Trainee prosecutor's admission to magistracy competition rejected for failing capacity exam; appeal dismissed

1. Obiectul acţiunii. Hotărârea primei instanţe

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 06.09.2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 445/15.05.2018 emise de pârât, să se constate că îndeplineşte condiţia de vechime de 5 ani impusă de art. 33 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, urmare recunoaşterii vechimii în muncă a celor 2 ani în care a avut calitatea de procuror stagiar şi obligarea pârâtului să-i permită înscriere la concursul de admitere în magistratură organizat în perioadele următoare.

Prin Sentinţa civilă nr. 379 din 4 februarie 2019, Curtea a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

A susţinut recurenta-reclamantă că instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material, dând o interpretare greşită dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 303/2004.

Astfel, art. 33 alin. (1) din lege, în vigoare în perioada de referinţă, nu impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii menţionate în mod greşit în motivarea sentinţei recurate, singura condiţie ce se cerea îndeplinită fiind cea a existenţei unei vechimi în specialitate de cel puţin 5 ani.

Interpretând greşit art. 33, instanţa de fond a respins acţiunea pe motiv că nu este îndeplinită o condiţie inexistentă, şi anume ca "eliberarea din funcţie să nu fi avut loc din motive imputabile", fără a mai analiza aspectul privind îndeplinirea condiţiei vechimii de 5 ani în specialitate.

Instanţa a omis a lua în seamă argumentul său că nu trebuie confundată noţiunea de "vechime în muncă/specialitate" cu cea de "vechime în magistratură".

Astfel, ea îndeplinea prima condiţie, a vechimii în specialitate, date fiind funcţiile avute din anul 2012 până în anul 2018. Nu a solicitat instanţei recunoaşterea vechimii în magistratură, ci recunoaşterea vechimii în specialitate, pentru că doar vechimea în magistratură ar fi presupus analiza în plan secund a unor eventuale motive de imputabilitate în eliberarea din funcţie.

Dreptul de a lucra doi ani ca şi procuror stagiar i-a fost conferit de absolvirea Institutului Naţional al Magistraturii şi Ordinul de numire nr. 1743/30.07.2014 emis de Procurorul General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, raporturile de muncă încetând la 29.11.2016.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, faţă de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa motivului de casare invocat de recurentă, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4.1. Recurenta-reclamantă A. a avut calitatea de procuror stagiar, însă nu a promovat de două ori examenul de capacitate, astfel că, potrivit art. 25 din Legea nr. 303/2004, a pierdut această calitate.

Prin Hotărârea nr. 19/04.05.2018, Comisia de admitere la concursul de magistratură organizat în perioada 20.03 - 02.07.2018 i-a respins cererea de înscriere la acest concurs, apreciind că nu îndeplineşte condiţia de vechime în funcţiile prevăzute de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

În esenţă, recurenta-reclamantă susţine că, la calculul vechimii în specialitate, ar trebui să se socotească şi perioada în care a fost procuror stagiar, pentru că, deşi a pierdut această calitate, legea nu impune condiţia vechimii în magistratură, ci în specialitate.

Astfel solicită a se constata faptul că perioada în care a fost procuror stagiar ar trebui socotită ca şi vechime în specialitate, apreciind că, în mod nelegal, prin Hotărârea nr. 445/15.05.2018, intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii i-a respins contestaţia formulată împotriva hotărârii prin care i-a fost respinsă cererea de înscriere la concurs.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta a citat conţinutul art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, evidenţiind că pentru "personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1)" se impune doar "o vechime în specialitate de cel puţin 5 ani", apreciind că instanţa a interpretat eronat dispoziţiile legale, de vreme ce articolul nu impunea îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii.

Or, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă s-a înscris la concursul organizat în perioada 20.03-02.07.2018 nu ca personal de specialitate juridică prevăzut de art. 87 alin. (1), ci din postura de fost magistrat (procuror), neputându-se face abstracţie de acest aspect de vreme ce, la calculul vechimii în specialitate, recurenta solicită a se avea în vedere perioada în care a fost procuror stagiar.

Contrar alegaţiilor recurentei, Legea nr. 303/2004 prevede, în privinţa foştilor magistraţi, pe lângă condiţia vechimii în specialitate de cel puţin 5 ani, condiţia specială, ca încetarea activităţii să fi survenit din motive neimputabile.

În cauză, această condiţie nu este îndeplinită, pentru că recurenta-reclamantă şi-a pierdut calitatea de procuror stagiar din motive imputabile (nu a reuşit să promoveze examenul de capacitate, în două sesiuni consecutive).

În aceste circumstanţe, nu prezintă nicio relevanţă distincţia clamată de recurentă, dintre vechimea în specialitate şi vechimea în magistratură, în mod corect instanţa de fond apreciind că nu se mai impune analiza condiţiei vechimii de 5 ani în specialitate.

De altfel, opinie împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, prima instanţă a subliniat faptul că această condiţie, privind încetarea calităţii de magistrat din motive neimputabile (cum este în cauză, condiţia promovării examenului de capacitate, şi nu din perspectiva bunei reputaţii), este relevantă doar în situaţia în care se urmăreşte valorificarea perioadei respective de către un candidat care a ocupat funcţia de judecător sau procuror.

4.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, reţinând că soluţia primei instanţe reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, neputându-se reţine incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva Sentinţei nr. 379 din 4 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

GGC - OB