Negative conflict of jurisdiction resolved by consolidating competence with the initially seized court for child-rearing allowance recalculation

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 25 septembrie 2020, sub nr. x/2020, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti, a solicitat obligarea pârâtei la recalcularea indemnizaţiei de creştere a copilului, ţinând cont de veniturile noi rezultate prin aplicarea OMJ nr. 4988/29.11.2019, a OMJ nr. 86/C/04.01.2019 şi a altor ordine de salarizare şi hotărâri judecătoreşti, aferente perioadei ianuarie- decembrie 2017, precum şi plata diferenţei de indemnizaţie dintre sumele astfel rezultate şi cele efectiv încasate, reactualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

Prin aceeaşi cerere, reclamanta a solicitat şi chemarea în garanţie a Ministerului Justiţiei, Curţii de Apel Bucureşti, Tribunalului Bucureşti, Tribunalului Argeş şi Curţii de Apel Piteşti, solicitând obligarea acestora la plata diferenţei dintre indemnizaţia de creştere copil efectiv plătită de pârâtă şi cea calculată în baza tuturor veniturilor nete realizate în perioada ianuarie - decembrie 2017, reactualizată cu indicele de inflaţie, la data plăţii efective.

Prin cererea adiţională depusă la data de 20 noiembrie 2020, reclamanta a solicitat şi obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale penalizatoare pentru repararea integrală a prejudiciului.

1.2. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29 septembrie 2020, pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă, sub nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bucureşti, a solicitat obligarea pârâţilor la plata diferenţei de indemnizaţie de maternitate, calculată în baza veniturilor salariale restante şi cuvenite pe perioada de 6 luni anterioară concediului pre şi postnatal, precum şi actualizarea cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

Prin încheierea din 17 decembrie 2020, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis excepţia conexităţii, invocată de pârâtul Tribunalul Bucureşti şi a dispus conexarea cauzei la dosarul nr. x/2020, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

2. Hotărârile care au general conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 283 din 19 ianuarie 2021, Tribunalul Bucureşti -, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Motivând soluţia astfel dispusă, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, deşi nu solicită anularea deciziei privind acordarea indemnizaţiei de creştere a copilului, reclamanta solicită recalcularea acestei indemnizaţii, astfel încât în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere că partea chemată în garanţie este Tribunalul Bucureşti, instanţa a reţinut că sunt incidente prevederile art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 din C. proc. civ., însă acestea au caracter facultativ.

În consecinţă, întrucât reclamanta are domiciliul în judeţul Prahova, iar art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 prevăd competenţa de soluţionare a cauzei exclusiv în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantei, Tribunalul Bucureşti a considerat că aparţine Tribunalului Prahova competenţa de soluţionare a cauzei.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 546 din 11 mai 2021, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestui conflict.

În motivarea hotărârii, Tribunalul Prahova a reţinut că excepţia necompetenţei teritoriale a fost admisă de Tribunalul Bucureşti în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, iar nu în raport de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., faţă de care solicitase părţilor să formuleze puncte de vedere la primul termen de judecată.

Având în vedere şi considerentele deciziei nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, precum şi dispoziţiile art. 131 din C. proc. civ., Tribunalul Prahova a apreciat că neinvocarea excepţiei necompetenţei material procesuale şi teritoriale la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate a avut drept efect consolidarea competenţei instanţei iniţial sesizate.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Pentru a statua cu privire la instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză, Înalta Curte apreciază necesar a se verifica condiţiile în care Tribunalul Bucureşti a invocat şi soluţionat excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe.

Astfel, din verificarea dosarului Tribunalului Bucureşti, rezultă că primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate este cel din data de 15.12.2020 când, potrivit încheierii de şedinţă, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, în raport de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. şi de împrejurarea că Tribunalul Bucureşti are calitatea de chemat în garanţie în cauză. Totodată, a dispus amânarea judecării cauzei pentru data de 19.01.2021, dispunând citarea reclamantei cu menţiunea de a-şi exprima un punct de vedere cu privire la competenţa instanţei raportat la dispoziţiile art. 127 C. proc. civ.

Prin cererea depusă la data de 18.01.2021, reclamanta a precizat că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. au caracter facultativ, că alegerea competenţei aparţine reclamantului şi că îşi menţine opţiunea de învestire a Tribunalului Bucureşti cu soluţionarea acţiunii.

La al doilea termen de judecată, din data de 19.01.2021, Tribunalul Bucureşti a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei teritoriale, "invocate la termenul anterior de judecată" (conform încheierii de şedinţă, parte integrantă din sentinţa acestei instanţe), dispunând admiterea excepţiei şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, prin sentinţa civilă nr. 283 din 19.01.2021.

Înalta Curte constată că, deşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale, Tribunalul Bucureşti nu s-a pronunţat asupra excepţiei din perspectiva art. 127 C. proc. civ., ci din perspectiva art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, constatând că cererea dedusă judecăţii are natura contenciosului administrativ şi competenţa se stabileşte în raport de regulile procedurale aplicabile acestei materii. Aşadar, deşi la primul termen de judecată, a invocat şi a pus în discuţia părţilor necompetenţa teritorială în raport de un temei de drept, Tribunalul Bucureşti a soluţionat incidentul procedural în temeiul altui text de lege, analizând în principal excepţia necompetenţei materiale procesuale, a cărei admitere a determinat şi declinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Prin decizia nr. 31/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Relevante în situaţia de faţă sunt următoarele considerente din Decizia nr. 31/2019:

"52. (...) necompetenţa materială procesuală poate fi invocată de judecător sau de părţi doar în faţa primei instanţe sesizate, până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, în condiţiile art. 131 din C. proc. civ.

53. Invocarea excepţiei de necompetenţă materială procesuală de soluţionare a cauzei după acest moment nu mai este posibilă, competenţa fiind câştigată în mod definitiv de instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată cererea. În situaţia în care prima instanţă invocă excepţia necompetenţei sale după momentul procesual reglementat expres în art. 131 din C. proc. civ., instanţa ulterior învestită îşi poate declina competenţa în favoarea primei instanţe, cu motivarea că această instanţă a devenit competentă să soluţioneze cauza, ca urmare a pronunţării unei încheieri interlocutorii prin care a reţinut că este competentă material.

54. De asemenea, chiar şi în situaţia în care nu există o astfel de încheiere interlocutorie prin care s-a reţinut competenţa, de altfel, obligatorie, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., efectul neinvocării în termen a excepţiei de necompetenţă reprezintă stabilizarea competenţei în favoarea instanţei sesizate, aspect care nu poate fi ulterior ignorat. Aceeaşi soluţie se impune şi în cazul repartizării la secţii sau completuri specializate, asimilate sub aspectul regimului competenţei materiale procesuale."

Aplicând aceste considerente la cauza de faţă, Înalta Curte constată că Tribunalul Bucureşti a nesocotit dispoziţiile art. 131 C. proc. civ., întrucât nu a invocat, la primul termen de judecată la care părţile erau legal citate, necompetenţa materială procesuală a completului specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale, în raport de obiectul cererii deduse judecăţii.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că nici excepţia necompetenţei teritoriale nu a fost invocată de Tribunalul Bucureşti în termenul prevăzut de art. 131 C. proc. civ., câtă vreme, la primul termen de judecată, excepţia a fost invocată în raport de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., iar soluţia de admitere a avut în vedere alte considerente şi alt temei de drept decât cele pentru care s-a invocat excepţia. Mai exact, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale ca o consecinţă a constatării lipsei competenţei materiale procesuale a completului specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale, în urma recalificării cererii de chemare în judecată ca reprezentând o contestaţie împotriva deciziei de acordare a indemnizaţiei de creştere a copilului, ce se judecă potrivit O.U.G. nr. 111/2010 şi Legii nr. 554/2004.

În concluzie, întrucât necompetenţa materială procesuală poate fi invocată de părţi ori de judecător doar în faţa primei instanţe, până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, în condiţiile art. 131 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că invocarea excepţiei de necompetenţă materială de soluţionare a cauzei ulterior acestui moment procesual nu mai este posibilă, având loc o consolidare a competenţei materiale procesuale în mod definitiv în privinţa instanţei pe rolul căreia a fost introdusă cererea, respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, împrejurare care produce efecte şi în privinţa necompetenţei teritoriale a acestei instanţe.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., pe pârâta Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti şi intervenienţii (chemaţi în garanţie) Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Bucureşti, Tribunalul Argeş şi Curtea de Apel Piteşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2021.

GGC - MM