Validity of judicial expertise report in vehicle damage claims against the Insurers' Guarantee Fund

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 18.09.2017 sub nr. x/2017, reclamantul A., a formulat contestaţie împotriva Deciziei Nr. 8724 din 28.08.2017 emisa de Fondul de Garantare a Asiguraţilor solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, sa dispună

- Anularea Deciziei Nr. 8724 din 28.08.2017 emisa de Fondul de Garantare a Asiguraţilor în ce priveşte soluţia de respingere a cererii de plată pentru suma de 14.002,45 RON;

- Obligarea paratului la plata contravalorii prejudiciului suferit în cuantum de 14.002,45 RON;

- Obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3179 pronunţată în data de 10 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte contestaţia formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a anulat în parte Decizia nr. 8724/28.08.2017 şi a obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 13.292,36 RON, reprezentând contravaloarea reparaţiilor autovehiculului avariat, precum şi la plata sumei de 5.550 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, proporţional cu pretenţiile admise.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 3179 din 10 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, încadrând în drept criticile sale în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. A solicitat admiterea recursului iar în rejudecare, respingerea acţiunii, sentinţa recurată fiind rezultatul unei greşite interpretări şi aplicări a legii de către instanţa de fond.

Prin recursul său a susţinut în esenţă recurentul -pârât că, instanţa de fond atunci când a respins obiecţiunile la Raportul de expertiză, soluţionând cauza pe baza concluziilor acesteia; a pronunţat o soluţie netemeinică, sens în care se impune sa se efectueze o noua expertiza potrivit art. 501 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, arată faptul că, nu s-ar putea susţine ca F.G. A - trebuie să se limiteze la plata sumelor ce reies din documentele depuse de petenţi, fără să aibă posibilitatea de a cenzura şi de a analiza distinct fiecare dosar în parte, principala sa atribuţie fiind aceea de garantare a creditorilor de asigurare.

Mai mult decât atât, FGA instrumentează dosarele de daună, analizează cererile de plată şi înscrisurile anexate acestora în conformitate cu dispoziţiile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 "în vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări înregistrate în evidenţele sale, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă.

De asemenea art. 21 alin. (2) din Norma ASF nr. 16/2015 reiterează acest aspect şi vine în completare "în vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea documentelor justificative anexate de petent în susţinerea cererii de plată, a dosarelor de daună şi a evidenţelor preluate de la asigurător, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 503/2004. republicată, cu modificările ulterioare."

Pentru îndeplinirea scopului şi atribuţiilor sale legale, Fondul de garantare a asiguraţilor nu preia ope legis obligaţiile unui asigurător în faliment, nu este succesorul în drepturi şi obligaţii al unui asigurator în faliment. în acest caz B..

Arată că, Fondul de garantare a asiguraţilor nu plăteşte despăgubiri pentru asigurătorul în faliment, aşa cum nici asigurătorul în faliment nu plăteşte prin Fondul de garantare a asiguraţilor.

Fondul de garantare a asiguraţilor acoperă creanţele de asigurări în virtutea principiului protecţiei consumatorilor produselor şi serviciilor de asigurări, iar nu ca obligaţii proprii, obligaţia fiind născută din raportul contractual al asiguratului sau beneficiarul asigurării cu asigurătorul şi de aceea plăţile făcute de către Fond reprezintă obligaţii ale asigurătorului în faliment, fiind deci achitate stat acoperite în numele şi pe seama acestuia exclusiv în cadrul îndeplinirii procedurii administrative necontencioase reglementată de dispoziţiile Legii nr. 213/2015 şi ale Normei A.S.F. nr. 16/2015 cu denumire omonimă legii.

Totodată, trebuie reţinut că Fondul de garantare a asiguraţilor acoperă creanţele de asigurări în virtutea principiului protecţiei consumatorilor produselor şi serviciilor de asigurări, iar nu ca obligaţii proprii ale FGA, obligaţia fiind născută din raportul contractual al asiguratului cu asigurătorul. FGA nu plăteşte în baza unei răspunderi contractuale, FGA neavând nici un raport contractual cu creditorul de asigurare.

Totodată, trebuie avut în vedere faptul că despăgubirea ce se poate plăti asiguratului nu poate depăşi cuantumul pagubei suferite, întrucât despăgubirea are doar caracter reparator, şi nu este menita a aduce o îmbogăţire fără justă cauză asiguratului.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de pârât, a formulat întâmpinare intimatul -reclamant A., solicitând respingerea, ca nefondat, a recursului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, ca temeinică şi legală.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu a formulat Răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul - reclamant.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia din data de 20 iunie 2019 s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 5 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496 - 499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat şi de apărările din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor este fondat, în considerarea următoarelor argumente:

Instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia pe raportul de expertiză tehnică pe care l-a omologat, pe declaraţie de martor a celui implicat în accident şi pe înscrisuri.

Trebuie precizat că înscrisurile nu relevă decât cuantumul reparaţiilor maşinii, martorul ca şi coparticipant la ceea ce partea potrivnică insinuează a fi un "accident aranjat" nu are nici el gradul de veridicitate necesar.

Rămâne în acest caz ca probă expertiza tehnică.

De la început trebuie precizat că deşi în jurisprudenţa CEDO aceasta a considerat că sunt inferioare unui expert cunoştinţele de specialitate ale judecătorului cauzei (posesoarea unei diplome de licenţă în aceea materie) în cazul de faţă este vorba doar despre cunoştinţe generale ale posesorilor de autovehicule.

Astfel, în raportul de expertiză pe care judecătorul fondului îl "omologhează" deşi o jurisprudenţă constantă stipulează că acesta trebuie să prezinte propriile sale concluzii în urma analizei susţinerilor celor 2 părţi, se afirmă că lucrarea de specialitate s-a realizat dat fiind că autovehiculele fuseseră reparate, prin studierea fotografiilor şi ceea ce se numeşte" constatarea amiabilă", realizată de cei doi şoferi implicaţi.

În urma analizei materialului probator pus la dispoziţia expertului tehnic judiciar desemnat (şi până la proba contrară) rezultă că împrejurările şi dinamica producerii accidentului dintre autovehiculele cu nr. de înmatriculare x şi x puteau fi (cele descrise de conducătorii auto implicaţi în accidentul respectiv (vezi pag. 3 şi 4 din raportul [de expertiză).

A. Concluziile expertizei sunt relevante în urma analizei materialului probator pus la dispoziţia expertului tehnic judiciar desemnat (şi până la proba contrară) rezultă că împrejurările şi dinamica producerii accidentului dintre autovehiculele cu nr. de înmatriculare x şi x puteau fi cele descrise de conducătorii auto implicaţi în accidentul respectiv (vezi pag. 3 şi 4 din raportul de expertiză).

B. În urma analizei materialului probator pus la dispoziţia expertului tehnic judiciar desemnat (şi până la proba contrară) rezultă că avariile suferite de autoturismul x cu nr. de înmatriculare x puteau fi cele constatate în dosarul de daună nr. x instrumentat de S.C. C. S.A. (vezi pag. 4 şi 5 din raportul de expertiză). Costul reparării acestor avarii este estimat la valoarea de 13.292,36 RON.

C. În urma analizei materialului probator pus la dispoziţia expertului tehnic judiciar desemnat (şi până la proba contrară) rezultă că accidentul din data de 24.11.2015 se putea produce.

Şi mai important reiese din răspunsul la obiecţiuni "în raportul meu de expertiză nu am stabilit corespondenţe certe între avariile celor două autoturisme, ci corespondenţe posibile între avariile respective, certitudinea neputând rezulta decât în urma prezentării unei probe video cu desfăşurarea accidentului (nu a fost prezentată o asemenea probă video) şi a inspectării nemijlocite de către expertul tehnic judiciar a autoturismelor avariate (în cazul expertizei de faţă nu a fost posibilă o asemenea inspecţie").

În aceste condiţii instanţa este nevoită să realizeze o apreciere proprie a mecanismului şi dinamicii "acroşajului de amplitudinea redusă" după cum îl descrie însăşi expertul.

Astfel, ipoteza dinamicii acroşajului poate fi cea relevată de expert: diferenţele de cote de nivel pot fi explicate atât "prin coborârea cu câţiva cm a consolei faţă a caroseriei autoturismului D. Astra în timpul frânării", cât şi "prin înclinarea laterală a caroseriei autoturismului E. în urma impactului lateral şi datorită elasticităţii suspensiei sale." Faptul că pârâta nu doreşte să ia în considerare posibila înclinare laterală a caroseriei autoturismului E. nu reprezintă un argument valabil pentru obiecţiunea sa. în plus, este posibilă şi o anumită înclinare laterală a caroseriei autoturismului D. Astra, datorită elasticităţii suspensiei proprii".

Or, cea a pârâtei care susţine că planşele foto evidenţiază presupusa existenţă a unui impact într-o intersecţie în forma de ".T" în care auto marca x nu ar fi acordat prioritate de trecere autovehiculului marca x. Deci în situaţia unei coliziuni de acest tip axele longitudinale ale celor doua auto care ar fi fost implicate formează un unghi de 90 grade. Se impune precizarea ca în procesul unei coliziuni dintre două autovehicule, faza impactului în care se produc deformaţiile are o durată foarte scurtă astfel că în această etapă rotaţiile sau răsucirile vehiculelor nu sunt posibile. Mişcări apar după deformarea caroseriilor, rezultând implicit ca poziţia vehiculelor înainte de impact stabileşte suficient de precis dacă avariile sunt corespondente similar ca la un joc de puzzle.

Totodată se impune precizarea ca la o frânare energică se schimbă repartiţia greutăţilor pe axe, cea din faţă fiind încărcată în plus cu o sarcină dinamică, ceea ce face ca înălţimea părţii din faţă a caroseriei să scadă iar partea din spate să se ridice. Implicit când unul din vehicule este frânat m momentul impactului, înălţimea amprentei barei de protecţie din faţă poate furniza indicii dacă au exista măsuri de evitare a accidentului precum şi dacă cele două auto au impactat la modul declarat de cei doi conducători auto.

În cazul de faţă, s-au analizat cu precădere înălţimea de Ia sol ale reperelor celor două autovehicule care se presupune ca au colizionat. Totodată s-au analizat forma avariilor şi modul de dispunere pe reperele care se presupune că ar fi impactat. Astfel, analizând înălţimea de la sol a dispunerii avariilor la cele două auto, înălţime măsurată cu rigla decimetrică, şi forma de amprentare rezultă următoarele:

Redactorul hotărârii cu permis de conducere de peste 30 de ani implicat în diferite incidente dintre autovehicule, înţelegând dinamica acestora şi din studii la disciplinele finalizate cu o licenţă a Universităţii de Tehnică poate afirma, că în cazul unei frânări, dat fiind faptul că partea din faţă se lasă în jos, nu puteau rezulta la autovehiculul D. daunele descrise în poze ci la o înălţime mult mai mare impactând şi capota şi grila de mască.

În orice caz dacă una dintre maşini nu ar fi realizat "drifturi" (rotiri) impactul ar fi fost drept şi nu înclinat, cum sugestionează expertul.

Într-o intersecţie fie ea şi în T sau în X coliziunile nu au cum/timp să fie precedate de înclinări ale autovehiculelor precum cele determinate de viraje.

Şi diferenţa de înălţime în care apar, vizuale prezumtivele locuri de impact,vădesc nerealitatea acroşajului în varianta descrisă.

Concluzionând, în raport de daunele autovehiculului E., partea din faţă a autovehiculului D. ar fi trebuit să fie distrusă în proporţie cu mult mai mare.

Cum acest lucru nu reiese din planşele foto, rezultă că realitatea impactului a fost alta decât ce descrisă de cei doi conducători auto.

Astfel, în mod corect pârâta-recurentă a refuzat plata.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte le va admite şi în temeiul dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ. C. proc. civ. va casa sentinţa şi rejudecând se va respinge contestaţia ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 3179 din 10 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă recurată şi, rejudecând,

Respinge contestaţia formulată de reclamantul A., ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 octombrie 2021.

GGC - MM