Satirical ad post upheld as sex discrimination; claimant's appeal rejected as unfounded.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. x din 11.10.2017.

Ulterior, la termenul de judecată din data de 10.09.2018, prima instanţă, faţă de dispoziţiile art. 78 alin. (2) din C. proc. civ. şi art. 161 din Legea nr. 554/2004, reţinând poziţia procesuală a reclamantului, a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 133 din 31 octombrie 2018, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi.

Totodată, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul-reclamant consideră că prima instanţă a apreciat greşit asupra existenţei unei situaţii discriminatorii, în realitate acţiunea a fost efectuată exclusiv în scop satiric.

Prin însăşi modalitatea în care a fost realizată fotografia, se poate desprinde uşor caracterul pur fictiv al ofertei de vânzare a unui bun, întrucât societatea B. S.R.L. nu comercializează produse cosmetice, precum fardul denumit în mod ironic "C.".

Raportat la critica formulată cu privire la omisiunea inserării căii de atac şi a termenului de exercitare a acesteia, în cuprinsul hotărârii de sancţionare, se solicită a se observa că în mod greşit, prima instanţă s-a mărginit la analizarea cazului concret, fără cercetarea dacă nerespectarea conţinutului legal al hotărârii este de natură, prin ea însăşi să aducă prejudicii subiecţilor vizaţi.

Simpla împrejurare că recurentul-reclamant a solicitat opinia unui specialist în domeniul juridic şi introducerea căii de atac în termenul legal, nu echivalează cu acoperirea neregularităţilor hotărârii adoptate de către intimatul-pârât.

Omisiunea informării subiectului sancţionat cu privire la calea de atac pusă la dispoziţie de legislaţia în vigoare, precum şi cu privire la termenul în care aceasta poate fi promovată, dovedeşte reaua-credinţă a autorităţii şi conduce la nulitatea hotărârii contestate.

În ceea ce priveşte denaturarea în cuprinsul hotărârii administrativ-jurisdicţionale a datelor concrete, recurentul-reclamant susţine că prima instanţă a omis reţinerea aspectelor învederate conform cărora postarea a fost realizată prin intermediul platformei D., iar nu prin utilizarea site-ului web www.x.ro

Pagina de D. cu aceeaşi denumire nu a fost creată în scopul promovării produselor şi serviciilor, ci în vederea menţinerii unui dialog cu utilizatorii platformei de marketing.

De asemenea, fotografia distribuită nu reprezintă un produs al creaţiei recurentului-reclamant, ci este o imagine încărcată în mediul virtual de un autor anonim, iar acţiunea întreprinsă a fost de a descărca materialul şi de a-l reposta pe site.

Printr-un ultim argument, recurentul-reclamant susţine că nu s-a probat caracterul intenţionat al acţiunii pretins discriminatorii, nu s-a urmărit insuflarea unui sentiment de inferioritate persoanelor de sex feminin utilizatoare, ci s-a urmărit doar împărtăşirea unor opinii asupra materialului.

Fotografia a fost postată fără să fie însoţită de vreun comentariu al recurentului-reclamant, de unde rezultă că faptei îi lipseşte elementul intenţional.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului formulat de A.

Instanţa de recurs consideră că nu este datoare să se pronunţe asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei-pârâte Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi, avându-se în vedere că aceasta nu a declarat recurs împotriva Sentinţei civile nr. 133 din 31.10.2018, prin care s-a dispus respingerea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive.

Analiza motivelor de casare

În speţă, Înalta Curte reţine că Hotărârea nr. x din 11.10.2017 emisă de intimatul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a avut de stabilit dacă mesajul publicitar "Te bate bărbatul de două ori pe zi? Schimbă măcar fardurile - C.", depăşeşte limitele libertăţii de exprimare şi aduce atingere pe criteriul de sex, respectului pentru demnitatea umană şi imaginii unui grup de persoane.

Potrivit disp. art. 19 din Legea nr. 202/2002 republicată, publicitatea care prejudiciază după criteriul de sex respectul pentru demnitatea umană, aducând atingere imaginii unei persoane în viaţa publică şi/sau particulară, precum şi a unor grupuri de persoane este interzisă.

În acelaşi sens este interzisă utilizarea în publicitate a situaţiilor în care persoanele, indiferent de apartenenţa la un sex, sunt prezentate în atitudini degradante, umilitoare şi cu caracter pornografic.

Firmele de publicitate au obligaţia de a cunoaşte şi de a respecta, aplicarea principiului egalităţii de şanse şi de tratament pentru eliminarea stereotipurilor de gen din producţiile publicitare.

Recurentul-reclamant susţine că fapta imputată acestuia nu se încadrează în definiţia dată de prevederile art. 19 din Legea nr. 202/2002 coroborată cu disp. art. 15 din O.U.G. nr. 137/2000), deoarece postarea s-a efectuat exclusiv în scop satiric.

Înalta Curte constată că mesajul publicitar a fost postat pe un site specializat de vânzări/cumpărări şi nu a conţinut niciun avertisment în sensul susţinut de recurentul-reclamant.

Mesajul, indiferent de scopul pentru care a fost postat, conţine o defăimare a persoanelor de sex feminin aflate în situaţia descrisă, chiar recurentul-reclamant arată că a urmărit o atitudine ironică, de amuzament şi lipsă de consideraţie, astfel că, în mod cert prejudiciază respectul pentru demnitatea umană, pe criterii de sex.

Înalta Curte reţine nerelevanţa susţinerii de către recurentul-reclamant a faptului că mesajul a fost preluat de pe platforma D. şi nu reprezintă o creaţie a părţii, textul de lege incident şi menţionat mai sus nu conţine o astfel de cerinţă în vederea încadrării faptei la cele prevăzute de art. 19 din Legea nr. 202/2002.

În ceea ce priveşte elementul subiectiv, se observă că disp. art. 15 din O.G. nr. 137/2000 coroborat cu disp. art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 sancţionează orice comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnităţii umane îndreptat împotriva unui grup de persoane legat de apartenenţa la un anumit sex.

Existenţa unui "mesaj ironic" are ca scop ridiculizarea disimulată a persoanelor de sex feminin aflate într-o anumită situaţie, reprezintă o batjocură la adresa acestora, astfel cum defineşte Dicţionarul explicativ al limbii române cuvântul "ironic".

Întrucât recurentul-reclamant recunoaşte chiar în cuprinsul motivelor de recurs existenţa unui scop ironic la postarea mesajului, acesta se traduce în limbajul juridic folosit de O.G. nr. 137/2000 în existenţa unui comportament care are ca scop sau care vizează atingerea demnităţii umane, fiind suficient a se constata cea mai mică culpă şi fără a exista o intenţie de a discrimina.

În plus, postarea în sine neînsoţită de niciun fel de comentariu din partea recurentului-reclamant este suficientă pentru reţinerea săvârşirii faptei, în raport de cele susţinute în legătură cu un caracter "ironic" al mesajului.

Cu privire la criticile ce vizează omisiunea inserării în hotărârea jurisdicţională atacată a căii de atac şi a termenului de exercitare, Înalta Curte observă că la finalul hotărârii se face menţiunea că actele emise în temeiul O.G. nr. 137/2000 şi necontestate conform acestui act normativ şi Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, constituie de drept titlu executoriu.

Este adevărat că în cuprinsul hotărârii CNCD au fost menţionate cerinţele descrise la art. 20 alin. (9) şi (10) din O.G. nr. 137/2000, fără a se insera şi menţiunile cuprinse la alin. (7), referitoare la calea de atac şi temeiul în care aceasta se poate exercita.

Recurentul-reclamant consideră că o astfel de omisiune din cuprinsul unui act administrativ jurisdicţional aduce prin ea însăşi un prejudiciu subiecţilor vizaţi, iar declararea în termen a căii de atac nu echivalează cu acoperirea neregularităţilor hotărârii adoptate.

Înalta Curte arată că în materia dreptului administrativ, anularea actelor administrative/administrativ-jurisdicţionale intervine după cum aceasta afectează prezumţia de legalitate de care se bucură asemenea acte.

Dacă actul este lovit de un viciu atât de grav, încât prezumţia de legalitate este înfrântă, intervine anularea necondiţionată de prezenţa şi dovedirea niciunei vătămări a drepturilor persoanelor vizate.

Dimpotrivă, dacă viciul nu are drept consecinţă afectarea prezumţiei de legalitate a actului, intervine o anulare doar în situaţia dovedirii vătămării de către cel interesat.

În speţă, în acord cu soluţia primei instanţe, se constată că recurentul-reclamant, deoarece a formulat în termen calea de atac ce a fost adresată instanţei de contencios administrativ competente, nu s-a produs nicio vătămare care să conducă la anularea hotărârii administrativ-jurisdicţionale contestate.

Faţă de acestea, în temeiul disp. art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 133 din 31 octombrie 2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 octombrie, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

GGC - MM