Public servant's security clearance dispute assigned to tribunal under Administrative Code special rule

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub numărul de dosar x/2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat: anularea Informării Compartimentului Informaţii Clasificate nr. x sin 10.01.2020 privind retragerea autorizaţiei de acces la informaţii secrete de serviciu; anularea documentului emis de ORNISS sub nr. x din 8.01.2020, înregistrat la ANRM la nr. X din 10.01.2020 prin care a fost comunicat către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale avizarea negativă accesului la informaţii secrete de stat pentru reclamant; anularea Ordinului nr. 133/7.02.2020, emis de Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale privind eliberarea reclamantului din funcţia publică de conducere de Director General în cadrul Direcţiei Generale Gestionare, Evaluare şi Concesionare Resurse/Rezerve Naturale şi Integrare Europeană; reintegrarea în funcţia deţinută; obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data eliberării din funcţie şi până la data reintegrării efective, actualizate în funcţie de rata inflaţiei; suspendarea, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, aplicării ordinului atacat până la soluţionarea definitivă a prezentului litigiu. Reclamantul a solicitat şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă sentinţa civilă nr. 291 din data de 21.01.2021 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâţii Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat şi Serviciul Român de Informaţii şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă că, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 99 alin. (2) C. proc. civ., ţinând seama, deopotrivă, de faptul că reclamantul a solicitat anularea unor acte administrative emise de autorităţi publice centrale, competenţa aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Ca urmare a declinării competenţei, dosarul a fost înregistrat la data de 25.02.2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr.

Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 606 de la 15.04.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis la rându-i excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă, că toate capetele de cerere privesc raporturile de serviciu ale reclamantului, care este funcţionar public, inclusiv informările şi avizele atacate, întrucât acestea se referă la condiţiile de ocupare sau exercitare a funcţiei publice deţinute de reclamant şi, raportat la dispoziţiile 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, modificată şi completată, competenţa materială de a soluţiona prezenta cauză aparţine tribunalului şi nu curţii de apel, întrucât în speţă este esenţială natura raportului juridic dedus judecăţii, în funcţie de care legea stabileşte o competenţă materială specială, iar nu rangul autorităţilor emitente ale actelor atacate.

Astfel, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, constatând deopotrivă existenţa conflictului negativ de competenţă. Pe cale de consecinţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia da II-a contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, sesizată fiind cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a prezentului litigiu în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei materiale de soluţionare a cauzei, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite cu privire la natura juridică a raportului dedus judecăţii.

În soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte, în regulator de competenţă, verificând cererea de chemare în judecată reţine că reclamantul A. a solicitat, iniţial în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat:

- anularea Informării Compartimentului Informaţii Clasificate nr. x din 10.01.2020 privind retragerea autorizaţiei de acces la informaţii secrete de serviciu;

- anularea documentului emis de ORNISS sub nr. x din 8.01.2020, înregistrat la ANRM la nr. X din 10.01.2020 prin care a fost comunicat către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale avizarea negativă a accesului la informaţii secrete de stat pentru reclamant;

- anularea Ordinului nr. 133/07.02.2020, emis de Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale privind eliberarea reclamantului din funcţia publică de conducere de Director General în cadrul Direcţiei Generale Gestionare, Evaluare şi Concesionare Resurse/Rezerve Naturale şi Integrare Europeană;

- reintegrarea în funcţia deţinută;

- obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data eliberării din funcţie şi până la data reintegrării efective, actualizate în funcţie de rata inflaţiei;

- suspendarea, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, aplicării ordinului atacat până la soluţionarea definitivă a prezentului litigiu. Reclamantul a solicitat şi

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Ulterior, reclamantul a depus la dosar o Cerere Completatoare, prin care a înţeles să completeze atât cadrul procesual pasiv, cât şi obiectul cererii de chemare în judecată, solicitând introducerea în cauză a unui nou pârât, respectiv a Serviciului Român de Informaţii, în raport de care solicită

- anularea Raportului/actului administrativ întocmit de această autoritate, în calitate de autoritate desemnată de Securitate, care conţine concluzia verificărilor efectuate şi avizului nefavorabil al acestei instituţii, act administrativ care fundamentează avizul negativ al pârâtului Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat.

Se constată, aşadar, raportat la cererile reclamantului, că acesta a înţeles să învestească instanţa cu un veritabil litigiu referitor la raportul său de muncă, în calitate de funcţionar public, fost Director General la Direcţia Generală Gestionare, Evaluare şi Concesionare Resurse/Rezerve Minerale. Integrare Europeană, toate capetele de cerere privind, în esenţă, raporturile de serviciu ale reclamantului, inclusiv informarea şi avizul atacate, ce vizează tot condiţiile de ocupare sau exercitare a funcţiei publice deţinute de acesta.

Împrejurarea că reclamantul a solicitat anularea unor acte administrative emise de autorităţi publice centrale nu atrage, în mod automat, competenţa de judecată a cauzei în primă instanţă în favoarea Curţii de Apel, important fiind caracterul unitar al acţiunii formulată de reclamant, prin care se urmăreşte protecţia pe cale judiciară a drepturilor subiective rezultate din raportul său de muncă.

Contrar celor reţinute de Tribunalul Bucureşti, problema principală a reclamantului a cărei rezolvare o solicită prin intermediul instanţei de judecată vizează raportul de serviciu al funcţionarului public, câtă vreme acesta solicită anularea ordinului de eliberare de funcţia publică de conducere deţinută anterior, reintegrarea sa, obligarea la plata de despăgubiri egale cu salariile şi cu alte drepturi de care ar fi beneficiat, precum şi anularea altor acte ce derivă din funcţia publică de conducere de Director General ce a fost deţinută de reclamant în cadrul Direcţiei Generale Gestionare, Evaluare şi Concesionare Resurse/Rezerve Minerale. Integrare Europeană.

Se constată aşadar că, în mod judicios Curtea de Apel a reţinut că, în speţă, este esenţială natura raportului juridic dedus judecăţii, iar nu rangul autorităţilor emitente ale actelor atacate.

Faptul că, pentru a atinge finalitatea dorită, reclamantul a solicitat anularea unor acte administrative care, într-adevăr, sunt emise de autorităţi publice centrale, nu are nicio relevanţă în determinarea competenţei de soluţionare în fond a cauzei, obiectul acţiunii vizând protecţia drepturilor subiective rezultate din raporturile de muncă dintre părţi.

Prin urmare, constatând că prezentul litigiu este circumscris unui raport juridic de drept administrativ, decelarea competenţei materiale urmează a fi efectuată prin raportare la prevederile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, potrivit cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Astfel, în acord cu opinia curţii de apel, Înalta Curte apreciază că, în materia raporturilor de serviciu ale funcţionarului public, potrivit dispoziţiilor exprese ale art. 536 din Ordonanţa de urgenţă nr. 57/2019 privind Codul administrativ, actualizată, competenţa materială de a soluţiona litigiul în primă instanţă revine secţiilor de contencios administrativ ale tribunalelor competente teritorial.

Acest raţionament echivalează cu interpretarea că dispoziţiile Codului administrativ reprezintă dreptul comun în materie de raporturi de serviciu privind funcţionarii publici, act normativ care, la rândul său, reprezintă lege specială şi se completează cu Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ce reprezintă dreptul comun în materie de contencios administrativ, fiind stabilită astfel o competenţă generală de soluţionare a unei sfere largi de raporturi juridice în favoarea tribunalului, ca instanţă de drept comun.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile evocate, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Or, astfel cum dispun prevederile sus menţionate, în lipsa unei reglementări exprese cu privire la competenţă în această situaţie pentru a fi în cazul de excepţie, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza, în fond, este instanţa corect sesizată de reclamant, respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, conform dispoziţiilor art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, indiferent de emitentul actului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa materială de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat şi Serviciul Român de Informaţii, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 octombrie 2021.

GGC - MM