Inadmissibility of appeal against definitive administrative decision in enforcement of judgment proceedings

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia de conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.12.2018, sub nr. x/2018, astfel cum a fost precizată la data de 18.01.2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei Lunca, amendarea pârâtului pentru neexecutarea Deciziei civile nr. 616 din 5 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti din dosarul nr. x/2008 şi obligarea pârâtului la recunoaşterea dreptului său constând în comunicarea certificatului de naştere al numitei B. şi certificatului de deces al defunctului C., precum şi obligarea pârâtului la repararea prejudiciului cauzat, în sumă de 499.000 RON.

Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Prin cererea formulată la data de 18.01.2019, reclamantul a solicitat suspendarea judecării cauzei şi sesizarea Parchetului pentru cercetarea falsului, susţinând că a indicat autorii falsului şi denunţat înscrisurile ca false.

1.2. Prin Sentinţa civilă nr. 45 din 31 ianuarie 2019, Tribunalul Teleorman a respins cererea de suspendare a judecăţii cauzei formulate de reclamant, ca nefondată, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocate de pârâtul Consiliul Local al comunei Lunca, ca nefondată.

A admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârât, şi a respins acţiunea reclamantului pentru autoritate de lucru judecat.

1.3. Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel, apreciind că este nelegală.

A precizat că obiectul cauzei este reprezentat de art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, astfel că acţiunea a fost respinsă nelegal, cât timp termenul de prescripţie este de 10 ani, conform art. 696 din C. proc. civ.

De asemenea, greşit i-a fost respinsă cerere pentru autoritate de lucru judecat, întrucât nu s-a judecat vreo altă acţiune a sa întemeiată pe prevederile art. 24 alin. (4) din lege.

A mai susţinut că greşit a fost respinsă cererea sa de denunţare ca false a unor înscrisuri.

2. Hotărârea ce face obiectul prezentei căi de atac

Cererea de apel a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin Decizia civilă nr. 16 din 27 iunie 2019, Curtea a admis apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva Sentinţei civile nr. 35 din 31 ianuarie 2019 a Tribunalului Teleorman.

A schimbat sentinţa în sensul că a admis excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită.

A respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea, ca fiind prescrisă.

A reţinut instanţa, în esenţă, că, în speţă, este vorba de o neexecutare a unei hotărâri rămasă definitive la 05.03.2009, astfel că data expirării termenului de trei luni, înăuntrul căruia debitorul avea posibilitatea să execute în natură obligaţia, este tot anul 2009. Cu toate acestea, apelantul a formulat acţiunea ce formează obiectul cauzei de faţă abia în anul 2018.

Astfel, cât timp momentul expirării termenului de trei luni, înăuntrul căruia debitorul avea posibilitatea să execute în natură obligaţia, este situat în anul 2009, este cu mult depăşit termenul de prescripţie în care apelantul-reclamant putea să ceară, în baza art. 24 alin. (4) din Legea 554/2004, despăgubiri pentru neexecutarea în natură a obligaţiei.

3. Cererea de recurs

Apelantul-reclamant A. a formulat recurs împotriva Deciziei nr. 16 din 27 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi împotriva Sentinţei civile nr. 45 din 31 ianuarie 2019 a Tribunalului Teleorman, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 18.07.2019.

A solicitat casarea celor două hotărâri apreciind că acestea au fost date cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, motiv prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

A mai susţinut recurentul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, motivele fiind străine de natura cauzei, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., şi că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 din C. proc. civ.

4. Decizia instanţei de recurs

Analizând, cu prioritate, conform art. 248 din C. proc. civ., regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este definitivă, calea de atac promovată de recurent nefiind prevăzută de lege.

4.1. Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a atacat atât sentinţa instanţei de fond, Sentinţa civilă nr. 45 din 31 ianuarie 2019 a Tribunalului Teleorman, cât şi Decizia civilă nr. 16 din 27 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti prin care a fost soluţionat apelul formulat, în condiţiile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ (în vigoare la data formulării acţiunii introductive de instanţă pe rolul Tribunalului Teleorman).

Or, potrivit principiului unicităţii căii de atac, reglementat de art. 460 din C. proc. civ., este inadmisibilă calea de atac a recursului formulată împotriva sentinţei instanţei de fond, care deja a făcut obiectul apelului soluţionat prin decizia Curţii de Apel Bucureşti.

Astfel, este inadmisibil recursul formulat împotriva Sentinţei civile nr. 45 din 31 ianuarie 2019 a Tribunalului Teleorman.

4.2. Referitor la recursul formulat împotriva Deciziei nr. 16 din 27 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) raportate la cele ale art. 634 alin. (1) pct. 1, pct. 4 şi pct. 5 din C. proc. civ., Decizia nr. 16 din 27 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal este definitivă.

Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 1, 4 şi 5 din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, şi hotărârile date recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

În cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei decizii date în soluţionarea unui apel (formulat în condiţiile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 în vigoare la data formulării acţiunii introductive de instanţă pe rolul Tribunalului Teleorman), hotărâre care este definitivă, nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

4.3. Prin urmare, reţinând că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva hotărârilor atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 16 din 27 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi împotriva Sentinţei nr. 45 din 31 ianuarie 2019 a Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

GGC - OB