Nullity of appeal for failure to substantiate cassation grounds with material law violations
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appeal null and void, thereby upholding the lower court’s decision to perceive the initial appeal as perempted due to the expiration of the statutory deadline without the parties requesting the reopening of the judgment. The dispute concerned a class action by police officers against a county police inspectorate seeking the recalculation and payment of back salary differences based on specific government emergency orders; while the Police Inspectorate argued on appeal that the action had become moot due to subsequent legislative changes, it failed to substantively link this argument to the specific grounds for cassation. Relying on Article 486(1)(d) and Article 489(2) of the Code of Civil Procedure, the court held that the appellant’s criticism of the substantive merits was improperly framed as a procedural nullity claim, as it did not demonstrate a violation or incorrect application of material law by the appellate court, which had correctly applied Article 416 of the Code of Civil Procedure to declare the appeal perempted.
Legislator headnote
AI generatedart. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 520 alin. (4) din C. proc. civ, art. 416 din C. proc. civ, art. 421 din C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ; Nullity of appeal for failure to substantiate cassation grounds with material law violations: The dispute concerned a class action by police officers against a county police inspectorate seeking the recalculation and payment of back salary differences based on specific government emergency orders; while the Police Inspectorate argued on appeal that the action had become moot due to subsequent legislative changes, it failed to substantively link this argument to the specific grounds for cassation. Relying on Article 486(1)(d) and Article 489(2) of the Code of Civil Procedure, the court held that the appellant’s criticism of the substantive merits was improperly framed as a procedural nullity claim, as it did not demonstrate a violation or incorrect application of material law by the appellate court, which had correctly applied Article 416 of the Code of Civil Procedure to declare the appeal perempted.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond.
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 03.07.2018, reclamanţii A., B., C., D., E. şi alţii, toţi reprezentaţi de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din MAI, au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Giurgiu, obligarea pârâtului la emiterea actelor prin care să recalculeze salariul de bază şi sporurile de care beneficiază fiecare dintre reclamanţi la nivelul maxim al acestor drepturi salariale acordat în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaţionale, începând cu 09.04.2015, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie şi specialitate, conform art. 1 alin. (51), art. 5 alin. (11) şi (12) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 şi art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015, şi obligarea pârâtului să plătească reclamanţilor diferenţele de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamanţi şi sumele rezultate în urma recalculării, începând cu 09.04.2015, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plăţii efective.
1.2. Prin Sentinţa nr. 71 din 10 ianuarie 2019, Tribunalul a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi, a obligat pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Giurgiu să recalculeze şi să acorde membrilor de sindicat reclamanţi salariul de funcţie şi sporurile la nivelul maxim al acestor drepturi (stabilit pentru aceeaşi funcţie, agent de poliţie sau ofiţer de poliţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii şi de desfăşurare a activităţii, aferente fiecărui membru de sindicat), acordate în cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Giurgiu (care va cuprinde şi drepturile salariale recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive), începând cu 09.04.2015.
A obligat pârâtul să plătească membrilor de sindicat reclamanţi diferenţe dintre sumele primite efectiv şi cele rezultate în urma recalculării, începând cu 09.04.2015 (dar nu mai mult de data angajării), actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferentă.
2. Cererea de recurs. Procedura derulată în faţa instanţei de recurs. Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs.
2.1. Împotriva acestei sentinţe, pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Giurgiu a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 13.03.2019.
Recurentul-pârât a apreciat că sentinţa recurată este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu interpretarea eronată a prevederilor legale în materie.
2.2. Prin încheierea de şedinţă din 23 septembrie 2019, Curtea a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul art. 520 alin. (4) din C. proc. civ., la solicitarea intimaţilor-reclamanţi, până la soluţionarea sesizării aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind Dosarul nr. x/2018, ce a format obiectul Dosarului nr. x/2019
2.3. Prin Decizia civilă nr. 2181 din 16 noiembrie 2020, Curtea a admis excepţia perimării, ridicată din oficiu, şi a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurentul-pârât Inspectoratul de Poliţie Judeţean Giurgiu.
A reţinut instanţa că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 416 din C. proc. civ., termenul de perimare începând să curgă, cel mai târziu, la data de 30.01.2020, dată la care sesizarea care a determinat suspendarea, soluţionată definitiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 11 noiembrie 2019, a fost publicată în Monitorul Oficial.
Astfel, reţinând şi perioada 16.03 - 15.05.2020, când termenul perimării a fost suspendat, Curtea a constatat că termenul de perimare s-a împlinit la data de 30.09.2020, fără ca părţile să solicite redeschiderea judecăţii.
3. Cererea de recurs formulată împotriva deciziei de perimare
Recurentul-pârât Inspectoratul de Poliţie Judeţean Giurgiu, în condiţiile art. 421 din C. proc. civ., a formulat recurs împotriva Deciziei civile nr. 2181 din 16 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
A solicitat recurentul admiterea cererii de recurs cu consecinţa rejudecării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 71 din 10 ianuarie 2019 a Tribunalului Bucureşti.
În susţinerea căii de atac, recurentul a solicitat a se constata că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 75/2020, prin care s-a procedat la completarea O.U.G. nr. 114/2018.
A mai precizat recurentul că reclamanţii din prezenta cauză au beneficiat deja de o parte dintre drepturile salariale prevăzute de O.U.G. nr. 75/2020.
A concluzionat recurentul că cererea de chemare în judecată este rămasă fără obiect, prin prisma faptului că legiuitorul a înţeles să acorde drepturile pretinse prin intermediul O.U.G. nr. 75/2020.
4. Apărările formulate în cauză
Intimaţii au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia tardivităţii recursului, pentru nerespectarea termenului de formulare a cererii, şi excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., apreciind că motivele invocate de recurent nu au nicio legătură cu hotărârea de perimare recurată.
5. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimaţi, în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 din C. proc. civ.
5.1. Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.
Din lecturarea susţinerilor recurentului Inspectoratul Judeţean de Poliţie Giurgiu, rezultă că acesta a invocat formal motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fără, însă, a evidenţia niciun element de nelegalitate a deciziei atacate care să se poată încadra în motivul de casare menţionat, criticile sale vizând rămânerea fără obiect a acţiunii, aspecte străine de considerentele instanţei, care a constatat perimat recursul.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.
În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 din C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).
Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1 - 8 din C. proc. civ.
Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
5.2. Raportat cu cele reţinute, Înalta Curte constată că, deşi, la nivel formal, recurentul-pârât Inspectoratul Judeţean de Poliţie Giurgiu a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare.
Recurentul, după cum s-a expus la pct. 2 al prezentei decizii, a făcut aprecieri cu privire la fondul acţiunii, solicitând a se constata că aceasta ar fi rămas fără obiect, prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 75/2020 care a completat O.U.G. nr. 114/2018, fără a circumstanţia în niciun mod critica sa, în sensul că instanţa de recurs, când a constatat perimată cererea de recurs, ar fi încălcat sau ar fi aplicat greşit normele de drept material incidente cauzei.
Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate prin hotărârea recurată încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material.
Or, instanţa de control judiciar este competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 din C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.
5.3. În ceea ce priveşte concluziile scrise depuse de recurent la data de 17.03.2021, prin care a formulat critici referitoare la perimarea cererii de recurs, Înalta Curte nu le poate reţine ca reprezentând o motivare a căii de atac, având în vedere că acestea au fost depuse tardiv, cu mult după termenul de 5 zile de la pronunţarea hotărârii recurate, 16.11.2020.
5.4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului formulat de recurentul-pârât Inspectoratul de Poliţie Judeţean Giurgiu împotriva Deciziei nr. 2181 din 16 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
GGC - OB