Taxpayer Prevails in VAT Dispute Over Fuel Oil Loans: Court Rules Interest Is Exempt Financial Service and Purchases Not Tied to Taxable Operations

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantă Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale Unitatea Teritorială 515 - Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele pârâte Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Sector 1 a Finanţelor Publice Bucureşti şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, anularea Deciziei nr. x de soluţionare a contestaţiei, a Deciziei de impunere nr. x/31.01.2014 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/31.01.2014.

Prin Sentinţa nr. 3114 din 23.11.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii petiţelor 1 şi 2 din cererea de chemare în judecată, invocată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, şi a respins cererea ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 3604 din 29.10.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nulităţii recursului, a admis recursul formulat de reclamantă, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut lipsa motivării concrete şi efective în fapt şi în drept, apreciind astfel că prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului cererii, care presupune existenţa tuturor elementelor prin prisma cărora să fie examinată legalitatea hotărârii judecătoreşti.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015*, iar în rejudecare a fost încuviinţată din oficiu proba cu expertiză în specialitatea "fiscalitate".

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2462 din 28 octombrie 2019, în fond după casare, a admis în parte cererea formulată de reclamantă, a anulat Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. x din 25.07.2014, emisă de pârâta ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Decizia de impunere nr. x/31.01.2014, emisă de Administraţia Sectorului 1 a Municipiului Bucureşti, şi Raportul de inspecţie fiscală nr. x/31.01.2014, emis de Administraţia Finanţelor Publice Sector 1, situaţia fiscală a reclamantei urmând a fi reevaluată în lumina considerentelor sentinţei.

Totodată, a obligat pârâtele, în solidar, la plata sumei de 2500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert, către reclamantă.

De asemenea, a încuviinţat cererea de majorare a onorariului de expert, pentru suma de 4000 RON, obligând reclamanta la plata către expert a sumei de 3000 RON, reprezentând diferenţă onorariu.

3. Recursurile exercitate Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Sector 1 a Finanţelor Publice Bucureşti şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, invocându-se motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte suma în cuantum de 3.525.273 RON, reprezentând TVA deductibil, instanţa de fond a reţinut că nu există identitate între cantităţile de păcură ce au format obiectul facturilor fiscale emise de Termocentrale S.A. şi facturii fiscale nr. x/10.07.2009 emisă de Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare şi cantităţile de păcură ce au format obiectul contractelor de împrumut din 2012, în exercitarea cărora reclamanta a emis facturile fiscale nr. x din 1.03.2012 şi nr. y din 2.04.2012, referitor la dobânzile calculate conform art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 122/2011.

Cu privire la suma în cuantum de 1.816.900 RON reprezentând TVA colectată, instanţa de fond a apreciat că "operaţiunea de percepere a dobânzii drept echivalent al folosinţei cantităţilor de păcură împrumutate nu intră în sfera de incidenţă a TVA şi astfel se impune anularea actelor administrativ-fiscale în limita sumei de 1.816.000 RON TVA de colectat, precum şi în temeiul principiului accesorium sequitur principale, a accesoriilor în cuantum de 515.926 RON dobânzi şi 242.938 RON penalităţi (...)".

Faţă de cele reţinute de prima instanţă recurentele-pârâte invocă interpretarea greşită a disp. art. 145 Codul fiscal.

Susţin recurentele-pârâte că achiziţiile de păcură efectuate de intimata-reclamantă în anul 2009, de la Termoelectrica S.A. şi Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare, nu au fost destinate utilizării în folosul operaţiunilor taxabile, având în vedere că păcura achiziţionată a fost acordată cu titlu de împrumut în baza O.U.G. nr. 122/2011, iar această operaţiune este scutită de TVA.

Întrucât condiţia impusă de prevederile art. 145 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, pentru exercitarea dreptului de deducere, este realizarea de operaţiuni taxabile, în mod corect s-a dispus ajustarea dreptului de deducere a TVA în sumă de 3.525.273 RON, aferentă achiziţiei de păcură.

În cazul în care instituţia publică ar fi considerat că operaţiunile de împrumut de bunuri se încadrează la art. 141 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ANRSPS -UT 515 ar fi trebuit să înregistreze sumele reprezentând c/valoarea dobânzilor la rândurile de livrări de bunuri şi prestări de servicii exercitate fără drept de deducere.

Cu privire la TVA în cuantum de 1.816.900 RON, precum şi la accesoriile aferente constând în majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere, recurentele-pârâte susţin că intimata-reclamantă a obţinut în perioada 1.08.2009 - 30.06.2011 venituri din dobânzi aferente împrumuturilor de produse energetice (păcură) acordate pentru unele centrale electrice şi termice, în baza O.U.G. nr. 117/2008 şi O.G. nr. 3/2010.

Aceste acte normative nu prevedeau scutirea de TVA a sumelor pretinse pentru serviciile de împrumut de produse energetice (dobânzi), pentru perioada 1.08.2009 - 30.06.2011, însă intimata-reclamantă a considerat că veniturile realizate din dobânzile sus-menţionate sunt scutite de TVA.

Dobânzile sunt operaţiuni care intră în baza impozabilă pentru calculul TVA, motiv pentru care au fost încălcate disp. art. 1251, art. 126 alin. (1), art. 127, art. 129 alin. (1) şi alin. (3) lit. d), art. 137 şi art. 140 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, iar intimata avea obligaţia să calculeze şi să evidenţieze TVA colectată în sumă de 1.816.900 RON.

Recurentele-pârâte critică şi obligarea acestora, în solidar la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă a sumei de 2.500 RON, onorariu de expert, în condiţiile în care nu sunt îndeplinite disp. art. 451 - 453 din C. proc. civ., acţiunea a fost admisă în parte, iar lucrarea expertului nu prezintă o complexitate deosebită.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Analiza motivelor de casare

Înalta Curte urmează să stabilească dacă suma în cuantum de 5.342.173, plus majorări de întârziere în sumă de 515.926 RON şi penalităţi de întârziere în sumă de 242.938 RON a fost corect respinsă la rambursare de către organele fiscale recurente.

În speţă, suma de 3.525.273 RON reprezintă ajustare iniţială a TVA din facturile de păcură emise de Termoelectrica S.A. şi Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare.

Reclamantele-pârâte au apreciat că în baza facturilor emise în anul 2009 de cele două entităţi economice, intimata-reclamantă s-a aprovizionat cu păcură, aceeaşi cantitate achiziţionată fiind împrumutată în perioada 1.01.2012 - 31.12.2012, în baza prevederilor O.U.G. nr. 122/2011, operaţiunea fiind scutită de TVA, fără drept de deducere conform prevederilor Codul fiscal.

Astfel, dobânda reprezentând contrapartida pentru prestarea de servicii - împrumut de combustibil scos de la rezerva de stat - este scutită de TVA, potrivit disp. art. 3 din O.U.G. nr. 122/2011.

S-a mai arătat că nu este îndeplinită condiţia impusă de prevederile art. 145 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, achiziţiile de păcură din anul 2009, nu a fost destinată utilizării în folosul operaţiunilor taxabile.

Instanţa de fond a constatat, pe baza probelor administrate în dosar, că nu există identitate între cantităţile de păcură ce au format obiectul facturilor fiscale din anul 2009 emise de cele două entităţi şi cantităţile de păcură ce au format obiectul contractelor de împrumut din anul 2012, pentru care intimata-reclamantă a emis facturile fiscale nr. x din 1.03.2012 şi nr. y din 2.04.2012, ce reprezintă calculul dobânzilor în conformitate cu art. 3 din O.U.G. nr. 122/2011.

Înalta Curte reţine că recurentele-pârâte susţin teza imposibilităţii identificării cantităţilor de păcură achiziţionate în baza O.U.G. nr. 117/2008 şi cantităţile de păcură ce au făcut obiectul contractelor de împrumut încheiate în anul 2012, în temeiul O.U.G. nr. 122/2011, deoarece depozitarea păcurei se efectuează în rezervoare comune.

Înalta Curte, în acord cu soluţia primei instanţe, consideră că cele invocate de organele fiscale reprezintă un argument în favoarea apărărilor formulate de intimata-reclamantă şi nu poate susţine teza recurentelor.

Din probele administrate în cauză reiese faptul că cele două cantităţi de păcură nu sunt identice, astfel că motivele de nelegalitate sunt nefondate.

Cu privire la suma în cuantum de 1.816.900 RON TVA colectată, precum şi accesoriile constând în majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere, recurentele-pârâte susţin că veniturile din dobânzi aferente împrumuturilor de păcură din perioada 1.08.2009 - 30.06.2011 nu sunt scutite de TVA şi intră în baza impozabilă pentru calculul acestei taxe.

Deşi intimata-reclamantă a calculat lunar dobânda, inclusiv TVA, nu a evidenţiat şi taxa colectată aferentă, fapt ce contravine prevederilor legale din Codul fiscal enumerate în cuprinsul motivelor de recurs.

Înalta Curte constată că împrumuturile în cauză s-au desfăşurat în baza disp. art. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 117/2008 şi O.G. nr. 3/2010.

Aceste prevederile legale stabilesc că pentru cantităţile de combustibili împrumutate se percep dobânzi practicate la nivelul pieţei, fără să existe nicio dispoziţie în legătură cu obligaţia de colectare a TVA.

Dobânzile au fost virate bugetului de stat, prin urmare sunt venituri ale statului şi nu poate fi pretinsă colectarea TVA asupra acestor sume, operaţiunea fiind încadrată corect de către intimata-reclamantă la art. 141 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal - Legea nr. 571/2003 - operaţiuni scutite de TVA şi anume "prestări servicii de natură financiar-bancară".

Operaţiunea de împrumut de combustibil nu este o livrare de bunuri, cum în mod greşit au considerat recurentele-pârâte.

În privinţa sumei de 2.500 RON, onorariu expert, urmează să se reţină că instanţa de fond a valorificat raportul de expertiză efectuat în dosar, cuantumul acesteia nu este exagerat în raport de munca expertului. Mai mult, instanţa de fond a majorat onorariul cu suma de 3.000 RON, ţinând seama tocmai de importanţa probei în coroborarea cu celelalte probe administrate.

Faţă de acestea, în temeiul disp. art. 496 din C. proc. civ., coroborate cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, urmează să se respingă recursurile ca nefondate.

Cu privire la cererea intimatei-reclamante de obligare a recurentelor la plata sumei de 5.500 RON reprezentând onorariu de expert, urmează să fie respinsă, întrucât reclamanta nu a formulat cale de atac împotriva sentinţei primei instanţe, dispoziţiile hotărârii rămânând sub acest aspect definitive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Sector 1 a Finanţelor Publice Bucureşti şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei nr. 2462 din 28 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Respinge cererea de obligare a recurentelor-pârâte la plata onorariului de expert în sumă de 5.500 RON.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 octombrie, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

GGC - MM