Conflict-of-interest finding upheld after appeal rejected as unfounded.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 16.10.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicita anularea Raportului de evaluare nr. x/07.09.2018, cu consecinţa înlăturării constatării privind conflictul de interese, suspendarea executării actului administrativ menţionat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 24 din 31 ianuarie 2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea în contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect "contestaţie act administrativ fiscal - Raport ANI nr. x/07.09.2018", promovată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a formulat recurs, solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea contestaţiei formulate împotriva Raportului de evaluare nr. x/07.09.2018 emis de Agenţia Naţională de Integritate.

În motivarea recursului, a susţinut că nu a generat niciun conflict de interese prin activităţile desfăşurate referitor la Proiectul x, şi că, prin toate actele întocmite şi semnate, în perioada de referinţă, a realizat o activitate legală, transparentă, imparţială şi fără a urmări/beneficia de avantaje şi interese materiale, dat fiind faptul că potrivit Ordinului ANOFM nr. 580/27.08.2013, art. 2 alin. (2), art. 8, art. 12 lit. a), raportul de activitate lunar şi pontajul aferent se trimiteau spre avizare, lunar, la ANOFM doar în proiectele în care ANOFM era beneficiar direct. Or, în proiectul mai sus amintit, AJOFM Vrancea a avut calitatea de partener, şi nu de manager de proiect, situaţie în care aceasta nu a gestionat fondurile necesare derulării proiectului, ci doar a fost beneficiarul unei cote din plăţile efectuate în proiect.

A precizat că legea şi fişa postului nu numai că îi permit să participe la asemenea activităţi, dar chiar i-o cer, pentru îndeplinirea menirii postului ocupat şi în considerarea experienţei acumulate.

Simpla supoziţie a instanţei de fond, aflată pe linia de gândire deductivă a Agenţiei Naţionale de Integritate, potrivit raportului de evaluare analizat, în sensul că interesul personal ar putea fi reprezentat de un ipotetic beneficiu patrimonial rezultat din activitatea în care a fost implicată şi pe care a evaluat-o spre cuantificare şi plată, în cauză, nu o plasează prin hotărârea instanţei de fond în zona aflată sub incidenţa instituţiei conflictelor de interese.

A apreciat că nu prezintă importanţă în mod egal pentru instanţa de fond, în sensul dacă la fel de valabilă ar fi şi ipoteza alternativă dar şi contrară a dovedirii lipsei prezenţei oricărui beneficiu patrimonial, ca o reflectare a aceleaşi metode logice de apreciere a situaţiei de fapt.

De altfel, în legea conflictelor de interese nici nu este definită noţiunea de "beneficiu patrimonial", înţelegând totuşi că, în sensul legii civile, în nici un caz beneficiul patrimonial ar putea să se refere la beneficiile patrimoniale juste, potrivit regulii generale - după plată şi răsplată, respectiv, după câtă muncă, tot atâta plata.

A criticat şi faptul că, în analiza instanţei de fond, conflictul de interese este prezumat, iar nu dovedit, şi a apreciat că instanţa nu poate rămâne în afara analizei efective a împrejurării dacă a avut un interes prin prisma rezultatului acţiunii de a dispune prin actele materiale reţinute în conţinutul raportului de evaluare, de foloase injuste, nedatorate în raport de munca prestată în cadrul proiectului.

A mai susţinut că ANI a apreciat conflictul de interese, fără să vadă dacă chiar s-a obţinut de către reclamantă, materializarea unui eventual interes material într-un venit patrimonial necuvenit, şi că simpla plasare a reclamantei într-un astfel de context/situaţie de fapt reprezintă chiar conţinutul materializat al noţiunii/instituţiei conflictului de interese.

În final, a apreciat că Legea nr. 161/2003, trebuie interpretată şi în raport cu principiile prevăzute în art. 71 care stau la baza prevenirii conflictului de interese: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public, care dau posibilitatea de a afirma că în prezenta cauza trebuie să prevaleze supremaţia interesului public atunci când se analizează de către instanţa de contencios administrativ conflictul de interese cerut de Agenţia Naţională de Integritate.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat concluzii scrise prin care a invocat nulitatea recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 26 iunie 2019 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 16 iunie 2021, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

1.6. Alte aspecte procesuale

Asupra excepţiei nulităţii recursului, instanţa de control judiciar s-a pronunţat în şedinţă publică, respingând-o ca neîntemeiată, astfel cum reiese din practicaua prezentei decizii, apreciind că argumentele invocate de recurenta-reclamantă, prin memoriul de recurs, se încadrează în cazul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Prin Raportul de evaluare nr. x/07.09.2018 contestat în cauză, s-a reţinut că A., în calitate de director executiv al Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Vrancea şi în calitate de responsabil grup ţintă în cadrul Proiectului x, în perioada 01.04.2014-30.12.2014, a încălcat regimul juridic al conflictului de interese prevăzut de art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 deoarece a întocmit şi semnat o serie de documente care au vizat, în esenţă, drepturile salariale ale sale şi ale persoanelor implicate în cadrul Proiectului menţionat anterior.

Soluţia primei instanţe, de respingere ca neîntemeiată a acţiunii reclamantei ca urmare a constatării temeiniciei Raportului de Evaluare nr. x/07.09.2018 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate este legală, reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză, criticile recurentei-reclamante fiind apreciate, în consecinţă, ca nefondate.

Conform art. 70 din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare:

"Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative".

Potrivit prevederilor art. 79 din Legea nr. 161/2003 "(1) Funcţionarul public este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situaţii:

c) interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale de gradul I pot influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcţiei publice."

În cauză, este de necontestat faptul că la momentul intervenirii conflictului de interese, recurenta-reclamantă exercita funcţia de director executiv al Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Vrancea, fiind şi responsabil grup ţintă în cadrul Proiectului x, iar în această calitate, a întocmit şi a semnat decizii de majorare a salariilor lunare, foi de prezenţă colectivă, rapoarte lunare de activitate, documente care privesc drepturile salariale ale personalului din echipa de proiect, inclusiv ale sale.

De altfel, Înalta Curte reţine că, în calea de atac a recursului, situaţia factuală descrisă în cuprinsul Raportului de Evaluare nr. x/07.09.2018 nu a fost contestată în cauză, chestiunea în discuţie fiind cea a calificării juridice a faptelor îndeplinite de recurenta-reclamantă în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de director executiv al Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Vrancea.

În conduita recurentei-reclamante se relevă, în raport de maniera în care aceasta şi-a îndeplinit atribuţiile conferite de funcţia publică deţinută în cadrul AJOFM Vrancea, prin emiterea şi semnarea documentelor în discuţie, existenţa unui interes patrimonial pe care aceasta l-a urmărit, respectiv majorarea salariilor, ceea ce a determinat conflictul de interese corect identificat prin raportul de evaluare contestat.

Astfel, sunt lipsite de relevanţă susţinerile recurentei-reclamante în sensul că AJOFM Vrancea al cărui director executiv a fost în aceea perioadă, nu a fost decât un participant la proiectul menţionat, iar nu manager de proiect, situaţie în care aceasta nu a gestionat fondurile necesare derulării proiectului, ci doar a fost beneficiarul unei cote din plăţile efectuate în proiect, câtă vreme reclamanta însăşi a fost salarizată în cadrul acestui proiect, iar prin documentele pe care le-a emis şi semnat şi-a creat un beneficiu patrimonial.

Nu pot fi considerate ca având un caracter întemeiat nici criticile recurentei-reclamante în sensul că legea şi fişa postului îi permit să participe la activităţile de cuantificare şi normare a muncii membrilor echipei de la AJOFM Vrancea, întrucât aceste manifestări de voinţă ale persoanei evaluate au constituit etape în procesul decizional, care au condus la constituirea folosului patrimonial în beneficiul său, fapt de natură a afecta imparţialitatea persoanei care exercită o funcţie de demnitate publică în luarea deciziilor aflate în atribuţiile sale.

În plus, chiar dacă potrivit dispoziţiilor art. 33 şi art. 39 din Fişa postului de Director Executiv al AJOFM Vrancea, pe care le indică recurenta-reclamantă, aceasta "vizează documentele de plată şi rapoartele financiare întocmite de către responsabilii financiari ai proiectelor" ori "întocmeşte evidenţe specifice, pontaje, decizii, diverse rapoarte", Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă era obligată să se abţină de la emiterea documentelor în discuţie, raportat la art. 79 din Legea nr. 161/2003 alin. (2) care prevede că "În cazul existenţei unui conflict de interese, funcţionarul public este obligat să se abţină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii şi să-l informeze de îndată pe şeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. Acesta este obligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparţialitate a funcţiei publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoştinţă."

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante în sensul că nu s-a analizat efectiv dacă a obţinut materializarea unui eventual interes într-un venit patrimonial necuvenit şi în acord cu opinia instanţei de fond, Înalta Curte reţine că, interesul personal poate fi reprezentat de beneficiul patrimonial pe care reclamanta îl obţine în urma semnării deciziilor de majorare lunare, a fişelor de pontaj, a rapoartelor lunare de activitate, a documentelor care privesc drepturile salariale ale persoanelor implicate, însăşi reclamanta fiind salarizată în cadrul proiectului.

Se constată, astfel, că în cauză au fost încălcate principiile enumerate de art. 71 din Legea nr. 161/2003, respectiv imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public, existând, în ceea ce o priveşte pe recurentă, un interes în sensul art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

În consecinţă, criticile aduse sentinţei recurate sunt neîntemeiate, fiind reţinută corect existenţa conflictului de interese reglementat de prevederile art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, ivit prin faptele identificate în cuprinsul Raportului de evaluare nr. x/07.09.2018, reţinute în sarcina persoanei evaluate în calitate de director executiv în cadrul AJOFM Vrancea.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, raportat la dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 24 din 31 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2021.

GGC - BR