Annulment of CNCD decision finding no discrimination against gymnast with Chinese father dismissed as unfounded

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.02.2017, sub numărul x/2017, reclamanta A., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Hotărârii nr. 761/23.11.2016, constatarea săvârşirii faptelor de discriminare şi sancţionarea autorilor discriminării (B. - antrenor în cadrul Colegiului Naţional Sportiv Cetate Deva; C. antrenor în cadrul Colegiului Naţional Sportiv Cetate Deva; Mihăilescu E. - antrenor federal al Federaţiei Române de Gimnastică; F. - preşedinte al Federaţiei Romane de Gimnastică) prin aplicarea amenzilor prevăzute de lege, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 5541 din 28 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii, ca neîntemeiată; a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi cu intervenienţii B., Mihăilescu E., F. şi C., ca neîntemeiată; a obligat reclamanta la plata către intervenienta B. a sumei de 4000 RON reprezentând onorariu avocat cenzurat conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ. şi către intervenientul C. a sumei de 1500 RON reprezentând onorariu avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a formulat recurs, solicitând casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

După o succintă prezentare a situaţiei de fapt a susţinut că sentinţa recurată este nelegală din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., aceasta conţinând motive contradictorii.

A solicitat să se constate că instanţa, în manifestarea rolului activ, cu scopul determinării adevărului, a dispus şi administrarea probei cu martori. Din depoziţiile acestor martori a reieşit că faţă de G. au fost manifestate comportamente cu caracter discriminatoriu, constând în cazarea izolată, cazarea într-un mediu insalubru, obligarea să efectueze exerciţii de alergare cu saci de nisip legaţi de picioare după relaxarea muşchilor în mediu criogenic - gheaţă -tratament contraindicat deoarece are o mare probabilitate de producere a unor leziuni interne grave (ruperea unor grupe întregi de muşchi). De asemenea, făcând abstracţie de faptul că intimaţii nu au dovedit existenţa şi aplicarea unor criterii nediscriminatorii cu privire la acordarea indemnizaţiei sau excluderea din lot ori motivele împiedicării participării la competiţiile internaţionale, instanţa a considerat că nu se poate reţine existenţa unui tratament discriminatoriu bazat pe criteriul indicat.

Astfel, deşi instanţa a reţinut că martora H. ar fi locuit timp de un an în aceeaşi camera cu G. şi că în această cameră condiţiile erau insalubre, neîntâlnite în alte încăperi, concluziile acesteia sunt contrare raţionamentului, respectiv că G. ar fi beneficiat de acelaşi tratament ca celelalte sportive.

În realitate, H. nu a locuit cu G. în acelaşi apartament, iar motivul pentru care aceasta a locuit în altă unitate locativă îl constituie şedinţa organizată de B. şi C. la începutul cantonamentului de la Izvorani, şedinţă în cadrul căreia aceasta a dat dispoziţii exprese cu privire la izolarea G. de colectiv.

Deşi s-a reţinut că supunerea la efort fizic intens după relaxarea în gheaţă a fost aplicată numai G., nici unei alte gimnaste, iar antrenamentele se desfăşurau doar sub supravegherea şi la dispoziţia celor doi antrenori B. şi C., concluzia instanţei este contrară celor afirmate anterior.

Instanţa a reţinut că nu se poate aprecia că autorii faptelor de discriminare sunt B. şi C., deşi tot aceasta a constatat că cei doi antrenori erau responsabili de modul în care erau tratate sportivele.

Deşi instanţa a reţinut că acordarea indemnizaţiilor ar fi trebuit să aibă în vedere situaţia particulară a fiecărui sportiv din perspectiva implicării în pregătirea sportivă şi din perspectiva posibilităţii obţinerii de rezultate la competiţiile sportive, propunerea intra în responsabilitatea colectivului tehnic (care era format din intimaţi), a făcut abstracţie de faptul că nu există nici o dovada a analizei performanţei fiecărui sportiv sau de perspectivele de succes. În cadrul litigiului ce a făcut obiectul dosarului x/2016 instanţa a constatat definitiv că FRG şi colectivul tehnic al lotului olimpic de gimnastică feminină nu au ţinut niciodată evidenţa evoluţiei sportivelor şi acordarea indemnizaţiilor s-a făcut discreţionar. În ce priveşte "posibilitatea obţinerii de rezultate la competiţiile sportive", a reiterat faptul că la doar o zi de la excluderea din lotul olimpic, G. a fost sportiva cu cele mai bune rezultate la concursul la care a participat. În 9 decembrie 2015 (deşi nu exista nici o decizie a vreunui for cu competenţe în acest sens la acel moment - toate înscrisurile fiind întocmite ulterior, aşa cum rezultă din hotărârea amintită anterior) sportiva a fost eliminată din lotul de la Izvorani, cu doar o zi înainte de a participa la concursul internaţional din Franţa unde a obţinut locul secund la bârnă (medalia de argint) şi locul 6 la individual compus. Aceasta în condiţiile în care cealaltă sportivă participantă la concurs (rămasa în lotul olimpic prin decizia conducerii FRG) a obţinut la acelaşi concurs locul 13. Din acelaşi motiv reclamanta a fost împiedicată să participe la FOTE în anul 2015 şi la Campionatul Naţional Individual al României.

Preşedintele FRG F. şi d-na Mihăilescu E. au avut cunoştinţa despre aceste fapte şi au preferat să păstreze tăcerea, însa aceasta întruneşte elementele discriminării prin comportament pasiv de supunere la tratament injust a reclamantei faţă de celelalte sportive prevăzută de alin. (4) al art. 2 din O.G. nr. 137/2000. Cele două persoane menţionate au avut în permanenţă cunoştinţa despre modul în care era tratată însa au refuzat să ia vreo măsură.

A apreciat că măsurile la care a fost supusă sportiva o reprezintă originea pe jumătate chineză a sa. Dacă ar putea fi o altă explicaţie, aceea ar fi că întreg colectivul tehnic al lotului olimpic şi FRG au acţionat în sensul distrugerii gimnasticii româneşti şi ajungerii acesteia "nicăieri" (aşa cum a ameninţat-o direct B. pe G.: "Te voi ajuta sa ajungi nicăieri!").

A solicitat respingerea cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligată, şi în subsidiar, reducerea cuantumului acestora.

De asemenea, a solicitat să fie avute în vedere motivele arătate la fond pe care le-a reluat şi dezvoltat şi prin cererea de recurs.

În esenţă, acestea au vizat:

- nulitatea hotărârii CNCD nr. 761/23.11.2016 pentru nerespectarea termenelor de 90 de zile stabilit pentru adoptarea hotărârii de soluţionare a sesizării (prev. de art. 20 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000) şi de 30 de zile de comunicare de la data adoptării (prev. de art. 20 alin. (8) din O.G. nr. 137/2000).

- faptele sesizate întrunesc criteriile de discriminare prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, singurul motiv al comportamentului abuziv al autorilor discriminării constituindu-l faptul că reclamanta are tatăl chinez.

- faptul că la nivelul CNCD nu a fost demonstrat raportul de cauzalitate şi s-a reţinut lipsa probelor este rezultatul modului deficitar în care abordează CNCD activitatea proprie, modul neprofesionist în care a tratat sesizarea;

- faptele sesizate reprezintă chiar acţiunea de aplicare a unor deosebiri, excluderi şi restricţii bazată pe criteriile rasei şi naţionalităţii reclamantei care au avut ca scop şi ca efect restrângerea şi exercitarea dreptului de a practica sportul în condiţii de egalitate cu celelalte componente ale lotului de gimnastică.

- nu a existat nicio evidenţă a evoluţiei sportivei, astfel încât la baza acordării indemnizaţiilor diferite să stea criterii obiective, deci practica este doar aparent neutră, ea neavând la baza o monitorizare certificabilă şi verificabilă.

- antrenoarea B. a dat dispoziţie celorlalte gimnaste să evite orice contact sau dialog cu reclamanta, a cazat-o singură în cameră, în condiţii precare, i-au fost adresate cuvinte insultătoare, a fost ţinută sub standardul de greutate cu cel puţin un kilogram, ceea ce reprezintă rele tratamente aplicate acesteia.

- a prezentat şi împrejurarea că reclamanta a avut o accidentare la cot, că antrenorii şi medicul lotului au refuzat să îi dea îngrijirile medicale obligatorii şi necesare, au forţat-o să practice exerciţii în condiţiile în care leziunile se agravau de la o zi la alta, astfel încât în final s-a ajuns să suporte o operaţie în data de 31.03.2015 prin care i-a fost extirpat cartilajul de la cot.

- cu doar o zi înainte de efectuarea deplasării lotului de gimnastică la Campionatul European de la Sofia din 2014 reclamanta a fost înlăturată din lot, fără nicio explicaţie, singura explicaţie fiind aceea a discriminării de care a avut parte în permanenţă reclamanta datorită aspectului său asiatic.

- preşedintele FRG F. şi d-na Mihăilescu E. au avut cunoştinţa despre aceste fapte şi au preferat sa păstreze tăcerea, însă aceasta întruneşte elementele discriminării prin comportament pasiv de supunere la tratament injust a reclamantei faţă de celelalte sportive prevăzută de alin. (4) al art. 2 din O.G. n. 137/2000.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata-intervenientă B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 25 iunie 2019 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 16 iunie 2021, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

1.6. Alte aspecte procesuale

Instanţa de control judiciar s-a pronunţat în şedinţă publică asupra completării motivelor de recurs cu motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., formulat prin notele scrise depuse la 12 iunie 2020, privind nelegala constituire a Colegiului Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării care a pronunţat Hotărârea nr. 761/2016, apreciind că este tardiv formulat, raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

În ceea ce priveşte starea de fapt care a condus la situaţia litigioasă dintre părţi, Înalta Curte reţine că, reclamanta A. a sesizat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării cu privire la faptul că, în perioada 27.12.2012 -16.12.2015, fiica sa G. a fost discriminată de colectivul tehnic de antrenori ai lotului olimpic de gimnastică, respectiv B., C., E. şi F., pe criteriu de rasă, sportiva având tatăl chinez.

Prin hotărârea nr. 761 din 23.11.2016, Colegiul director al C.N.C.D. a statuat că aspectele sesizate nu intră sub incidenţa art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, în cauză neputând fi reţinută o legătură de cauzalitate între criteriul invocat (rasă, tatăl chinez) şi aspectele prezumtiv discriminatoriu supuse analizei.

În baza art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, A. a formulat acţiune în faţa instanţei de contencios administrativ şi a solicitat anularea Hotărârii nr. 761/23.11.2016 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Instanţa de fond a respins cererea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată şi a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a formulat recurs, susţinând că sentinţa recurată este nelegală din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât conţine motive contradictorii.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că deşi prin motivele de recurs iniţiale, recurenta-reclamanta a invocat numai motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în realitate au fost expuse critici care se încadrează şi în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care, sentinţa atacată va fi analizată din perspectiva acestor două motive de casare.

Cu referire la motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte observă că această critică de nelegalitate vizează dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, teza a II-a C. proc. civ., care permit casarea unei hotărâri atunci când aceasta cuprinde motive contradictorii.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Lecturând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele în care a fost învestită, prima instanţă a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii (dispoziţiile O.G. nr. 137/2000).

Astfel, judecătorul fondului a explicat în mod clar şi logic raţionamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia respingerii cererii ca neîntemeiată, neidentificându-se în cauză, motive contradictorii, astfel cum susţine recurenta, chiar dacă soluţia şi argumentarea o nemulţumesc.

Prin urmare, instanţa de control judiciar nu poate reţine incidenţa acestui motiv de casare invocat.

Cu referire la motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte îl apreciază ca fiind nefondat.

În ceea ce priveşte natura juridică a termenelor utilizate de către legiuitor în textul art. 20 alin. (7) şi alin. (8) din O.U.G. nr. 137/2000, Înalta Curte reţine că, în lipsa unei calificări juridice exprese şi a unei sancţiuni pentru situaţia nerespectării acestor termene, calificarea naturii juridice trebuie să plece de la raţiunea instituirii acestuia şi eventual dreptul care ar putea fi afectat prin nerespectarea lui. Astfel, activitatea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării este o activitate administrativă de investigare şi sancţionare administrativă a cazurilor şi situaţiilor în care se constată discriminări, sens în care instituirea unor astfel de termene, are menirea de a dinamiza şi eficientiza acest tip de activitate. Pe cale de consecinţă, nerespectarea acestor termene nu duce automat la sancţionarea actului întocmit, ci de la caz la caz, în funcţie de dreptul eventual afectat prin "activitatea defectuoasă a administraţiei", se poate evalua în ce măsură se poate aplica o sancţiune, inclusiv dacă afectează valabilitatea actului.

În prezenta cauză, Înalta Curte apreciază că depăşirea termenelor prevăzute de textul normativ indicat nu este de natură să afecteze legalitatea şi temeinicia deciziei contestate.

Pentru a răspunde criticilor recurentei-reclamante, instanţa de control judiciar are de lămurit dacă în cauză sunt întrunite elementele constitutive obligatorii ale unei fapte de discriminare.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, "prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice".

Din cuprinsul acestor dispoziţii legale citate, rezultă că pentru a fi în prezenţa unei discriminări, orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe baza criteriilor enunţate de legiuitor, trebuie să aibă ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege.

Totodată, art. 14 din CEDO prevede că "Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie."

Din analiza textului art. 2 din O.G. nr. 137/2000, precum şi a acestei ordonanţe în ansamblul său, dar şi a art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte reţine că noţiunea de discriminare cuprinde cazurile în care un individ sau un grup de indivizi este, fără justificare adecvată, mai bine sau mai rău tratat decât altul.

În cazul de faţă, Colegiul director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării a statuat că aspectele sesizate de recurenta-reclamantă nu intră sub incidenţa art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, în cauză neputând fi reţinută o legătură de cauzalitate între criteriul invocat (rasă, tatăl chinez) şi aspectele prezumtiv discriminatoriu supuse analizei.

Înalta Curte observă că faptele pretins discriminatorii care au făcut obiectul analizei Colegiului Director şi al primei instanţe au vizat anumite tratamente aplicate sportivei de către colectivul tehnic de antrenori ai lotului olimpic de gimnastică, respectiv: izolarea acesteia prin cazarea într-o cameră singură, relaxarea muşchilor în gheaţă urmată de alergarea cu saci de nisip pe picioare, excluderea de la acordarea indemnizaţiilor sportive şi lipsa selectării sportivei pentru a participa la Jocurile Olimpice de la Rio din 2016.

Reevaluând probele administrate în cauză (înscrisurile şi declaraţiile martorilor), Înalta Curte, în acord cu aprecierile instanţei de fond, observă că faptele pretins discriminatorii la care a fost supusă fiica recurentei-reclamante nu au la bază criteriul discriminatoriu invocat, acela al rasei, ci ele au o justificare obiectivă şi rezonabilă.

Principiul nediscriminării presupune un tratament egal pentru toate persoanele egale în drepturi, fără deosebire bazată pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională sau la o categorie profesională, avere, naştere, orientare sexuală, vârstă.

Însă, aşa cum s-a arătat şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care împreună cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului formează blocul de convenţionalitate, direct aplicabil în sistemul de drept naţional, a distinge nu înseamnă a discrimina, deoarece există situaţii ale căror particularităţi impun a fi tratate diferenţiat.

În concluzie, instanţa de control judiciar constată că sentinţa atacată este dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material incidente, nefiind întrunite condiţiile legale prevăzute de dispoziţiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată, pentru a se reţine existenţa unor fapte de discriminare.

Având în vedere că recurenta-reclamantă este partea care a pierdut procesul, în temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., va fi obligată la plata sumei de 2000 RON către intimata - intervenientă B., cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 5541 din 28 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 2000 RON către intimata - intervenientă B., cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2021.

GGC - BR