High Court material jurisdiction to challenge first-instance decisions on execution objections and forced execution permits

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 14.04.2021, reclamantul/contestator A., a chemat în judecată pârâtele B. (" Preşedinte judecător la Judecătoria Hîrşova, judeţul Constanţa"), C. (" executor judecătoresc") şi D. (" judecător la Judecătoria Medgidia, judeţul Constanţa"), solicitând a se dispune:

- " constatarea nulităţii încheierii civile nr. 340 din 17.07.2020 pronunţată de judecător B., ca fiind netemeinică şi pronunţată fără temei legal, conform art. 426 alin. (5) şi art. 427 alin. (1) C. proc. civ.,

- constatarea faptului că executorul judecătoresc a pus în executare încheierea civilă nr. 340 din 17.07.2020, falsă,

- lipsa semnăturii judecătorului care a pronunţat încheierea civilă nr. 340/17.07.2020, olografă

- lipsa semnăturii grefierului, olografă,

- lipsa grefei instanţei cu învestire a titlului executoriu

- constatarea nulităţii sentinţei civile nr. 1697/15.12.2020, pronunţată de judecător D., de la Judecătoria Medgidia, judeţul Constanţa, într-un dosar fals

- sentinţa civilă nr. 1697/15.12.2020 a fost distribuită părţilor cu lipsa semnăturii olografe a judecătorului de instanţă,

- lipsa semnăturii olografe a grefierului,

- lipsa grefei instanţei de punere în executare.

Susţine reclamantul că sentinţa civilă nr. 1697/15.12.2020 este nulă de drept, fiind ilegală şi conform art. 426 alin. (5) şi art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

- restituirea sumei încasate fără temei legal de BEJ C., pe baza înscrisurilor emise de judecători, nule de drept şi fără valoare juridică, cu adăugarea unei penalizări de 10 %/zi până la restituirea sumei,

- daune morale de la pârâţi, astfel:

- B., judecător la Judecătoria Hîrşova, judeţ Constanţa - 10.000 RON;

- BEJ C., pentru folosirea ilegală în scop de foloase necuvenite de înscrisuri fără valoarea juridică obţinute prin încălcarea şi invocarea eronată a legislaţiei şi acte în discordanţă cu realitatea - 80.000 RON,

- D., pentru pronunţarea sentinţei civile nr. 1697/15 decembrie 2020, într-un dosar fals, fabricat, de care a avut cunoştinţă, lipsind cererea olografă a reclamantului către Judecătoria Medgidia - 80 000 RON."

Apărările formulate

Pârâta C. a formulat Precizări la acţiunea promovată de reclamant, în cuprinsul cărora a făcut vorbire despre dosarul de executare silită ce s-a aflat înregistrat pe rolul Judecătoriei Hârşova sub nr. x/2020, în car s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulată de Biroul Executoriului Judecătoresc la solicitarea creditorului E. împotriva debitorului A., reclamantul din prezenta cauză.

În conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, invocă lipsa competenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind constatarea nulităţii sentinţei civile nr. 1697 pronunţată de Judecătoria Medgidia în dosarul instanţei nr. x/2020 susţinând că aceasta este supusă căii de atac prevăzută de lege, instanţa fiind Tribunalul Constanţa.

În ceea ce priveşte încheierea nr. 340 din data de 17.07.2020 pronunţată de Judecătoria Hârşova în dosarul instanţei nr. x/2020, prin care a fost încuviinţată executarea silită, potrivit art. 666 alin. (6) C. proc. civ., aceasta nu este supună niciunei căi de atac, însă poate fi cenzurată în cadrul contestaţiei la executare, drept urmare, nici acest capăt de cerere nu este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Mai susţine pârâta că, în cadrul executării silite, ca şi în cazul contestaţiei la executare, organul de executare nu are interese proprii, drept pentru care biroul executorului judecătoresc nu dobândeşte calitate procesuală pasivă, această calitate aparţinând persoanelor implicate în executare. În temeiul dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 188/2000, executorii judecătoreşti sunt investiţi să îndeplinească un serviciu de interes public, însă executorul judecătoresc, în cadrul dosarului ce are ca obiect contestaţie la executare nu are calitate procesuală pasivă.

În conformitate cu art. 627 alin. (1) noul C. proc. civ.:"În tot cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane interesate."

Mai arată pârâta că, din cererea de chemare în judecata, nu rezulta dacă prin aceasta, reclamantul solicita angajarea răspunderii civile delictuale a executorului judecătoresc.

Pentru incidenta răspunderii civile delictuale, este necesara întrunirea cumulativa a condiţiilor referitoare la săvârşirea unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, stabilirea unei legături de cauzalitate intre fapta şi prejudiciu şi imputabilitatea faptei ilicite persoanei cu discernământ valabil.

Cererea de chemare în judecata ce ar ca obiect, angajarea răspunderii civile delictuale a executorului judecătoresc este de competenta judecătoriei (dacă cererea evaluabila în bani este în val are de pana la 200.000 RON) sau Tribunalului (dacă cererea are o valoare mai mare de 200.000 RON) în a cărui circumscripţie îşi are sediul executorul judecătoresc, motiv pentru care invocă lipsa competentei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

De asemenea, mai susţine pârâta că cererea de chemare în judecată îndreptată împotriva executorului judecătoresc, fiind o cerere evaluabila în bani (prin evaluarea şi cuantificarea prejudiciului cauzat), trebuie să fie timbrată la valoarea pretenţiilor solicitate, potrivit art. 3 din O.G. nr. 80/2013 privind axele judiciare de timbru, motiv pentru care invocă excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată.

În concluzie, solicită respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Răspunsul la întâmpinare

Reclamantul a depus Răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta C. - Executor judecătoresc, aducând critici încheierii civile nr. 340 pronunţată la data de 17.07.2020 de Judecătoria Hârşova, judeţul Constanţa.

Considerentele Înaltei Curţi asupra excepţiei de necompetenţă materială

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu este competentă material să soluţioneze cererea formulată de reclamantul A., raportat la dispoziţiile art. 97 C. proc. civ., dispoziţii legale cu caracter imperativ, de ordine publică, potrivit cărora:

"Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:

1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;

2. recursurile în interesul legii;

3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;

4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa."

Înalta Curte are în vedere deopotrivă şi dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, prevăd că:

"(1) secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel.".

Analizând cererea de chemare în judecată constată Înalta Curte că prin aceasta se invocă nulitatea a două hotărâri judecătoreşti pronunţate de judecătorie, respectiv sentinţa civilă nr. 1697 pronunţată la data de 15 decembrie 2020, de Judecătoria Medgidia, în dosarul nr. x/2020, într-o cauză având ca obiect " contestaţie la executare" şi încheierea civilă nr. 340 pronunţată la data de 17.07.2020, de Judecătoria Hârşova, judeţul Constanţa, în dosarul nr. x/2020, într-o cerere de încuviinţare a executării silite, niciuna dintre cele două hotărâri nefiind pronunţată de o curte de apel, pentru a atrage competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform art. 97 C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente, constatând că nu este competentă să soluţioneze cererea cu care a fost învestită de contestatorul A., Înalta Curte urmează a admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a declina competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele B., C. şi D., în favoarea Judecătoriei Medgidia, acestei instanţe, având în vedere rolul judecătorului în aflarea adevărului, conferit de dispoziţiile art. 22 C. proc. civ., revenindu-i competenţa de a aprecia, raportat la dispoziţiile art. 471 C. proc. civ. dacă prezenta contestaţie poate fi calificată drept " apel" împotriva sentinţei civile nr. 1697 din 15 decembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, ori dă o altă calificare juridică " actelor şi faptelor deduse judecăţii", inclusiv cererii ce vizează " constatarea nulităţii încheierii civile nr. 340" pronunţată la data de 17.07.2020, de Judecătoria Hârşova, judeţul Constanţa, în dosarul nr. x/2020, astfel cum permit dispoziţiile alin. (4) al respectivului articol, precum şi dispoziţiile art. 99 C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, având în vedere considerentele expuse şi în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 97, art. 129 alin. (2) pct. 2 şi art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi va declina competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de contestatorul A. în contradictoriu cu intimatele B., C. şi D., în favoarea Judecătoriei Medgidia

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal.

Declină competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de contestatorul A. în contradictoriu cu intimatele B., C. şi D., în favoarea Judecătoriei Medgidia.

Fără cale de atac.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 octombrie 2021.

GGC - MM