Judges' salary supplements challenge remanded due to violation of the principle of contradictoriness and failure to summon parties

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 8 mai 2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. şi R., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Teleorman, au solicitat:

- anularea Hotărârii nr. 155/17858/2018, emisă de Ministerul Justiţiei privind respingerea contestaţiei formulate împotriva Ordinului nr. 569/C/06.02.2018;

- anularea în parte a Ordinului nr. 569/C706.02.2018, emis de Ministrul Justiţiei, în ceea ce priveşte cuantumul sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi a sporului pentru păstrarea confidenţialităţii;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin, în care să fie acordat, pe lângă sporul pentru condiţii vătămătoare, şi sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 25% şi sporul pentru păstrarea confidenţialităţii în procent de 5%;

- obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii, diferenţelor băneşti corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizaţiilor cu includerea sporurilor cuvenite.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 mai 2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. şi R., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Teleorman, au solicitat:

- anularea Hotărârii nr. 155/17858/2018, emisă de Ministerul Justiţiei privind respingerea contestaţiei formulate împotriva Ordinului nr. 569/C/06.02.2018;

- anularea în parte a Ordinului nr. 569/C706.02.2018, emis de Ministrul Justiţiei, în ceea ce priveşte cuantumul sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi a sporului pentru păstrarea confidenţialităţii;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin, în care să fie acordat, pe lângă sporul pentru condiţii vătămătoare, şi sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 25% şi sporul pentru păstrarea confidenţialităţii în procent de 5%;

- obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii, diferenţelor băneşti corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizaţiilor cu includerea sporurilor cuvenite.

Prin rezoluţia din data de 7 iunie 2018 s-a dispus reunirea cauzelor.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4647 din 13 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtului Ministerul Justiţiei;

- a respins capătul de cerere formulat de reclamanţii C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. şi R. având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei, la plata diferenţelor băneşti, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a respins în rest acţiunea formulată de reclamanţii C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. şi R., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Teleorman şi Ministerul Justiţiei, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 4647 din 13 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanta A., atât separat, cât şi împreună cu reclamanţii B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. şi R..

3.1. Reclamanta A. a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

A învederat că, deşi a formulat cerere de chemare în judecată, nu se regăseşte ca parte reclamantă în sentinţa atacată, astfel că apreciază că cererea sa introductivă de instanţă nu a fost soluţionată.

3.2. Reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. şi R. au declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, iar în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Recurenţii-reclamanţi au învederat, în esenţă, că hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 5 din Capitolul VIII, Secţiunea I, Anexa V a Legii nr. 153/2017, precum şi ale prevederilor art. 24 şi art. 25 din acelaşi act normativ.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin concluziile scrise înregistrate la dosarul cauzei la data de 28 septembrie 2021, intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A apreciat că în mod corect instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, iar soluţia cu privire la fondul cauzei a fost pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente în speţă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de reclamanţi sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Cu privire la recursul declarat de reclamanta A., Înalta Curte, examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor circumscrise motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, constată că este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la punctele 1 - 4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralităţii, al publicităţii şedinţelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părţii pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) şi art. 338 din C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanţa a admis apelul şi s-a pronunţat şi asupra fondului, fără ca părţile să fi pus concluzii şi asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialităţii şi al nemijlocirii prin pronunţarea soluţiei în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului şi nu au fost puse în dezbaterea părţilor; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greşită a unor texte de lege.

Înalta Curte are în vedere că art. 14 din C. proc. civ., care reglementează principiul contradictorialităţii în procesul civil, stipulează la alin. (1) că instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel, iar principiul contradictorialităţii constituie o garanţie a unui proces echitabil prin prisma exigenţelor cerute de art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului procedurii de judecată propriu-zise.

De asemenea, potrivit art. 153 din C. proc. civ., care este alcătuit din norme imperative, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel, iar instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii. Totodată, art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. stabileşte, în ceea ce priveşte conţinutul hotărârii judecătoreşti, că aceasta va cuprinde dispozitivul, în care se vor arăta numele şi prenumele părţilor.

Instanţa de control judiciar constată că, în cauză, prima instanţă a procedat la soluţionarea cauzei fără ca reclamanţii A. şi B. să fie citaţi la termenul de judecată din data de 23 octombrie 2018, când au avut loc dezbaterile şi s-a reţinut cauza în pronunţare. Totodată, hotărârea atacată nu cuprinde nici în partea introductivă şi nici în dispozitiv numele celor doi reclamanţi faţă de care nu a fost îndeplinită procedura de citare în speţă.

Prin urmare, se apreciază că, în cauza de faţă, hotărârea pronunţată de instanţa de fond nu respectă exigenţele procedurale impuse de textele de lege anterior menţionate, astfel încât, în vederea respectării principiilor ce guvernează desfăşurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialităţii şi ţinând cont de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părţilor la dublul grad de jurisdicţie, se impune casarea integrală a hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În raport de soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici de nelegalitate formulate de recurenţii-reclamanţi, subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., acestea urmând a fi avute în vedere de instanţa de fond la rejudecarea cauzei.

Pentru aceste considerente, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. şi R. împotriva Sentinţei civile nr. 4647 din 13 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. şi R. împotriva sentinţei civile nr. 4647 din 13 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2021.

GGC - MM