Appeals admitted and partial judgment annulled for procedural flaws; salary recalculation dispute remanded.

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.08.2016, reclamanţii A., consilier juridic, B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, au formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâţii: Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, solicitând instanţei ca pe baza probelor administrate prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună:

• anularea Ordinului nr. 247 din data de 30 ianuarie 2018 emis de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Cabinet Procuror General;

• obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - ordonator principal de credite, să emită un nou ordin de salarizare începând cu data de 01.0.12018, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

• obligarea pârâţilor la plata diferenţelor de drepturi salariate ca urmare a emiterii noului ordin de salarizare, începând cu data de 1.01.2018, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie, şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă, de la data scadenţei fiecărui venit net până la data plăţii efective.

Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 5387 din 17 decembrie 2018, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, obligând pârâtul PÎCCJ la emiterea în favoarea reclamanţilor a unui nou ordin de încadrare salarială producător de efecte juridice începând cu data de 1.01.2018, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 463,50 RON.

Deopotrivă, a obligat pârâţii să recalculeze drepturile salariale efect al ordinului instituit spre emitere în sarcina PÎCCJ şi să plătească reclamanţilor diferenţele salariale rezultate, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare aferente perioadei de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii efective, respingând în rest cererea, ca nefondată.

Recursurile exercitate

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs atât reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N., cât şi pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi

În motivarea căii de atac, recurenţii - reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N., încadrând criticile lor în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate, în sensul admiterii în totalitate a acţiunii.

Au susţinut în esenţă recurenţii - reclamanţi că, în ceea ce priveşte sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi sporul pentru păstrarea confidenţialităţii trebuie menţionat că sumele aferente acestor sporuri nu au fost stabilite în mod separat, ci cumulat.

Din analiza sumelor reprezentând cele două sporuri se constată că au fost acordate, calculate procentual, în mod diferenţiat pentru fiecare dintre procurori şi personalul de specialitate juridică asimilat magistraţilor din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi. Astfel, prin ordinul arătat mai sus au fost încălcate mai multe principii stabilite prin dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 153/2017 respectiv:

- principiul legalităţii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc prin norme juridice de forţa legii, cu excepţia hotărârilor prevăzute la art. 11 alin. (1), conform principiilor enunţate de art. 120 din Constituţia României, republicată, dar cu încadrare între limitele minime şi maxime prevăzute prin prezenta lege;

- principiul transparenţei mecanismului de stabilire a drepturilor salariale, în sensul asigurării predictibilităţii salariale pentru personalul din sectorul bugetar;

Cu privire la aceste două principii, având în vedere sumele prevăzute în Anexele ordinului nr. 247 din 30.01.2018, se observă că nu se pot stabili cuantumurile în care au fost acordate fiecare dintre cele două sporuri, respectiv, sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi sporul pentru păstrarea confidenţialităţii.

- principiul nediscriminării, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare şi instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeaşi activitate şi are aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie;

- principiul egalităţii, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală;

Deşi toţi procurorii şi personalul de specialitate-juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, cele două sporuri au fost acordate în mod diferenţiat, procentele fiind cuprinse între 13% şi 17%.

- principiul ierarhizării, pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate.

Prin ordinul contestat, sporurile pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi cel pentru păstrarea confidenţialităţii, nu au fost calculate la indemnizaţia de încadrare aşa cum prevăd dispoziţiile art. 5 de mai sus, ci sub formă de cuantum.

Această noţiune de cuantum a apărut prima data în salarizarea personalului din sistemul justiţiei - în prima lege de salarizare unitara - Legea nr. 330/2009.

Ulterior, prin cea de-a doua lege de salarizare unitară - Legea nr. 284/2010 prin care se abrogă Legea nr. 330/2009, nu se mai prevede noţiunea de cuantum, ci un spor de până la 25% pentru risc şi un spor de până la 5% pentru confidenţialitate aplicate la indemnizaţia de încadrare, respectiv salariul de bază.

Aceeaşi formulare juridică este şi în Legea nr. 153/2017 - noua lege de salarizare unitară, care abrogă Legea nr. 284/2010. Din anexa la ordin se constată că procentul de 15% cuantum spor condiţii deosebite de muncă este calculat corect la indemnizaţia de încadrare.

Susţin recurenţii că, în cazul tuturor reclamanţilor, dacă înmulţim procentul de 15% spor condiţii la indemnizaţia de încadrare, rezultă suma corectă stabilită în dreptul fiecăruia, însă, dacă la indemnizaţia de încadrare a fiecăruia se aplică procentul cumulat de 30% (25% pentru risc şi 5% pentru confidenţialitate) = nu rezultă suma corectă, ci o sumă mult mai mică sub formă de cuantum.

Cu titlu de concluzii scrise, recurenţii anexează şi Ordinul nr. 1153 din 25.06.2018 emis de P.I.C.C.J., prin care se acordă începând cu data de 14 mai 2018 procurorilor şi personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul P.C.A. Iaşi, un spor de 15% pentru condiţii de muncă grele., vătămătoare sau periculoase, din indemnizaţia de încadrare.

Susţin că, prin acest ordin s-a înlocuit noţiunea de cuantum spor condiţii cu cea de spor condiţii, în acord cu dispoziţiile din Anexa V - Cap. VIII, art. 4 alin. (1), din Legea nr. 153/2017.

În concluzie, pentru argumentele din prezenta cerere de recurs, solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei civilă nr. 5386 din 17.12.2018, în sensul admiterii în totalitate a acţiunii, respectiv:

• calcularea în conformitate cu dispoziţiile legale sus arătate, a sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidenţialităţii de 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizaţia lunară de încadrare şi nu sub formă de cuantum, începând cu 1.01.2018.

Prin recursul comun promovat de pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, aceştia au solicitat admiterea recursului, pentru motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea în parte a sentinţei recurate şi respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Susţin, în esenţă, recurenţii - pârâţi că prima instanţă a ignorat dispoziţiile Deciziei nr. 25 din 14.11.2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent sa judece recursul în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 916 din 22.12.2011.

Prin această decizie, instanţa supremă a statuat că "Dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 10/2007 ... se interpretează în sensul că nu se aplică şi magistraţilor".

Susţin astfel recurenţii-pârâţi că, în mod greşit, instanţa de fond a acordat reclamanţilor valoarea de referinţă sectorială determinată prin raportare la majorările salariale prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 3/2006 şi art. 1 din O.G. nr. 10/2007.

Aceasta, deoarece reclamanţii nu fac parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar şi nici din categoria personalului care ocupă funcţii de demnitate publică, în această ultimă categorie fiind încadraţi, potrivit pct. 11 - 13 din Anexa nr. II a Legii nr. 154/1998, procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi adjuncţii acestuia.

Acordarea majorărilor în discuţie numai anumitor categorii profesionale a reprezentat opţiunea legiuitorului, şi nu o formă de discriminare.

În conformitate cu art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015, "Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat Ia acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţiei grad treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Potrivit art. 31 alin. (13) din O.U.G. nr. 57/2015, introdus prin art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2016, " ... în cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se va stabili ta nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate".

Or, la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, nivelul maxim al indemnizaţiilor de încadrare aflate în plată nu cuprindea şi majorările salariale prevăzute de O.G. nr. 3/2006 şi O.G. nr. 10/2007.

O.G. nr. 13/2008 privind creşterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei pentru anul 2008, abrogată prin art. 48 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, de asemenea abrogată, prevedea, la art. 1 alin. (1) şi (2), următoarele:

"art. 1) (1) Valoarea de referinţă sectorială prevăzută în anexa la Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările ulterioare, se majorează, începând cu data de 1 aprilie 2008, cu 2% faţă de nivelul din luna decembrie 2007. (2) începând cu data de 1 octombrie 2008, creşterea valorii de referinţă sectoriale este de 2% faţă de valoarea din luna septembrie 2008".

La art. 2 din acelaşi act normativ se prevedea:

"(1) Valoarea de referinţă sectorială prevăzută în anexele nr. Ic, 2c şi 3c la Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, se majorează, începând cu data de 1 aprilie 2008, cu 4% faţă de nivelul din luna decembrie 2007. (2) începând cu data de 1 octombrie 2008, creşterea valorii de referinţă sectoriale este de 4,5% faţă de valoarea din luna septembrie 2008".

Aşadar, reclamanţii solicită creşteri salariale de care a beneficiat doar personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor, în cursul anului 2008, în referire însă la drepturi salariale recalculate, începând cu 9.04.2015, la nivelul ordonatorilor de credite din sistemul justiţiei.

Prin Ordinul nr. 897 din 22.05.2018 al procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus recalcularea drepturilor salariale ale procurorilor din cadrul acestui parchet, parchetelor de pe lângă curţile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale şi parchetelor de pe lângă judecătorii, precum şi ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul parchetelor, pentru perioada 9.04.2015 - 30.11.2015, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, iar pentru perioadele 1.12.2015 - 31.07.2016, 1.08.2016 - 30.09.2016 şi 1.10.2016 - 31.12.2017, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON.

La emiterea actului administrativ s-a avut în vedere că preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost obligat, prin sentinţa civilă nr. 1961 din 10.10.2017, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă, "la recalcularea indemnizaţiei lunare a reclamanţilor prin includerea în cuantumul indemnizaţiei brute de încadrare stabilite prin ordinul nr. 350 din 28.11.2016 şi ordinul nr. 33 din 31.01.2017 emise de către pârâtă (prin care s-a stabilit valoarea de referinţă sectorială de 405 RON) a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum şi a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON + 4% + 10% ... la plata . . . . . . . . . . diferenţelor băneşti corespunzătoare, cuvenite reclamanţilor, rezultate din recalcularea indemnizaţiilor cuvenite potrivit pct. 1 pe 3 ani în urmă, în raport cu data introducerii acţiunii (17.07.2017), diferenţiat până la 1 decembrie 2015 şi după 1 decembrie2015, dar şi pentru viitor ...".

Tribunalul Dâmboviţa a apreciat că, în măsura în care, ca efect al aplicării Legii nr. 330/2009 şi/sau Legii nr. 284/2010, în cazul unei autorităţi sau instituţii publice, doi angajaţi care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii au ajuns să fie salarizaţi în mod diferit, acela care beneficiază de un cuantum al salariului de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivelul maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie va fi salarizat la nivelul maxim, ca efect al art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015.

În executarea hotărârii judecătoreşti definitive, preşedintele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a emis Ordinul nr. 75 din 15.03.2018, procedându-se concomitent, în spiritul principiului consacrat de art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, la alinierea drepturilor salariale cuvenite întregului personal din categoriile menţionate în hotărâre, diferenţiat pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, şi anume judecători, magistraţi-asistenţi, personal auxiliar de specialitate şi personal conex din cadrul instanţei supreme, pentru intervalele 9.04.2015 - 30.11.2015 şi 1.12.2015 - 31.12.2017.

Ulterior, a fost emis Ordinul nr. 76 din 15.03.2018 al preşedintelui înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit salarizarea personalului din cadrul instanţei supreme - judecători, magistraţi-asistenţi, personal auxiliar de specialitate şi personal conex - conform dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, începând cu 1.01.2018, modificându-se în mod corespunzător drepturile salariale stabilite în anul 2018 pentru aceste categorii de personal.

În consecinţă, susţin recurenţii pârâţi că, prin Ordinul nr. 906 din 24.05.2018 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, anexele 1 - 15 ale Ordinului nr. 247 din 30.01.2018 au fost înlocuite cu noi anexe. Prin Ordinul nr. 907 din 24.05.2018 al procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost stabilite drepturile salariale începând cu 1.05.2018.

Ordinele anterior menţionate sunt acte administrative cu caracter individual, legale şi temeinice, emise în aplicarea reglementărilor referitoare Ia salarizarea personalului din cadrul Ministerului Public. Reprezintă acte administrative emise în vederea executării în concret a legii, subsecvente acesteia. Prin aceste ordine s-a organizat executarea şi au fost realizate dispoziţiile legii. Autoritatea publică emitentă nu poate ignora legea, a cărei organizare şi executare în concret trebuie să o realizeze. Cu alte cuvinte, între actul administrativ şi lege există în mod necesar un raport de subordonare.

Ulterior adoptării şi publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794 din 15.12.2016, ordonatorii de credite din sistemul justiţiei au procedat la recalcularea indemnizaţiilor brute lunare şi a sporurilor la nivelul maxim stabilit pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie," dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, începând cu 9.04.2015.

Susţin recurenţii - pârâţi că, tocmai de aceea, egalizarea drepturilor salariale, diferenţiată pe categorii profesionale, grad/treapta, vechime în funcţie, nivel de instanţă/parchet etc, nu poate viza o dată anterioară celei de 9.04.2015, dată de la care s-a procedat la recalcularea drepturilor salariale ale personalului din familia ocupaţionala "Justiţie", prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON.

Începând cu 1.12.2015, salarizarea s-a făcut prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON, aşa cum rezultă din Ordinul nr. 897/2018 al Procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin Ordinul nr. 897 din 22.05.2018 al procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că:

• în perioada 9.04.2015 - 30.11.2015, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă curţile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale şi parchetelor de pe lângă judecătorii, precum şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul acestor parchete, se salarizează având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON; stabilirea diferenţelor ce se cuvin s-a făcut prin majorarea drepturilor salariale de care au beneficiat în această perioadă cu 44,3%, ceea ce reprezintă creşterea V.R.S. de la 291,98 RON la 421,36 RON;

• în perioada 1.12.2015 - 31.07.2016, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă curţile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale şi parchetelor de pe lângă judecătorii, precum şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul acestor parchete, se salarizează având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 463,5 RON; stabilirea diferenţelor ce se cuvin s-a făcut prin majorarea drepturilor salariale de care au beneficiat în această perioadă cu 44,3%, ceea ce reprezintă creşterea V.R.S. de la 321,18 RON la 421,36 RON;

• în perioada 1.08.2016 - 30.09.2016, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă curţile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale şi parchetelor de pe lângă judecătorii, precum şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul acestor parchete, se salarizează având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 463,5 RON; stabilirea diferenţelor ce se cuvin s-a făcut prin majorarea drepturilor salariale de care au beneficiat în această perioadă cu 21,4%, ceea ce reprezintă creşterea V.R.S. de la 381,82 RON la 463,5 RON;

• în perioada 1.10.2016 - 31.12.2017, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă curţile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale şi parchetelor de pe lângă judecătorii, precum şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul acestor parchete, se salarizează având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 463,5 RON; stabilirea diferenţelor ce se cuvin s-a făcut prin majorarea drepturilor salariale de care au beneficiat în această perioadă cu 4%, ceea ce reprezintă creşterea V.R.S. de la 445,5 RON la 463,51ei.

Temeiul legal al stabilirii drepturilor salariale sus-menţionate constituie art. 1 alin. (51) şi art. 5 alin. (1), (11) şi V - din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 71/2015, art. 31 alin. (1), (3) şi (8) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016,prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, art. 11 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 83/2014 şi art. 38 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare.

Apărările formulate în cauză

Niciuna din părţi nu a formulat întâmpinare, în cadrul căreia să expună apărările sale împotriva recursului promovat de partea adversă.

Procedura de soluţionare a recursurilor

Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia din data de 20 iunie 2019 s-a fixat primul termen pentru judecata celor două recursuri la data de 5 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496 - 499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, prin prisma motivului de casare de ordine publică invocat din oficiu, conform art. 489 alin. (3) din C. proc. civ. Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., constată că recursurile sunt fondate, însă pentru motivele arătate în continuare.

Argumentele de fapt şi de drept relevante

În primul rând se reţine că recursul este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, prin care se supune instanţei ierarhic superioare, respectiv Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în cazurile prevăzute de lege, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., motiv de recurs invocat din oficiu, casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la punctele 1 - 4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralităţii, al publicităţii şedinţelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părţii pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) şi art. 338 din C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanţa a admis apelul şi s-a pronunţat şi asupra fondului, fără ca părţile să fi pus concluzii şi asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialităţii şi al nemijlocirii prin pronunţarea soluţiei în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului şi nu au fost puse în dezbaterea părţilor; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 din C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.

Înalta Curte constată că, în raport de modul de configurare a acţiunii, astfel cum a fost avut în vedere de prima instanţă, soluţia pronunţată nu poate fi menţinută.

Instanţa de control judiciar reţine că hotărârea atacată reflectă o abordare greşită a cauzei, aşa încât controlul judiciar urmează să fie exercitat din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., invocat din oficiu, conform art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.

Potrivit principiului disponibilităţii consacrat în art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., "Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor".

În conformitate cu prevederile art. 22 alin. (6) din din C. proc. civ., "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Remarcă astfel instanţa de control judiciar că, deşi prin petitul cererii de chemare în judecată reclamanţii au solicitat anularea Ordinului nr. 247 din 30 ianuarie 2018 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Cabinet Procuror General, obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să emită un nou ordin de salarizare începând cu data de 1.01.2018, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, respectiv obligarea pârâţilor la plata diferenţelor de drepturi salariale ca urmare a emiterii noului ordin de salarizare, începând cu data de 1.01.2018, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă, de la data scadenţei fiecărui venit net până la data plăţii efective, în dezvoltarea motivelor ce au fundamentat cererea lor, reclamanţii au solicitat la fila x din cererea de chemare în judecată, " emiterea unui nou ordin de salarizare a procurorilor şi personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi care să cuprindă indemnizaţia brută lunară stabilită prin Ordinul nr. 332 din 27.01.2017 (cu o valoare de referinţă sectorială de 405 RON) prin includerea procentului de 4 % prevăzut de O.G. nr. 13/2008, la care să se adauge procentul de 10 % prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS (405 RON + 4%) x 10 % şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017."

Formulând critici la adresa Ordinului nr. x/30.01.2018 reclamanţii au susţinut că, în ceea ce priveşte sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi sporul pentru păstrarea confidenţialităţii, sumele aferente acestor sporuri nu au fost stabilite în mod separat, ci cumulat.

Având în vedere această conduită a reclamanţilor, care, în cadrul criticilor formulate au modificat întru-câtva petitul cererii de chemare în judecată, se impunea ca instanţa de fond, având în vedere rolul judecătorului în aflarea adevărului, să lămurească obiectul cererii şi întinderea pretenţiilor reclamanţilor.

Fără a proceda astfel, instanţa de fond, în soluţionarea acţiunii reclamanţilor, a pronunţat următoarea soluţie:

"Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.

Obligă pârâtul PÎCCJ la emiterea în favoarea reclamanţilor a unui nou ordin de încadrare salarială producător de efecte juridice începând cu data de 1.01.2018, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 463,50 RON.

Obligă pârâţii să recalculeze drepturile salariale efect al ordinului instituit spre emitere în sarcina PÎCCJ şi să plătească reclamanţilor diferenţele salariale rezultate, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare aferente perioadei de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii efective.

Respinge în rest cererea ca nefondată.".

Instanţa de control judiciar constată că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe motivele legate de modul de stabilire a cuantumului sporurilor, ceea ce înseamnă că aceasta nu a stăruit prin toate mijloacele legale în vederea lămuririi cadrului procesual sub aspectul obiectului cererii şi implicit stabilirii situaţiei de fapt, nesocotind astfel dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ. cu privire la rolul activ al judecătorilor, aceasta luând în considerare şi o altă valoare de referinţă sectorială decât cea solicitată de reclamanţi.

Este adevărat că valoarea de referinţă sectorială de 463,50 RON, avută în vedere de instanţă, a fost solicitată de reclamanţi prin Concluziile Scrise depuse de aceştia la data de 14.12.2018, în termenul de amânare a pronunţării ce a avut loc la data de 17.12.2018, fiind depuse, deci, după închiderea dezbaterilor, însă instanţa nu putea să ţină cont de această solicitare, având caracterul unei cereri precizatoare/modificatoare, ce ar fi trebuit depusă înainte de închiderea dezbaterilor, pentru a fi pusă în discuţia părţilor, în vederea respectării principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, prevăzute de art. 13 şi 14 din C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar are în vedere dispoziţiile art. 394 alin. (3) C. proc. civ., ce prevăd că " 3) după închiderea dezbaterilor, părţile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă".

Aşadar, în condiţiile în care reclamanţii au criticat Ordinul nr. 247 din data de 30 ianuarie 2018 şi pe considerentul că sumele aferente sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi sporului pentru păstrarea confidenţialităţii au fost stabilite cumulat, nu separat, iar prin dezlegarea dată procesului în cadrul hotărârii ce face obiectul prezentei cercetări judecătoreşti, instanţa de fond a dispus obligarea la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială producător de efecte juridice cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 463,50 RON (la fila x din acţiune fiind solicită o valoare de referinţă sectorială de (405 RON + 4%) x 10%), Înalta Curte constată că judecătorul fondului nu s-a pronunţat pe ceea ce s-a cerut.

Se constată, aşadar, că prima instanţă a nesocotit dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc. "

Procedând la judecata cauzei în circumstanţele expuse, fără ca împrejurări de fapt şi de drept esenţiale să fie lămurite, prima instanţă nu a cercetat, de fapt, fondul cauzei, motiv pentru care soluţia pe care Înalta Curte este chemată să o pronunţe nu poate fi decât casarea cu trimitere spre rejudecare, asigurându-se astfel părţilor toate garanţiile procesuale pe care judecata cauzei în primă instanţă le oferă, precum şi dublul grad de jurisdicţie instituit de lege în materia contenciosului administrativ.

Soluţia casării cu trimitere are o justificare nu doar teoretică, ci şi practică: ea este impusă de faptul că altminteri s-ar încălca efectiv dreptul părţilor la cele două grade de jurisdicţie.

Este firesc ca instanţa de trimitere să administreze toate probele impuse de o completă cercetare a fondului cererii de chemare în judecată, ceea ce presupune existenţa tuturor elementelor de rezolvare a fondului litigiului.

Altfel spus, dacă s-ar aplica o altă soluţie procedurală, ar însemna ca instanţa de recurs să verifice pentru prima oară fondul dreptului, iar părţile să mai aibă la dispoziţie doar cele două căi extraordinare de atac de retractare - contestaţia în anulare şi revizuirea, care pot fi exercitate numai pentru motive limitativ prevăzute de C. proc. civ.

În concluzie, constată că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., invocat din oficiu şi, în raport cu soluţia preconizată, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurenţi, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea fiind circumscrise fondului cauzei şi urmând a fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

În consecinţă, pentru toate considerentele expuse anterior, constatând că în mod greşit şi nelegal a soluţionat cauza Curtea de apel, fără a lămuri obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 497 şi art. 480 alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond urmează să lămurească obiectul cererii de chemare în judecată şi ulterior să analizeze acţiunea reclamanţilor în raport de temeiurile legale invocate, să valorifice toate apărările şi susţinerile părţilor şi toate înscrisurile depuse la dosar de către ambele părţi, în vederea asigurării accesului acestora la dublul grad de jurisdicţie, inclusiv cele expuse în cadrul motivelor de recurs, urmând a se avea în vedere şi posibilitatea stabilirii salarizării în raport de valoarea de referinţă sectorială, după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N. şi de pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva Sentinţei civile nr. 5386 din 17 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 octombrie 2021.

GGC - MM