Negative jurisdictional conflict resolved: Tribunal competent over mineral agency's regional control report

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 17 august 2020, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, a solicitat anularea Notei de constatare din data de 31 octombrie 2019, întocmită ca urmare a acţiunii de control ANRM - Compartimentul de Inspecţie Teritorială Târgovişte, dispusă prin adresa ANRM - DGISTAMOP nr. x/15.05.2019, cu nr. înregistrare la unitatea controlată x/09.10.2019, respectiv anularea măsurilor dispuse la punctele 1, 2 şi 3 din Nota de constatare, precum şi anularea răspunsului nr. x, emis de ANRM la data de 19 decembrie 2019 în soluţionarea plângerii prealabile formulată de reclamantă.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 6244/24.11.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Bucureşti a reţinut, în esenţă, că în cauză se solicită anularea unor acte administrative emise de o autoritate publică centrală, astfel că, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială pentru soluţionarea litigiului revine Curţii de Apel Bucureşti.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 864 din 3 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei privind reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că actul contestat în cauză este emis de Compartimentul de Inspecţie Teritorială Târgovişte, care este un organ regional şi nu central, astfel că, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială pentru soluţionarea litigiului revine Tribunalului Bucureşti.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

În speţă, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, a solicitat anularea parţială a Notei de constatare din data de 31 octombrie 2019, întocmită de Compartimentul de Inspecţie Teritorială Târgovişte din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte rangul autorităţii emitente a actului administrativ contestat în cauză.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Conform prevederilor art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1419 din 18 noiembrie 2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, această autoritate se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei public centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea primului-ministru, printr-un consilier de stat, şi este autoritatea competentă abilitată să aplice dispoziţiile Legii minelor nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii petrolului nr. 238/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Dispoziţiile art. 6 alin. (1) din acelaşi act normativ prevăd că Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale are în structura organizatorică compartimente de inspecţie teritorială a desfăşurării activităţilor miniere şi petroliere în condiţiile prevăzute în licenţele miniere şi acordului petroliere, organizate pe grupe de judeţe sau, după caz, pe judeţe.

La art. 7 alin. (1) se precizează că "Atribuţiile, sarcinile şi răspunderile personalului Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale se stabilesc, în conformitate cu structura organizatorică prevăzută în anexa la prezenta hotărâre, prin Regulamentul de organizare şi funcţionare, aprobat prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale".

Regulamentul de organizare şi funcţionare la care fac referire prevederile H.G. nr. 1419 din 18 noiembrie 2009 este aprobat prin Ordinul nr. 62/2010 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale.

Potrivit art. 6 alin. (4) pct. 1 din Regulamentul menţionat, structura organizatorică cuprinde, printre altele, Direcţia Generală Gestionare, Evaluare şi Concesionare Resurse/Rezerve Petrol (D.G.G.E.C.R/R.P.), alcătuită din compartimente, printre care şi Compartimentul Inspecţie Teritorială Târgovişte.

Totodată, Înalta Curte reţine că potrivit art. 51 alin. (1) din Regulament, compartimentele de inspecţie teritorială au atribuţii de control şi supraveghere a activităţii tuturor agenţilor economici români sau străini care execută lucrări ce intră sub incidenţa Legii petrolului nr. 238/2004 şi Legii minelor nr. 85/2003.

Prin urmare, Nota de constatare care formează obiectul cauzei de faţă este emisă de un organ teritorial, în exercitarea atribuţiilor sale legale, fiind fără relevanţă din acest punct de vedere faptul că acţiunea de control s-a dispus de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale prin adresa nr. x/15.05.2019 ori că organul emitent al actului contestat are sau nu personalitate juridică.

Reţinând, pe de o parte, că autoritatea emitentă a notei de constatare este un organ regional, structură aflată în cadrul Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale şi, pe de altă parte, că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanţă personalitatea juridică a autorităţii publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public, Înalta Curte constată că nu curţii de apel, ci tribunalului, prin secţia specializată, îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

Astfel, este suficientă capacitatea administrativă a autorităţii, respectiv posibilitatea emiterii de acte administrative, ce determină şi eventuala calitate procesuală pasivă într-un litigiu de contencios administrativ şi, în final, determinarea instanţei competente în raport cu rangul autorităţii publice pârâte.

În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică judeţeană (regională), competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul rangului organului emitent şi, astfel, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere material să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul Bucureşti.

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2021.

GGC - MM