Jurisdictional conflict in information disclosure action: choice of forum at defendant’s seat under Art. 22(1) Law 544/2001 not overridden by Art. 127(2) Code of Civil Procedure

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 15 martie 2021, pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Caraş-Severin, a solicitat, în temeiul Legii nr. 544/2001, obligarea pârâtului să răspundă la întrebările nr. 7 şi 8 din cererea de solicitare informaţii depusă la data de 5.02.2020, respectiv câte complete are secţia acestuia şi cine face parte din aceste complete, precum şi la întrebările nr. 9 şi 10 din aceeaşi cerere, respectiv câte soluţii de admitere şi câte de respingere a pronunţat d-na judecător B. în cauzele judecate în anii 2019 şi 2020.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 347 din 11 mai 2021, Tribunalul Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

În motivarea acestei soluţii, Tribunalul Caraş-Severin a reţinut incidenţa prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, potrivit cărora reclamantul se poate adresa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază sau în a cărui rază teritorială se află sediul autorităţii sau instituţiei publice pârâte. Însă, cum în cauză instituţia publică pârâtă este chiar Tribunalul Caraş-Severin, devin aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi alin. (2)1 din C. proc. civ., astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Mehedinţi, instanţa în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 465 din 4 iunie 2021, Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă teritorială, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin şi, constatând constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestui conflict.

Pentru a dispune în acest fel, Tribunalul Mehedinţi a reţinut că prevederile art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 din C. proc. civ. au caracter facultativ, iar câtă vreme reclamantul a înţeles să învestească Tribunalul Caraş-Severin cu soluţionarea cauzei, conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, instanţa astfel învestită nu putea să ignore alegerea reclamantului şi să dispună declinarea.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat, în temeiul Legii nr. 544/2001, obligarea pârâtului Tribunalul Caraş-Severin la comunicarea anumitor informaţii privind activitatea acestei instanţe, pe care la consideră a fi informaţii de interes public şi care au fost anterior solicitate printr-o cerere adresată instituţiei publice la data de 5.02.2020.

Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public:

"În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice." Această dispoziţie este derogatorie de la regula înscrisă în art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, care conferă competenţă exclusivă instanţei de la domiciliul reclamantului persoană fizică, urmând a se aplica cu prioritate, conform principiului specialia generalibus derogant.

Dispoziţiile Legii nr. 544/2001 stabilesc o competenţă alternativă de soluţionare a acţiunilor întemeiate pe acest act normativ, reclamantul având dreptul exclusiv de a alege între instanţa de la domiciliul său sau cea de la sediul autorităţii/instituţiei publice pârâte. În speţă, reclamantul şi-a exercitat dreptul de opţiune în favoarea instanţei în circumscripţia teritorială a căreia se află sediul instituţiei publice pârâte, iar alegerea sa este opozabilă instanţei astfel învestite cu soluţionarea acţiunii.

Motivarea soluţiei Tribunalul Caraş-Severin de declinare a competenţei de soluţionare a cauzei s-a întemeiat pe prevederile art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz."

Înalta Curte constată că nu se poate face aplicarea în cauză a acestui text de lege întrucât, deşi calitatea de pârât revine în cauză Tribunalului Caraş-Severin, această instanţă fiind şi cea învestită cu soluţionarea cererii de chemare în judecată de către reclamant, textul de lege citat reglementează o competenţă facultativă, aflată, de asemenea, la alegerea reclamantului, iar această alegere nu poate fi cenzurată de instanţa de judecată. Reclamantul A. şi-a manifestat voinţa de a învesti cu soluţionarea cauzei instanţa de la sediul instituţiei publice pârâte, respectiv Tribunalul Caraş-Severin, conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, iar această alegere de competenţă nu poate fi înlăturată prin aplicarea de către instanţă a prevederilor art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 din C. proc. civ., singura persoană care poate să se prevaleze de competenţa facultativă reglementată de acest text de lege fiind reclamantul.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul Tribunalul Caraş-Severin, în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2021.

GGC - MM