VAT reassessment upheld after annulment quashed and remanded for unmotivated ruling

Deliberând asupra recursurilor de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la 26.04.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Iaşi, a solicitat anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 390/26.10.2017 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia de Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi a tuturor actelor administrativ fiscale emise Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Iaşi şi comunicate reclamantei în data de 18.07.2017, respectiv Decizia de impunere nr. x din data de 17.07.2017 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. x din data de 17.07.2017, contestând astfel obligaţiile fiscale suplimentare în suma de 33.920.295 RON, stabilite în sarcina sa, reprezentând "TVA" suplimentar de plată.

De asemenea, a solicitat obligarea părţilor adverse la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

2. Soluţia pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2220 din 19 iulie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin administrator judiciar S.C. B., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Iaşi.

A anulat Decizia nr. 390 din 26.10.2017 emisă de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, precum şi Decizia de impunere nr. x din 17.07.2017 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. x din 17.07.2017 emise de pârâta Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Iaşi.

A obligat pârâtele, în solidar, la plata sumei de 2150 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a promovat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vaslui, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

A declarat recursul şi pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, pentru aceleaşi motive de casare.

II. Analiza cererilor de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Dacă recursul DGRFP Iaşi prin AJFP Vaslui se referă doar la chestiuni de fond, indicând ca temeiuri de drept nedetaliate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recursul ANAF- Direcţia Generală Juridică, în ceea ce priveşte incidenţa motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că:

Hotărârea este nelegala întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Astfel, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta [...], expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţa pe baza probelor administrate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor; [...]."

Aşa cum s-a arătat în jurisprudenţa nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată (cu nulitatea acesteia) de legiuitor pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

De asemenea, în jurisprudenţa s-a reţinut ca motivarea este de esenţa hotărârii şi este necesară pentru a o face înţeleasă şi acceptată de parii, dar şi pentru a permite instanţei de recurs să verifice aplicarea legii de prima instanţa.

În prezenta cauza, instanţa de fond nu a motivat hotărârea conform dispoziţiei legale indicate mai sus.

Astfel, în primul rând, instanţa de fond nu a arătat motivele proprii pe care şi-a întemeiat soluţia şi nu a arătat motivele pentru care a înlăturat apărările formulate.

Practic, aşa cum se poate observa, instanţa de fond nu a făcut altceva decât să îşi însuşească concluziile raportului de expertiza şi, pe baza acestora a admis acţiunea şi a anulat actele administrative atacate.

Or, în situaţia în care instanţa nu a prezentat nici un argument personal în considerarea căruia şi-a fi format convingerea, şi, în situaţia în care nu s-a arătat niciun un motiv pentru care au fost înlăturate apărările, inclusiv obiecţiunile formulate la raportul de expertiză contabilă, apreciază că nu se poate reţine că hotărârea atacată este motivată potrivit legii.

Aspectele invocate sunt reale.

Hotărârea instanţei de fond citează în considerente concluziile expertizei judiciare efectuate în cauză, fără o analiza a acestora în raport de cele reţinute în actul administrativ contestat şi în raport de susţinerile părţii reclamante. Nici în raport de "înscrisurile depuse" despre care se afirmă a fi luate "în vedere" nu se exemplifică în concret care sunt acestea coroborat cu raportarea la criticile ce se aduc.

Or, precum jurisprudenţa a stabilit în mod constant o "omologare" a concluziilor expertizei fără o detaliere şi analiza proprie a aspectelor contradictorii puse în discuţie finalizată cu o motivare şi concluzie proprie ale instanţei reprezintă o nemotivare a hotărârii.

Soluţia în atare situaţie este doar o întoarcere a cauzei la instanţa de fond pentru a realiza o reală şi proprie cercetare judecătorească a cauzei.

Celelalte motive de recurs pe fondul litigiului nu mai au a fi analizate în raport de concluzia de mai sus.

2. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate în recurs

Cum faţă de argumentele analizate apar incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul şi în temeiul dispoziţiilor art. 497 din C. proc. civ. se va casa sentinţa, trimiţând cauza instanţei de fond spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vaslui împotriva Sentinţei civile nr. 2220 din 19 iulie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2021.

GGC - MM