent locuieşte în str. /.../, domiciliul sorei sale, P.C., condamnată în 1981 la 6 ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea de propagandă împotriva orânduirii socialiste. Este tutore a lui C.J. de 16 ani, fiica surorii sale. Cea în cauză, după condamnarea lui P.C., a luat şi menţinut legătura cu unele relaţii ale acesteia cunoscute cu preocupări ostile, ca P.I., C.I. şi D.I., foşti aderenţi la aşa zisul S.L.O.M.R. (Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România - n. n.). în discuţiile purtate cu C.I. se interesează de preocupările şi intenţiile sale de viitor, de situaţia prezentă a familiei preotului C. şi demersurile întreprinse de soţie, în vederea graţierii lui, împreună cu D.I. a hotărât ca acesta, după ajungerea în S.U.A, să iniţieze unele acţiuni de natură să afecteze interesele politice şi economice ale R.S. România, considerând că astfel ar putea determina organele de stat române competente să revină asupra hotărârii de condamnare a lui P.C.. în acelaşi scop a scos în exterior şi două materiale care în perioada 20 - 23 mai a.c. au fost difuzate de către D.N. la posturile de radio C.;, H. şi D. După plecarea din ţară, D.I. a luat periodic legătura cu cea în cauză atât pentru a obţine noi date despre situaţia lui P.C şi a familiei ei, cât şi pentru a se interesa de efectul acţiunilor întreprinse de el în străinătate. Totodată, P.G. întreţine relaţii cu Ş.M.L, O.E. şi I.G., care au fost de acord cu concepţiile şi intenţiile surorii sale, încurajând-o în acţiunile ce le-a întreprins. La locul de muncă evită să poarte discuţii legate de sora sa, astfel încât colegii nu cunosc despre situaţia acesteia. în discuţiile purtate a adoptat o atitudine recalcitrantă şi sfidătoare" (Dosar nr. x, f. x).

Se impune a se sublinia şi faptul că documentele reţinute în acţiunea în constatare au fost întocmite şi semnate olograf de către intimatul-pârât, iar prin conţinutul lor, demonstrează, contrar celor reţinute de prima instanţă, îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare. Se exemplifică, astfel, prin Raportul privind rezultatul verificări întreprinse de către pârât asupra doamnei B., întocmit şi semnat olograf de către locotenent-major A., datat 26.05.1982, în urma unor verificări asupra persoanei urmărite la domiciliu şi la locul de muncă şi a propus următoarele:

"Faţă de cele de mai sus, vom adânci verificările prin efectuarea de investigaţii la domiciliu şi dirijarea surselor (E. şi F.), pentru a ne stabili atitudinea şi comportarea la locul de muncă, convingerile politice ale acesteia, anturaj, legături şi alte date de interes operativ" (Dosar nr. x, f.15).

Măsurile propuse de intimatul-pârât au fost puse în aplicare, aşa cum rezultă şi din Adresă a M.I., I.J. Braşov - Securitate către M.I., Direcţia a II-a Bucureşti, din 23.04.1982, în care se menţionează:

"în urma convorbirii telefonice avute în ziua de 25.03.1982, înaintăm alăturat în copie o notă informativă compusă din 1 filă, referitor la obiectivul dv. P.G., ce se află în atenţia indicativului 241/T.G./(indicativul pârâtului conform f. x din Dosarul nr. x - cotă C.N.S.A.S. -n. n.) spre exploatare" (Dosar nr. x, f. x). Pe document există următoarele însemnări olografe ale pârâtului A.:

"colonel G. 150 de la I.M.B. - are în atenţie această problemă." "I.J. Braşov Lt. maj. S.V. are în legătură sursa". Regăsim, de asemenea, următoarea Observaţie):

"Sora acesteia, P.C, a fost arestată".

Ulterior, în aceeaşi acţiune informativă, intimatul-pârât a propus, prin Raportul datat 04.06.1982, întocmit şi semnat olograf de către lt. maj. A. luarea în lucru a titularei dosarului în cadrul evidenţei dosarului de obiectiv - deoarece "în prezent, P.G. are grijă de fetiţa surorii şi s-a mutat la domiciliul acesteia/.../unde vine în contact cu fostele relaţii ale surorii care continuă să o caute". De asemenea, o altă împrejurare elocventă este aceea că, "având în vedere cele de mai sus, pentru a stabili natura relaţiilor cu elementele protestatare din legătura surorii sale, precum şi pentru prevenirea atragerii acesteia la acţiuni protestatare şi la comentarii duşmănoase la adresa politicii interne şi externe a partidului şi statului" (Dosar nr. x, f. x), pârâtul a propus mai multe măsuri informativ - operative prejudiciabile pentru persoana urmărită:- "dirijarea reţelei informative cu sarcini de stabilire a poziţiei sale prezente la locul de muncă, dacă comentează duşmănos la adresa politicii partidului şi statului"- "se va lua legătura cu IM Bucureşti, Serviciul 1, care a documentat activitatea lui P.C., pentru a întocmi o notă sinteză cu problemele ce prezintă interes pentru organele noastre" - "vor fi luate măsuri (interceptarea corespondenţei - n.n.) pentru a stabili natura relaţiilor cu fostele elemente protestatare din legătura surorii, în care sens vor fi folosite şi mijloacele T.O. (tehnică operativă - n.n.)".

Aşa cum a dovedit recurenta, toate documentele menţionate în susţinerea acţiunii în constatare împotriva pârâtului, reprezintă documente care au fost redactate şi semnate olograf de către intimatul-pârât, sau poartă menţiuni olografe ale acestuia, situaţie care demonstrează implicarea sa în urmărirea informativă, dar şi asumarea (prin scris şi semnătură olografă) a intimatului-pârât în activităţile abuzive, specifice poliţiei politice, împotriva persoanei urmărite.

În contextul expus se cuvine a se menţiona faptul că definiţia legală a noţiunii de "lucrător al Securităţii" nu presupune şi nu impune situaţia în care respectivele persoane (ofiţeri, subofiţeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar aceia care, prin acţiunile lor, încălcau drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, fiind irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susţinere legală.

Măsurile dispuse de către pârât şi modul în care a acţionat ori a dispus, determinând acţiunile celorlalţi membri ai reţelei, relevă, fără niciun dubiu, faptul că persoana urmărită a fost supusă, o anumită perioadă, unor măsuri de supraveghere şi urmărire (la locul de muncă sau acasă, în convorbirile telefonice), măsuri care vizau depistarea convingerilor sale politice, mai exact atitudinea faţă de regimul comunist al vremii, fiind de notorietate faptul că orice opinie contrară acelui regim ori discuţiile cu caracter critic în jurul acestuia expuneau în mod real persoana în cauză riscului unor măsuri de natură să îi afecteze viaţa şi libertatea ori chiar siguranţa familiei.

În acest context, aprecierea primului judecător în sensul că nu au fost conturate cu precizie faptele pârâtului, fiind în prezenţa unui dubiu, este cel puţin surprinzătoare şi, în orice caz, inadecvată.

Activităţile întreprinse de către pârât, expuse sumar în paragrafele anterioare au fost de natură să suprime şi să îngrădească drepturi şi libertăţi fundamentale, iar activităţile desfăşurate de Securitate în dosarul de urmărire nu aveau nicio legătură cu apărarea ordinii publice şi a siguranţei naţionale.

În concluzionarea acestor considerente, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este rezultatul încălcării şi aplicării greşite a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea recursului formulat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva Sentinţei nr. 2073 din 25 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va admite acţiunea şi va constata calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva Sentinţei nr. 2073 din 25 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

Admite acţiunea şi constată calitatea pârâtului A. de lucrător al Securităţii.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 octombrie, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

GGC - CT