Validity of administrative order terminating management contract based on reference to control report

Deliberând asupra recursurilor de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 11.01.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi B. - ministrul sănătăţii, a solicitat:

- revocarea în totalitate a Ordinului nr. x/11.12.2017 prin care B.-ministrul sănătăţii a dispus încetarea Contractului de management nr. x din 1.04.2016, începând cu data de 11.12.2017;

- repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii ordinului şi plata drepturilor cuvenite în baza contractului de management în integralitatea lor, actualizate cu inflaţia, de la data de 11.12.2017 şi până la data repunerii în funcţie,

- daune morale în sumă de 50.000 RON.

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul B. a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei calităţii sale procesuale pasive.

2. Soluţia pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 5330 din 13 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul B., ca neîntemeiate şi a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi B. - ministrul sănătăţii.

A anulat Ordinul nr. R/1413 din 11.12.2017 prin care s-a dispus încetarea Contractului de management nr. x din 1.04.2016.

A dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii ordinului şi a obligat pârâtul Ministerul Sănătăţii la plata către reclamantă a drepturilor cuvenite în baza contractului de management, de la data de 11.12.2017 şi până la data repunerii în funcţie, creanţă actualizată în raport cu rata inflaţiei.

A obligat pârâtul Ministerul Sănătăţii la plata către reclamantă a sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale.

A respins în rest acţiunea, ca neîntemeiată.

A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3.050 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru şi parte din onorariu avocaţial.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a promovat recurs pârâtul Ministerul Sănătăţii, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

A declarat recursul şi pârâtul B., pentru acelaşi motiv de casare.

II. Analiza cererilor de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Recursul pârâtului B. vizează pe de o parte greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, iar pe fond faţă de necercetarea actului administrativ atacat, în fondul său, anularea sa fiind dispusă în aprecierea ca nemotivat a înscrisului, casarea cu trimitere spre rejudecare.

Recursul Ministerului Sănătăţii critică anularea Ordinului MS nr. R/1413 din 11.12.2017 sub motivul nemotivării sale, arătând specificul contractului de mandat încheiat de părţi.

Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a lui B., în mod corect instanţa de fond a respins-o, cu trimitere la pretenţiile reclamantei din cererea introductivă.

De altfel, reclamanta, inclusiv prin concluziile de la termenul în care s-a dezbătut pricina, motivează daunele morale solicitate de la ambii pârâţi prin prejudiciul moral suferit prin publicarea în presă a unui raport de control anterior înmânării lui către parte.

Faptul că instanţa de fond a obligat prin Sentinţă doar pârâtul Ministerul Sănătăţii la plata de daune morale nu schimbă cu nimic calitatea procesuală care se raportează la cererea iniţială.

Nimic nu putea limita partea de a contesta această prevedere,

Cât priveşte critica pe fond a sentinţei ambele părţi au criticat greşita anulare a Ordinului argumentele instanţei fiind, "acesta este motivat exclusiv prin indicarea raportului privind rezultatul verificărilor (...) fără a conţine însă o motivare de fapt şi în drept în ceea ce priveşte măsura încetării contractului de management".

Pretenţia motivării actului administrativ precum o hotărâre judecătorească este des întâlnită în hotărârile instanţelor judecătoreşti fără o argumentare raportată la aspecte concrete.

În acest caz, contractul de management era actul care viza analiza raportului de control aprobat şi nu vreun contract de muncă al reclamantei, nu calitatea de medic fiind acea analizată.

Ordinul nr. R/1412 din 11.12.2017 indică actele şi temeiurile în drept în baza căruia a fost emis, conţinutul său făcând trimitere în concret la raportul de control - de 48 de pagini, la Referatul nr. x din 11.12.2017, celelalte note şi referate, iar ca temei juridic prevederile contractului de management şi ale H.G. de organizare şi funcţionare ale Ministerului Sănătăţii.

Instanţa de recurs apreciază că aceste trimiteri reprezintă o motivare suficientă în fapt şi în drept pentru deciziile dispuse prin Ordin neexistând niciun temei pentru ca aceasta să fie similar unei hotărâri judecătoreşti (similar ordinele de salarizare).

În concluzie instanţa de recurs apreciază că în mod greşit instanţa de fond s-a raportat în decizia de anulare a Ordinului la aşa-zisa sa nemotivare.

Întrucât argumentele privind aspectele de fond vizând anularea Ordinului nu au fost analizate, iar aceasta nu poate fi făcută pentru prima dată de către instanţa de recurs fără a prejudicia părţile de un grad de jurisdicţie, cercetarea fiind de resortul primei instanţe sesizate, se impune trimiterea cauzei acesteia.

Cererea de intervenţie accesorie formulată de C. va fi admisă raportat la aspectele mai sus invocate.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum în raport de motivele invocate, ambele recursuri se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte le va admite în temeiul art. 496 C. proc. civ. va casa sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâţii Ministerul Sănătăţii şi B. împotriva sentinţei civile nr. 5330 din 13 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta C..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2021.

GGC - MM