Judicial prohibition to order judge transfers where statutory conditions are constitutionally deficient

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, să se dispună anularea Hotărârii nr. 1636/2019 din 19 noiembrie 2019 a secţiei pentru judecători (în ce o priveşte pe A.), a Hotărârii nr. 1767/2019 din 21 noiembrie 2019 a secţiei pentru judecători (în ce o priveşte pe A.), a Hotărârii nr. 1769/2019 din 21 noiembrie 2019 a secţiei pentru judecători (în ce îl priveşte pe B.), a Hotărârii nr. 1890/2019 din 26 noiembrie 2019 a secţiei pentru judecători (în ce îl priveşte pe B.), a Hotărârii nr. 1917/2019 din 26 noiembrie 2019 a secţiei pentru judecători (în ce o priveşte pe A.) prin care au fost respinse cererile de transfer, precum şi obligarea corelativă a pârâtului de a adopta, de îndată, hotărâri prin care să dispună transferul, alternativ, la Curtea de Apel Cluj, Judecătoria Cluj Napoca sau Judecătoria Gherla, pentru A., respectiv la Tribunalul Cluj, Judecătoria Cluj Napoca sau Judecătoria Gherla, pentru B..

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 164/2020 din 13 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii; a fost anulată Hotărârea CSM, secţia pentru judecători nr. 1890/26.11.2019, prin care s-a respins cererea de transfer formulată de reclamantul B.; a fost anulată Hotărârea CSM, secţia pentru judecători nr. 1917/26.11.2019, prin care s-a respins cererea de transfer formulată de reclamanta A.; a fost obligat pârâtul la adoptarea unor hotărâri prin care să dispună transferul ambilor reclamanţi la Judecătoria Cluj-Napoca; a fost respinsă în rest cererea, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 164/2020 din 13 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal atât reclamanţii A. şi B. cât şi pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii au declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate.

3.1 Recurenţii-reclamanţi A. şi B., prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea în totalitate a acţiunii, în sensul anulării hotărârilor criticate şi transferul recurentei la Curtea de Apel Cluj iar a recurentului la Tribunalul Cluj.

În dezvoltarea motivului de recurs s-a arătat că prima instanţă a soluţionat cauza cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 21 alin. (1) şi art. 52 alin. (1) din Constituţie, când a conchis că Hotărârile nr. 1767 din 21 noiembrie 2019 şi nr. 1769 din 21 noiembrie 2019 se vor menţine, fără a examina aceste acte administrative.

Astfel, în opinia recurenţilor, judecătorul fondului a apreciat în mod eronat că în condiţiile în care demersurile acestora nu s-au îndreptat şi împotriva hotărârilor prin care au fost admise cererile de transfer ale altor judecători solicitarea reclamanţilor nu putea fi admisă.

Arată recurenţii că nu prezintă nicio relevanţă că hotărârile relative la alţi judecători, care au fost transferaţi, prezintă caracter definitiv, respectiv că locurile au fost ocupate, întrucât admiterea cererii lor nu era susceptibilă de a produce efecte în legătură cu alte subiecte de drept.

În continuare, au menţionat că deşi s-a susţinut nulitatea hotărârilor criticate din prisma valenţei conferite avizelor emise de Tribunalul Satu Mare şi Curtea de Apel Oradea, prima instanţa a statuat că nu poate proceda la verificarea legalităţii acestor avize. Or, cum acestea au fost cuantificate în soluţionarea cererilor de transfer, absenţa examinării motivelor de care s-au prevalat reclamanţii se obiectivează într-o încălcare a prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 21 alin. (1) şi art. 52 alin. (1) din Constituţia României.

Recurenţii-reclamanţi au mai arătat că atât în ceea ce priveşte procedura de transfer cât şi referitor la condiţiile în care, în acord cu legea fundamentală, se poate dispune transferul judecătorilor se impune a fi luate în seamă concluziile la care a ajuns instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 454/2020 a Curţii Constituţionale, deşi judecătorul fondului a apreciat că nu poate achiesa la teza că această decizie atestă automat nelegalitatea hotărârilor atacate.

În măsura în care pârâtul nu avea nicio abilitate de a adopta un act administrativ, chiar normativ, prin care să traseze procedura şi criteriile de transfer, dezlegarea instanţei de contencios constituţional confirmă, în integralitate, excesul de putere la care s-a dedat pârâtul şi în consecinţă caracterul vădit nelegal al hotărârilor criticate.

S-a precizat că, astfel cum a fost subliniat şi prin cererea de chemare în judecată, nu a fost respectată obligaţia administraţiei de a motiva măsurile dispuse, hotărârile criticate fiind lovite de nulitate întrucât nu au fost deloc cercetate şi corect evaluate motivele de ordin personal şi familial invocate.

Au mai menţionat că deşi la Curtea de Apel Cluj Napoca au rămas două posturi neocupate, judecătorul fondului a dispus transferul la Judecătoria Cluj Napoca, dezlegarea litigiului fiind dată astfel cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi la art. 40 lit. j) din Legea nr. 317/2004.

Din această perspectivă, cererea vizând posturile de la Curtea de Apel Cluj Napoca s-a soluţionat în cadrul primei etape, astfel, în mod evident admiterea ei lipsea de obiect cererea de transfer pentru Judecătoria Cluj Napoca din prima etapă rezolvată ulterior.

Raportat la situaţia recurentului s-a arătat, de asemenea, că în mod eronat nu s-a acordat transferul la Tribunalul Cluj Napoca, prima instanţă făcând doar o analiză a volumului de activitate între un tribunal şi o judecătorie.

În fine, faţă de efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2020 şi în lumina dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din C. civ., au apreciat recurenţii că se impunea admiterea acţiunii în totalitate, aşa cum a fost formulată şi se impunea a se dispune transferul reclamantei la Curtea de Apel Cluj iar al reclamantului la Tribunalul Cluj.

3.2 Recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, prin memoriul de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii reclamanţilor ca neîntemeiată.

În opinia recurentului-pârât, instanţa de fond a procedat la o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, a art. 60 din Legea nr. 303/2004, precum şi ale art. 4 din Regulamentul privind transferul judecătorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 1347/2019 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, apreciind eronat că actele administrative atacate au fost adoptate cu exces de putere.

În acest sens, recurentul reia argumentele invocate în întâmpinare referitoare la criteriile avute în vedere la respingerea cererilor de transfer, considerând că nu există un exces de putere şi că hotărârile atacate au fost motivate, fiind adoptate în limitele competenţelor legale şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Consideră eronată aprecierea primei instanţe în sensul că avizele negative ale Curţii de Apel Oradea şi Tribunalului Satu Mare sunt acte ce nu au un efect obligatoriu, în condiţiile în care din cuprinsul art. 4 din Regulamentul privind transferul judecătorilor, aprobat prin Hotărârea secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1347/2019, primul criteriu este cel al avizelor normative ale instanţelor implicate şi punctul de vedere al curţii de apel.

Recurentul a apreciat că în mod greşit instanţa de fond a admis cererea intimaţilor, raportându-se în principal la volumul de activitate existent la acel moment la Tribunalul Satu Mare întrucât chir dacă la momentul analizării cererii de transfer volumul de activitate de la această instanţă era sub media naţională, vacantarea a încă două posturi (cele ale intimaţilor) alături de cele 5 posturi deja vacante conduce în mod cert la dezechilibrarea activităţii acestei instanţe şi la creşterea semnificativă încărcăturii pe judecător.

Consideră că hotărârile atacate au fost motivate astfel încât să garanteze legalitatea, oportunitatea şi previzibilitatea măsurilor luate şi că nu se poate reţine că acestea au fost adoptate cu exces de putere, astfel cum această noţiune este definită de art. 2 alin. (2) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

În final, consideră că în mod greşit instanţa de fond a reţinut incidenţa în cauză a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2020, apreciind că această decizie se aplică doar pentru viitor potrivit principiului neretroactivităţii, ceea ce înseamnă, în esenţă, că decizia menţionată determină consecinţe juridice în privinţa raporturilor juridice care apar de la momentul publicării deciziei, ca urmare, normele constatate neconstituţionale rămân aplicabile situaţiilor juridice anterioare publicării respectivei decizii.

A arătat că trebuie avut în vedere că până la momentul publicării deciziei menţionate, norma analizată a beneficiat de o prezumţie de constituţionalitate care nu a fost răsturnată decât ulterior finalizării procedurii de transfer, actul administrativ atacat menţinându-şi aptitudinea de a răspunde scopului pentru care a fost emis.

Totodată, chiar dacă s-ar admite ipoteza incidenţei deciziei menţionate, a apreciat recurentul că această situaţie nu poate duce la admiterea cererilor de transfer formulate de reclamanţi şi nici la obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul acestora la Judecătoria Cluj-Napoca, în materia transferurilor judecătorilor şi procurorilor neputând fi aplicate uzanţe sau situaţii asemănătoare, fiind vorba de o procedură specială.

4. Apărările formulate în cauză

4.1 Prin întâmpinarea formulată în cauză recurenţii-reclamanţi au solicitat respingerea recursului promovat de recurentul-pârât şi aplicarea unei amenzi judiciare recurentului Consiliul Superior al Magistraturii, în cuantumul maxim prevăzut de lege, potrivit art. 184 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., susţinând, în esenţă, caracterul vădit netemeinic al cererii de recurs.

4.2 Recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei de interes a recursului promovat de recurenţii-reclamanţi, iar pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

În susţinerea excepţiei a arătat că solicitarea recurenţilor-reclamanţi de casare a hotărârii şi admitere integrală a cererii de chemare în judecată este lipsită de interes, câtă vreme cererea de chemare în judecată a avut ca obiect anularea unor acte administrative şi obligarea pârâtului la admiterea cererilor de transfer ale reclamanţilor, alternativ, la un dintre instanţele precizate în petitul cererii, inclusiv Judecătoria Cluj Napoca.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenţii-reclamanţi au arătat, în ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes, că aceasta este vădit neîntemeiată, în condiţiile în care acţiunea a fost admisă numai în parte iar transferul a fost dispus la Judecătoria Cluj-Napoca, fiind lesne de observat că nu au obţinut câştig de cauză în primă instanţă.

În legătură cu apărările asupra fondului recursului promovat de recurentul-pârât, au susţinut recurenţii-reclamanţi că acestea sunt lipsite de suport fiind vădit nefondate.

6. Procedura de soluţionare a recursurilor

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi alin. (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 19 aprilie 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 27 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este fondat în limitele ce vor fi expuse în continuare, iar recursul formulat de reclamanţi este nefondat.

Cu titlu preliminare Înalta Curte va respinge excepţia lipsei de interes a recursului promovat de recurenţii-reclamanţi, întrucât aceştia urmăresc obţinerea unei situaţii mai favorabile, respectiv transferul la o instanţă de grad superior, Curtea de Apel Cluj Napoca respectiv Tribunalul Cluj Napoca, astfel că nu se poate susţine că nu justifică interes în promovarea căii de atac.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii au solicitat anularea Hotărârilor secţiei pentru judecători nr. 1636/2019 din 19 noiembrie 2019 (în ce o priveşte pe A.), nr. 1767/2019 din 21 noiembrie 2019 (în ce o priveşte pe A.), nr. 1769/2019 din 21 noiembrie 2019 (în ce îl priveşte pe B.), nr. 1890/2019 din 26 noiembrie 2019 (în ce îl priveşte pe B.) şi nr. 1917/2019 din 26 noiembrie 2019 (în ce o priveşte pe A.) emise de pârât şi obligarea acestuia să adopte, de îndată, hotărâri prin care să dispună transferul, alternativ, la Curtea de Apel Cluj, Judecătoria Cluj Napoca sau Judecătoria Gherla, pentru A., respectiv la Tribunalul Cluj, Judecătoria Cluj Napoca sau Judecătoria Gherla, pentru B.; precum şi obligarea pârâtului la adoptarea de hotărâri prin care să dispună transferul, alternativ, la Curtea de Apel Cluj, Judecătoria Cluj Napoca sau Judecătoria Gherla, pentru A., respectiv la Tribunalul Cluj, Judecătoria Cluj Napoca sau Judecătoria Gherla, pentru B..

Prin sentinţa recurată, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, au fost anulate Hotărârile secţiei pentru Judecători nr. 1890/26.11.2019 şi nr. 1917/26.11.2019, fiind obligat pârâtul la adoptarea unor hotărâri prin care să dispună transferul ambilor reclamanţi la Judecătoria Cluj-Napoca, reclamanţii şi pârâtul formulând critici de nelegalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii

Reţine Înalta Curte că potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţia României "Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor".

Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 454 a fost publicată la data de 24 iulie 2020 în Monitorul Oficial al României nr. 655 din 24 iulie 2020.

Susţinerile recurentului-pârât Consiliul Superior al Magistraturii potrivit cărora decizia de mai sus nu are aplicabilitate în speţă nu pot fi reţinute de instanţa de control judiciar.

Aşa cum în mod judicios a reţinut prima instanţă, efectele asupra cauzelor pendinte ale unei decizii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, sunt clarificate de Curtea Constituţională la punctele 24 şi 25 din cuprinsul Deciziei nr. 392 din 18 iunie 2020.

Prin urmare, în raport de prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie şi de caracterul general obligatoriul al deciziilor Curţii Constituţionale, se reţine că, în speţă, faţă de obiectul acţiunii deduse judecăţii, este incidentă Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 454, constatându-se că la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, prezentul litigiu se afla în curs de judecată.

Instanţa de control judiciar apreciază că nu este încălcat principiul neretroactivităţii legii, întrucât Decizia Curţii Constituţionale nr. 454/24.06.2020 produce consecinţe juridice şi într-o cauză aflată în curs de judecată pentru o situaţie juridică nefinalizată, respectiv în speţă, legalitatea hotărârilor prin care s-a dispus cu privire la cererile de transfer formulate de reclamanţi.

Prin acţiunea formulată pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamanţii-judecători au contestat hotărârile emise de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători prin care le-au fost respinse cererile de transfer, cereri formulate în baza art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 coroborat cu dispoziţiile Hotărârii CSM nr. 1347/2019, prin care s-a aprobat Regulamentul privind transferul judecătorilor.

Temeiul de drept al hotărârilor, prin care s-au respins cererile de transfer ale reclamanţilor, îl reprezintă dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 303/2004.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 454/24.06.2020 s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în redactarea anterioară Legii nr. 242/2018, şi în art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în redactarea ulterioară Legii nr. 242/2018, care nu precizează condiţiile transferării judecătorilor, precum şi art. 60 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, în redactarea ulterioară Legii nr. 242/2018, sunt neconstituţionale.

În esenţă, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale prin care este reglementată instituţia transferului, fără stabilirea condiţiilor în care se realizează transferul şi care au permis adoptarea Regulamentului ce completează legea, cu încălcarea art. 1 alin. (4) şi (5), art. 61 alin. (1), art. 73 alin. (3) lit. l), art. 125 alin. (2) şi art. 133 alin. (1) din Constituţie. Or, aceste dispoziţii legale au stat la baza emiterii hotărârilor CSM contestate în prezenta cauză.

Din cuprinsul motivării rezultă faptul că prevederile art. 60 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004 au fost constatate neconstituţionale pentru lipsa de previzibilitate a textului de lege criticat, care nu precizează condiţiile transferării judecătorilor, fapt care generează o stare de impredictibilitate, fiind încălcate art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece de la caz la caz, în mod arbitrar, se poate decide în mod subiectiv cu privire la cariera judecătorilor.

S-a mai arătat de asemenea că, în ceea ce priveşte statutul judecătorilor şi procurorilor, elementele esenţiale ale raporturilor de muncă al acestora trebuie reglementate prin lege, iar nu printr-un act cu forţă juridică inferioară acestuia, respectiv prin hotărâre cu caracter normativ emisă de autoritatea pârâtă (regulamentul de transfer).

Aşadar, continuă Curtea Constituţională, revine legiuitorului sarcina de a reglementa prin lege, pe de o parte, instituţia transferului şi criteriile care trebuie să fie îndeplinite (în cadrul Legii nr. 303/2004) şi, pe de altă parte, procedura realizării acestuia (în cadrul Legii nr. 317/2004).

În ceea ce priveşte sentinţa atacată, deşi instanţa de fond reţine corect incidenţa Decizia Curţii Constituţionale nr. 454/24.06.2020, în mod greşit a obligat pârâtul să emită hotărâri prin care să dispună transferul ambilor reclamanţi la Judecătoria Cluj-Napoca, apreciind că sunt întrunite condiţiile legale în acest scop.

Înalta Curte consideră că nu numai în controlul de legalitate al hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii, ci şi în privinţa înseşi cererilor de transfer sunt incidente dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2020.

Astfel, Curtea Constituţională a arătat că dispoziţiile art. 60 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004 sunt neconstituţionale şi urmează a fi înlăturate de la aplicare în cauzele aflate în curs de judecare la momentul publicării deciziei, dar şi că nu pot fi prevăzute prin Regulament condiţiile transferului, acestea fiind necesar a fi reglementate prin Legea nr. 303/2004.

Aşadar nu se poate apela la alte legi care reglementează instituţia transferului (C. civ., dreptul muncii, etc.) pentru a "împrumuta" de la acestea condiţiile transferului, cu atât mai mult cu cât elementele esenţiale ale raporturilor de muncă ale judecătorilor şi procurorilor sunt reglementate prin lege specială, Legea nr. 303/2004.

Astfel, în respectarea principiului legalităţii, nu se putea dispune de către instanţa de judecată asupra cererilor de transfer, în condiţiile declarării neconstituţionalităţii textului de lege care reglementa transferul, fără însă a cuprinde condiţiile de transfer.

Legiuitorul având obligaţia de a pune în acord cu Constituţia prevederile art. 60 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004, iar CSM păstrând atribuţia de a dispune asupra cererilor de transfer, Înalta Curte consideră că soluţia instanţei de fond trebuia să se limiteze la anularea hotărârilor adoptate asupra cererilor de transfer, Consiliul Superior al Magistraturii rămânând învestit cu acestea şi urmând să le soluţioneze după punerea în acord cu Constituţia a dispoziţiilor art. 60 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004.

În consecinţă, în raport de argumentele prezentate anterior, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul-pârât în limitele arătate.

Recursul recurenţilor-reclamanţi A. şi B.

Criticile recurenţilor-reclamanţi subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întemeiate pe faptul că instanţa nu ar fi analizat două dintre actele administrative criticate, sunt neîntemeiate.

Soluţia de respingere a cererii şi de menţinere a Hotărârilor nr. 1767/21.11.2019 şi nr. 1769/21.11.2019, reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători nr. 1767/21.11.2019 a fost respinsă cererea de transfer a reclamantei A. Judecătoria Cluj Napoca şi s-a luat act de renunţarea doamnei judecător la cererea de transfer pentru Judecătoria Gherla.

Prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători nr. 1769 din 21.11.2019 a fost respinsă cererea de transfer a reclamantului B. de la Tribunalul Satu Mare la Judecătoria Cluj-Napoca şi s-a luat act de renunţarea la cererea de transfer la Judecătoria Gherla.

Judecătorul fondului a respins cererea de anulare a celor două hotărâri reţinând în mod judicios că solicitarea reclamanţilor de a fi transferaţi nu mai poate fi admisă întrucât aceştia au renunţat la cererea de transfer pentru Judecătoria Gherla iar transferul la Judecătoria Cluj-Napoca nu se mai putea dispune ca urmare a admiterii cererii reclamanţilor şi obligare a pârâtului la adoptarea hotărârii prin care să dispună transferul acestora la Judecătoria Cluj-Napoca.

Prin urmare, întrucât pentru sesiunea de transferuri din 21.11.2019 ambii reclamanţi au renunţat la cererea de transfer pentru Judecătoria Gherla, iar prima instanţă a admis în parte cererea acestora şi a obligat pârâtul la adoptarea unor hotărâri prin care să dispună transferul lor la Judecătoria Cluj-Napoca, o eventuală anulare a celor două hotărârii emise de pârât prin care se respinseseră cererile de transfer la Judecătoria Cluj-Napoca nu se mai putea dispune.

Totodată, faţă de dezlegarea dată aspectelor mai sus menţionate şi având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 454/24.06.2020, criticile recurenţilor-reclamanţi privind încălcarea de către prima instanţă a prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi la art. 40 lit. j) din Legea nr. 317/2004, referitoare la faptul că în mod eronat nu a acordat transferul la Curtea de Apel Cluj pentru reclamantă, respectiv la Tribunalul Cluj pentru reclamant nu vor face obiectul analizei instanţei de control judiciar.

Cât priveşte cererea recurenţilor-reclamanţi de aplicare a unei amenzi judiciare recurentei-pârâte, în condiţiile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge ca neîntemeiată, constatând că legiuitorul a avut în vedere exercitarea unei căi de atac "vădit netemeinice", iar în condiţiile în care recursul recurentului-pârât urmează a fi admis, această ipoteză legală nu poate fi incidentă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul reclamanţilor, va admite recursul declarat de pârât, va casa, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând, va înlătura dispoziţia privind obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la adoptarea unor hotărâri prin care să se dispună transferul ambilor reclamanţi la Judecătoria Cluj-Napoca; va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate şi va respinge cererea formulată de recurenţii-reclamanţi de aplicare a unei amenzi judiciare recurentului-pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes a recursului promovat de recurenţii-reclamanţi.

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei nr. 164/2020 din 13 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând:

Înlătură dispoziţia privind obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la adoptarea unor hotărâri prin care să se dispună transferul ambilor reclamanţi la Judecătoria Cluj-Napoca.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Respinge cererea formulată de recurenţii-reclamanţi de aplicare a unei amenzi judiciare recurentului-pârât.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2021.

GGC - MM