Incompetence of High Court to review CSM judicial appointment refusals pending at appellate level

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 30 iunie 2021, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 624 din 19 mai 2021, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, solicitând anularea hotărârii contestate şi admiterea cererii de numire în funcţia de judecător la Judecătoria Sector 5 Bucureşti sau Judecătoria Slobozia.

2. Apărările formulate în cauză

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare în dosarul cauzei, invocând excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar pe fond, a solicitat respingerea contestaţiei, ca nefondată.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Examinând, cu prioritate, în condiţiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a contestat Hotărârea nr. 624 din 19 mai 2021, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în temeiul dispoziţiilor art. 40 alin. (1) lit. c) şi p) din Legea nr. 317/2004, coroborate cu dispoziţiile art. 61 din Legea nr. 303/2004, prin care s-a respins cererea de numire în funcţia de judecător la Judecătoria Sector 5 Bucureşti sau Judecătoria Slobozia.

Raportat la obiectul cauzei deduse judecăţii, Înalta Curte constată că, în privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, sunt incidente dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 9 din Legea nr. 304/2004 stabilesc în favoarea secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, determinate conform dreptului comun, competenţa de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva Hotărârilor secţiei pentru judecători, respectiv ale secţiei pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situaţii decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituţia României, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor.

Totodată, potrivit art. 97 din C. proc. civ.:

"Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa".

Prezenta cerere de chemare în judecată nu se circumscrie niciuneia dintre căile de atac sau procedurile speciale reglementate pentru asigurarea unei practici judiciare unitare, prevăzute la pct. 1 - 3 ale art. 97 din C. proc. civ.

Deşi, potrivit pct. 4 al aceluiaşi articol, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă orice alte cereri date prin lege în competenţa sa, prezenta cerere nu se subsumează nici acestui caz, având în vedere obiectul pretenţiilor formulate de reclamantă şi dispoziţiile Legii nr. 304/2004, anterior citate, care fac trimitere la competenţa de drept comun, stabilită conform Legii nr. 554/2004, în soluţionarea cererilor prin care se contestă hotărârile secţiei pentru judecători, respectiv ale secţiei pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii.

În concluzie, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, acest din urmă alineat prevăzând că reclamantul persoană fizica sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Cum reclamantul are domiciliul situat în judeţul Dolj, competenţa de soluţionare a prezentei cauze revine Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., raportat la art. 97 din acelaşi cod, art. 9 din Legea nr. 304/2004 şi art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Declină competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2021.

GGC - MM