Securitate collaborator status for denouncing religious activities as hostile to the communist regime

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 08.11.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 773 din 1 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea reclamantului, în sensul că a fost constatată calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul A., solicitând admiterea recursului.

În motivarea recursului a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. a) din O.U.G. nr. 24/2008 şi nu s-a avut în vedere de către instanţă faptul că activitatea sa nu a suprimat sau îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale. Activitatea exercitată a fost exclusiv o activitate profesională, desfăşurată la locul de muncă în legătură cu drepturile şi obligaţiile profesionale.

A menţionat că acele declaraţii pe care le-a făcut au fost declaraţii forţate, fiind incidentă teza a II-a, art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 potrivit căreia nu este colaborator al Securităţii cel care face declaraţii forţat de împrejurare, că este persecutat pentru motive politice privind cauza pentru care a fost cercetat, judecat sau condamnat.

În concluzie, a arătat că activitatea pe care a desfăşurat-o, în perioada de referinţă, nu poate fi calificată ca o activitate de îngrădire sau suprimare a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţie a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 16 iunie 2021, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

1.6. Alte aspecte procesuale

Asupra excepţiei nulităţii recursului, instanţa de control judiciar s-a pronunţat în şedinţă publică, respingând-o ca neîntemeiată, astfel cum reiese din practicaua prezentei decizii, întrucât criticile dezvoltate prin declaraţia de recurs pot fi subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Prin cererea introductivă, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în persoana pârâtului A..

Instanţa de primă jurisdicţie a admis acţiunea reclamantului şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii, reţinând că activitatea desfăşurată de pârât, în calitate de informator al organelor de securitate, se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul a formulat recurs, arătând, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, întrucât activitatea sa nu a suprimat sau îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale, fiind exclusiv o activitate profesională, precum şi faptul că declaraţiile au fost date forţat.

Criticile formulate de recurentul-pârât nu pot fi primite de instanţa de control judiciar, care reţine corecta aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei de către instanţa de fond.

Analizând înscrisurile existente la dosar, Înalta Curte reţine că informaţiile furnizate de recurentul-pârât se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind apte să îngrădească drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

Potrivit art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, prin colaborator al Securităţii se înţelege "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului."

Înalta Curte constată că voinţa legiuitorului a fost în sensul de a pune pe acelaşi plan, sub aspect probator, notele şi informaţiile scrise de informatori cu consemnările lucrătorilor Securităţii, toate aceste documente bucurându-se de prezumţia relativă de veridicitate. Însă, pentru a se produce efectul urmărit, consemnările cuprinse în note trebuie să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist săvârşite de persoane determinate sau cel puţin determinabile.

Instanţa de control judiciar reţine, că prima condiţie, care se referă la furnizarea unor informaţii prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist este îndeplinită, având în vedere conţinutul informării semnate olograf de pârât cu numele real, referitoare la manifestările religioase ale unui consătean:

"... sub masca preocupărilor sale religioase face unele trimiteri şi la politica statului în domeniul religiei arătând că ar fi bine dacă s-ar lăsa mai multă libertate de credinţă".

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat, în jurisprudenţa sa constantă în această materie, că informaţiile referitoare la apartenenţa unei persoane la o grupare religioasă, în condiţiile în care ideologia regimului comunist era incompatibilă cu noţiunea de religie, reprezenta o atitudine potrivnică regimului comunist, iar denunţarea acestei apartenenţe îndreptăţeşte reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.

Reţine instanţa de control judiciar că este îndeplinită în speţă şi cea de-a doua condiţie prevăzută de textul de lege menţionat, aceea ca informaţiile să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, întrucât, prin furnizarea informaţiilor, recurentul-pârât a conştientizat că asupra persoanei vizate de informaţiile respective pot fi luate măsuri de urmărire şi verificare, prin care se încalcă drepturi fundamentale şi a vizat această consecinţă.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte observă că informaţiile furnizate organelor de securitate au fost valorificate procedându-se la atenţionarea persoanei în cauză după verificarea aspectelor semnalate prin intermediul altor informatori, acţiune care a contribuit la suprimarea/îngrădirea unor drepturi fundamentale ale omului, respectiv a dreptului la libertatea conştiinţei şi a religiei prevăzut de art. 18 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice

În ceea ce priveşte apărările invocate în subsidiar de către recurentul-pârât, în sensul că declaraţiile pe care le-a făcut au fost declaraţii forţate, Înalta Curte reţine că, potrivit textului art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, sunt prevăzute doar două situaţii de natură a înlătura calitatea de colaborator al Securităţii, una când persoana a furnizat informaţiile în timpul unei anchete sau a unui proces penal şi cea de-a doua în cazul în care persoana care a furnizat informaţiile nu împlinise 16 ani. Nici una din aceste două situaţii nu a putut fi reţinută în speţă.

De asemenea, nu au suport în conţinutul textului prevăzut de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nici argumentele recurentului - pârât prin care acesta califică activitatea desfăşurată ca fiind exclusiv profesională, desfăşurată la locul de muncă, în legătură cu drepturile şi obligaţiile profesionale.

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte reţine că activitatea desfăşurată de recurentul-pârât în calitate de informator al organelor de securitate se circumscrie ipotezei prevăzute de art. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, motiv pentru care în mod corect instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 773 din 1 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2021.

GGC - BR