Challenge to state land concession approval based on alleged excess of power and unjustified reduction of surface area

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, la data de 30.10.2018, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L., în temeiul art. 1 alin. (1), coroborat cu art. 8 alin. (1) şi cu art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în temeiul art. 194 din C. proc. civ., a solicitat anularea în tot a actului administrativ nr. x/28.06.2018 emis de către Agenţia Domeniilor Statului, actul administrativ nelegal prin care Autoritatea emitentă a decis în mod nelegal că se poate încheia de către societatea A. S.R.L. un contract de concesiune prin atribuire directa pe teren cu destinaţie agricolă pentru o suprafaţă diminuară de teren respectiv doar pentru o suprafaţa de teren de 210,17 hectare din care 105,74 Ha arabil, 5,64 ha păşune, 102 ha fâneaţă, 13,18 ha teren neagricol, cu încălcarea prevederilor legale în vigoare, fără a ţine cont de solicitarea formulata de către societatea A., act administrativ ce este nemotivat în înţelesul legii; să se constate că autoritatea emitentă şi autoritatea ierarhic superioară nu au soluţionat plângerea prealabilă formulată de către societatea A. în termen de 30 zile de la data înregistrării acesteia cu încălcarea art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Totodată, reclamanta, pe cale de consecinţă a anulării în integralitate a acestui act administrativ mai sus menţionat ca fiind nelegal, a solicitat să se dispună încheierea unui contract de concesiune prin atribuire directă cu societatea A. având ca obiect terenul cu destinaţie agricola în suprafaţa de 242, 51 hectare formată din teren arabil 239,69 ha şi teren neagricol în suprafaţa de 2,82 ha hectare, având în vedere adresa de modificare a scrisorii de intenţie depusa de către societatea A. la B. în data de 22.02.2018, având în vedere fişa fondului funciar întocmită de către B. în luna februarie 2018 în condiţiile art. 21 - 23 din Legea nr. 268/2001, modificată prin Legea nr. 249/2003 şi art. 771 - 772 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 626/2001, modificată prin H.G. nr. 354/2005.

S-a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluţionarea acestui litigiu, în temeiul art. 453 din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 153 din 9 mai 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L..

A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Domeniilor Statului şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi, în consecinţă, s-a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de S.C. C. S.R.L..

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs recurenta-reclamantă A. SRL

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a recursului şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul declarat de recurenta-reclamantă este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă faptul că motivarea hotărârii dispusă de prima instanţă este contradictorie în ceea ce priveşte caracterul adresei contestate nr. x/28.06.2018 emisă de autoritatea pârâtă.

Astfel deşi a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocate de autoritatea pârâtă constatând caracterul de act administrativ al adresei contestate în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 pe fond s-a apreciat că această adresă nu a produs efecte vătămătoare, reclamanta având posibilitatea să conteste Nota de informare şi decizia nr. x/4.06.2018 privind încheierea contractului de concesiune.

Recurenta-reclamantă critică această motivare deoarece nu are legătură cu petitul cererii de chemare în judecată şi arată că prima instanţă nu a ţinut cont de faptul că nota de informare şi decizia nr. x/4.06.2018 nu i-au fost comunicate.

Nefiind comunicate reclamanta le-a contestat ca operaţiuni administrative care au stat la baza emiterii adresei nr. x/28.06.2018.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă greşita interpretare şi aplicare a legii în ceea ce priveşte legalitatea adresei contestate. Se arată că instanţa în mod nelegal nu a reţinut existenţa excesului de putere al autorităţii pârâte prin care în mod nemotivat şi nejustificat în raport de situaţia de fapt i-a fost aprobată încheierea contractului de concesiune prin metoda atribuirii directe pe terenul în suprafaţă de 210,17 ha din care 105,74 ha arabil, 5,64 ha păşune, 10,2 ha fâneţe, 13,18 ha teren neagricol, recurenta-reclamantă invocă faptul că prima instanţă nu a ţinut cont de situaţia de fapt de la data de 26 octombrie 2017 data depunerii primei cereri neexistând o justificare obiectivă pentru diminuarea suprafeţei solicitate de la 239,69 ha la 210,17 ha din care 105,74 ha teren arabil.

Se solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi anularea ca nelegale a adresei contestate şi a actelor care au stat la baza emiterii sale prin recunoaşterea dreptului reclamantei la concesiune cu privire la întreaga suprafaţă solicitată şi aprobată iniţial la data de 23.03.2018.

La dosar intimata-pârâtă Agenţia Domeniilor Statului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului declarat de reclamantă şi pe fond în subsidiar a solicitat respingerea ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a depus la dosar răspuns la întâmpinare şi acte.

Motivat în şedinţa publică din 21.09.2021 Curtea a respins excepţia nulităţii recursului criticile de nelegalitate încadrându-se în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat în cauză hotărârea recurată fiind motivată în fapt şi în drept cu respectarea dispoziţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ.

Nu poate fi reţinută existenţa unei motivări contradictorii a soluţiei de respingere a acţiunii.

Prima instanţă a analizat legalitatea adresei nr. x/28.06.2018 ca fiind un act administrativ unilateral în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, recurenta-reclamantă constatând ca nelegal un pretins refuz nejustificat al autorităţii de a încheia contract de concesiune prin atribuirea directă pentru întreaga suprafaţă solicitată iniţial în anul 2017 respectiv în suprafaţă de 242,51 ha formată din teren arabil 239,69 ha şi teren neagricol în suprafaţă de 2,82 ha.

Prin adresa contestată, asimilată unui act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, i s-a comunicat reclamantei faptul că se poate încheia contract de concesiune pentru o suprafaţă diminuată de teren respectiv pentru o suprafaţă de 210,17 ha din care 105,74 ha arabil, 5,64 ha păşune, 102 ha fâneaţă şi 13,18 ha neagricol.

Această aprobare s-a dat conform art. 3 din Hotărârea nr. 7 din 14.06.2018 şi decizia nr. 4425/4.06.2018.

Nu poate fi reţinută contradictorialitatea motivării în condiţiile în care necontestarea acestor acte a fost numai un argument subsidiar al respingerii acţiunii.

Iar aceste acte au stat la baza emiterii adresei contestate şi au justificat aprobarea contractului de concesiune pentru o suprafaţă mai mică decât cea solicitată de reclamanta-recurentă.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este nefondat în cauză sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material ce reglementează încheierea contractului de concesiune avându-se în vedere situaţia de fapt şi constatările ulterioare notă de control din 12.04.2018.

În cauză nu poate fi reţinută nelegalitatea adresei contestate în sensul existenţei unui exces de putere definit conform art. 2 lit. "n" din Legea nr. 554/2004, al autorităţii care a aprobat încheierea contractului de concesiune pentru o suprafaţă diminuată decât cea solicitată iniţial de către reclamantă.

Iar această modificare a fost determinată obiectiv de situaţia de fapt contestată cu ocazia controlului efectuat la data de 3.05.2018, rezultat cuprins în adresa nr. x/10.05.2018.

Conform acestei adrese la data controlului 3.05.2018 s-a constatat că în exploataţia x ce aparţine societăţii A. S.R.L, jud. Timiş - fermă .creştere şi îngrăşare ovine erau staţionare un număr de 7896 ovine. Capacitatea de cazare a spaţiilor zootehnice autorizată sanitar veterinar nr. 307/13.12.2012 pentru exploataţia x este de 2000 capete ovine/caprine.

Urmare a tuturor celor constatate mai sus, şi luând în considerare că animalele (ovine, caprine şi bovine) deţinute de aceasta ar trebui să păşuneze, s-a solicitat o nouă fişă de fond funciar de la B. - Reprezentanţa teritorială Timiş, privind perfectarea contractului de concesiune prin metoda atribuirii directe pe terenul cu destinaţie agricola, în suprafaţă de 2.10,17 ha din care:105,74 ha arabil, 5,64 ha păşune şi 102,00 ha fâneţe şi 13,18 ha teren neagricol compus din 6,39 ha vegetaţie forestieră, 3,96 ha drumuri tehnologice şi de exploatare agricolă şi 2,83 ha curţi construcţii, aferentă activelor cumpărate de la S.C.D. S.A. Clopodia jud. Timiş.

Potrivit art. 3 din Hotărârea nr. 7/14.06.2018 Nota de informare şi decizie nr. x/4.06.2018 privind perfectarea contractului de concesiune prin metoda atribuirii directe pe terenul cu destinaţie agricolă, în suprafaţă de 210,17 ha din care: 105,74ha arabil, 5,64 ha păşune şi 102,00 ha fâneţe şi 13,18 ha teren neagricol compus din 6,39 ha vegetaţie forestieră, 3,96 ha. drumuri tehnologice şi de exploatare agricolă şi 2,83 ha curţi construcţii, aferentă activelor cumpărate de la S.C D. S.A. Clopodia jud. Timiş a fost aprobată de Comitetul de Privatizare Concesionare şi Arendare al Agenţiei Domeniilor Statului fără menţiuni.

Instanţa de fond a analizat legalitatea adresei contestate în raport de această situaţie de fapt şi în cauză nu poate fi reţinută nelegalitatea invocată de recurentă care priveşte o altă situaţie de fapt cea din martie 2018 infirmată în parte ca urmare a verificărilor dispuse prin nota de control nr. x/12.04.2018.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 - 497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva Sentinţei nr. 153 din 9 mai 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2021.

GGC - MM