Territorial jurisdiction for administrative challenges to rail accident investigations: seat of authorized regional branch versus head office

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 21 septembrie 2020, reclamanta Compania Naţionala de Căi Ferate "CFR" S.A. Bucureşti - Sucursala Regională de CF Timişoara, în contradictoriu cu Agenţia de Investigare Feroviară Română - Agifer, a formulat plângere împotriva răspunsului pârâtei la plângerea prealabilă a reclamantei împotriva rezultatului investigaţiei accidentului feroviar din data de 05 februarie 2019.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 376/14.12.2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta Compania Naţionala de Căi Ferate "CFR" S.A. Bucureşti - Sucursala Regională de CF Timişoara, în contradictoriu cu Agenţia de Investigare Feroviară Română - Agifer, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Timişoara a reţinut, în esenţă, că în cauză are calitatea de reclamantă Compania Naţionala de Căi Ferate "CFR" S.A. Bucureşti, sediul acesteia fiind în Bucureşti, astfel că, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa teritorială pentru soluţionarea litigiului revine Curţii de Apel Bucureşti.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 397 din 23 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Compania Naţionala de Căi Ferate "CFR" S.A. Bucureşti - Sucursala Regională de CF Timişoara, în contradictoriu cu Agenţia de Investigare Feroviară Română - Agifer, şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că în cauză are calitatea de reclamantă Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. Bucureşti - Sucursala Regională de CF Timişoara, sediul acesteia fiind în Timişoara, astfel că, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa teritorială pentru soluţionarea litigiului revine Curţii de Apel Timişoara.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Litigiul are ca obiect plângerea împotriva răspunsului pârâtei la plângerea prealabilă a reclamantei formulată cu privire la rezultatul investigaţiei accidentului feroviar produs în data de 5 februarie 2019 pe raza de activitate a Sucursalei Regionale Căi Ferate Timişoara.

Astfel, în cauză, a fost contestat răspunsul cu nr. x/6.03.2020, care a fost emis de pârâtă referitor la plângerea prealabilă formulată de reclamanta CNCFR Sucursala Regională Căi Ferate Timişoara.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte stabilirea competenţei raportat la criteriul sediului reclamantului.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Prin dispoziţia de delegare nr. x/2006 CNCFR central a delegat directorilor regionali diferite competenţe, în domeniul: organizatoric, al planificării activităţii, economico - financiar, resurse umane, administrativ şi, respectiv, juridic.

Potrivit acestei dispoziţii de delegare au fost împuterniciţi directorii regionalelor CFR să emită acte juridice, să facă diferite operaţiuni, în reprezentarea intereselor CNCFR, însă pentru emiterea respectivelor acte, directorii regionalelor CFR au drept de semnătură proprie (în faţa instanţelor, a organelor judiciare, de executare silită etc), ceea ce presupune ca directorii regionalelor CFR din teritoriu să introducă acţiuni proprii în instanţă, neavând nevoie de acordul CFR central pentru promovarea fiecărei acţiuni în justiţie, ori a plângerilor penale, ori a actelor în materia executării silite.

Totodată, Înalta Curte reţine că în toate actele de procedură, reclamantă este CFR Regionala Timişoara, iar în răspunsul la întâmpinare reclamanta a solicitat expres respingerea excepţiei necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Timişoara, chiar aceasta considerând, în baza delegării de competenţă prin dispoziţia nr. x/2006, că instanţa pe care a înţeles să o sesizeze potrivit criteriului sediului său este Curtea de Apel Timişoara.

Prin urmare, competenţa teritorială revine exclusiv instanţei de contencios administrativ de la sediul reclamantei şi, având în vedere că sediul reclamantei este în municipiul Timişoara, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este Curtea de Apel Timişoara.

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. Bucureşti - Sucursala Regională de CF Timişoara, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Investigare Feroviară Română - Agifer, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2021.

GGC - MM