Anulled for non-compliance with strict cassation grounds: substantive evidence critiques barred in extraordinary appeal

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin acţiunea/contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 4.03.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, anularea rezoluţiei (fără număr), nr. lucrare x, din data de 18.02.2020, şi a rezoluţiei de clasare nr. x/A din 4.11.2019, nr. lucrare x, precum şi luarea măsurilor ce se impun pentru soluţionarea legală a cauzei.

Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 963 din 15.10.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 963 din 15.10.2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., fără a-l în cadra în drept,

În cadrul cererii de recurs, a susţinut recurentul-reclamant că probele legale nu au fost analizate la niciun nivel, iar cele ilegale au stat la baza emiterii hotărârii atacate.

De asemenea, precizează că în tot acest circuit al cauzei, la toate nivelele se invocă prin diverse articole de legi că magistraţii sunt independenţi în luarea deciziilor indiferent de aşa zisele greşeli comise. Apreciază că magistraţii răspund, ca orice cetăţean ce exercită o funcţie de execuţie, de greşelile sau abuzurile făcute conform Constituţiei României.

Mai arată că instanţa de fond a făcut, în cuprinsul hotărârii, un istoric al acţiunilor scriind pagini întregi care nu ajută la lămurirea cauzei.

În cadrul cererii, recurentul-reclamant nu a indicat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul.

Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare la data de 2.02.2021 în cadrul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului, solicitând, în principal a se anula recursul, ca nemotivat şi în subsidiar, a se respinge, ca nefondat şi a se menţine hotărârea atacată, ca fiind legală şi temeinică.

În susţinerea excepţiei nulităţii recursului, a arătat intimata-pârâtă că aspectele invocate de recurent nu se încadrează în niciunul din motivele de casare prevăzut la art. 488 C. proc. civ., iar simpla declarare a recursului nu dispensează recurentul de obligaţia indicării şi argumentării motivelor de casare eventual incidente, asupra cărora să poată aprecia instanţa de control judiciar.

Pe fondul recursului, susţine că, în mod justificat Curtea a constatata că acţiunea reclamantului este neîntemeiată în lumina regulilor şi principiilor care guvernează raporturile dintre activitatea judecătorilor şi cea a inspectorilor judiciari, în mod special limitările legale ale verificărilor pe care aceştia din urmă le pot efectua, puse în discuţie de recurentul - reclamant.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 din C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 5 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496 - 499 din C. proc. civ.

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte o constată ca fiind întemeiată, raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., reţinând următoarele:

Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În cauză, reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară anularea rezoluţiei (fără număr), nr. lucrare x, din data de 18.02.2020, şi a rezoluţiei de clasare nr. x/A din 4.11.2019, nr. lucrare 19-x, precum şi luarea măsurilor ce se impun pentru soluţionarea legală a cauzei.

Ca urmare a respingerii acţiunii de către prima instanţă, reclamantul A. a declarat recurs şi, fără a încadra criticile sale în unul sau mai multe din motivele de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ la articolul 488 alin. (1) din C. proc. civ., a invocat nelegalitatea sentinţei de fond susţinând faptul că probele " legale nu au fost analizate la niciun nivel, iar cele ilegale au stat la baza emiterii hotărârilor judecătoreşti".

Examinând cererea de recurs, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui text de lege:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Reţine astfel Înalta Curte că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs din perspectiva dispoziţiilor mai sus menţionate, se constată că recurentul nu a încadrat recursul său în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar în motivarea cererii de recurs nu a adus critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute în textele de lege sus-menţionate.

Astfel, se constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât, chiar dacă recurentul nu a încadrat expres recursul său în unul sau mai multe din motivele de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., nici aspectele invocate în cuprinsul cererii nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de textul de lege anterior menţionat, partea exprimându-şi doar nemulţumirea cu privire la soluţia dată de instanţa de fond.

Ori, în practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

În speţa de faţă, însă, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă unuia din motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.

Obligaţia de motivare presupune indicarea în concret a criticilor neanalizate, a normei de drept material aplicabile în speţă şi a modului în care aceasta a fost încălcată sau greşit aplicată la situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, or, recurentul nu a indicat niciun element de natură a contura incidenţa cel puţin a unui motiv de casare din cele prevăzute limitativ de norma legală anterior menţionată.

Lecturând cererea de recurs, Înalta Curte nu a putut identifica în cadrul acesteia critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa de fond, recurentul neexpunând în ce constă nelegalitatea hotărârii, care sunt normele de drept încălcate sau aplicate greşit de instanţa de fond şi necombătând în vreun fel raţionamentul acesteia, motiv pentru care instanţa de recurs nu poate exercita controlul judiciar.

În ceea ce priveşte criticile recurentului, în sensul că " în această cauză probele legale nu au fost analizate la nici un nivel, iar cele ilegale au stat la baza emiterii hotărârilor judecătoreşti", acestea nu pot fi reţinute de instanţa de control judiciar, în considerarea faptului că, în cadrul procesual al recursului, instanţa de control judiciar analizează doar motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, conform art. 483, coroborat cu art. 488 din C. proc. civ., iar nu şi motivele de netemeinicie. Or, criticile vizând modalitatea de interpretare şi apreciere de către instanţa de judecată a probatoriilor administrate în cauză, se constituie drept critici de netemeinicie, motiv pentru care acestea nu vor fi analizate, pe considerentul că, pe calea acestei căi extraordinare de atac pot fi aduse doar critici de nelegalitate şi nu de netemeinicie a hotărârii atacate.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.

Mai mult decât atât, Înalta Curte constată că, invocarea de către recurent a prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ., la data de 15.02.2021, respectiv la data de 23.09.2021, prin Răspunsul la întâmpinare, apoi prin Concluziile (parţial identice cu Răspunsul la întâmpinare) depuse la dosar pentru termenul de judecată când cauza a fost reţinută spre soluţionare, este una formală, nefiind formulate veritabile critici de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în dispoziţiile legale invocate de recurent. Chiar şi în ipoteza în care, prin Răspunsul la întâmpinare partea ar fi formulat critici ce s-ar fi încadrat în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., acestea nu ar fi putut fi reţinute de către instanţa de control judiciar, fiind formulate peste termenul legal, raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., ce prevăd că "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal...", adică în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii judecătoreşti atacate, prevăzut de art. 451 alin. (6) din Legea nr. 317/2004, ce s-a împlinit încă din data de 9.12.2020, ceea ce înseamnă că, depunerea unei completări la aceste motive, mult după împlinirea termenului, este, evident, afectată de sancţiunea specifică, cea a nulităţii respectivelor completări ale motivelor de recurs, acestea fiind de ordine privată, nu publică.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului nu reprezintă veritabile critici împotriva sentinţei recurate şi, ca atare, nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

Această soluţie nu aduce atingere Constituţiei României, care prevede exercitarea căilor de atac în condiţiile prevăzute de lege, şi nici Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care prevede dreptul la un singur grad de jurisdicţie în materie civilă (art. 6 par. 1 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi care are prioritate de aplicare faţă de dreptul generic la un remediu efectiv prev. de art. 13 din Convenţie), referirea la "recurs" neputând fi în niciun caz înţeleasă ca referindu-se la calea de atac de reformare a recursului din dreptul intern, înţelesul corect al acestei noţiuni fiind acela de "remediu".

Este evident că motivele de nelegalitate trebuie să îmbrace forma unor critici concrete aduse acesteia, a unor aspecte referitoare la modul de aplicare a legii de către prima instanţă la situaţia concretă, nicidecum nu pot fi formulate sub forma unor susţineri generale, pur teoretice, din care instanţa de recurs să poată deduce anumite aspecte neprecizate expres de recurent, legate de nelegalitatea hotărârii.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru ipotezele prevăzute la pct. 1 - 8.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1 - 8, motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate iar textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Raportat la aceste considerente teoretice, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică concretă împotriva hotărârii recurate, respectiv nu a menţionat critici punctuale pe aspectele reţinute în considerentele sentinţei recurate, în condiţiile în care recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac.

Reţinând astfel că, prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ la dispoziţiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., constatând nulitatea recursului.

Soluţia instanţei de recurs. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse şi reţinând că recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata - pârâtă Inspecţia Judiciară şi, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul promovat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară.

Constată nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 963 din 15 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 octombrie 2021.

GGC - MM