Applicability of new financial correction regimes to prior public procurement irregularities in EU-funded projects

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 24.08.2015, reclamantul Consiliul Judeţean Buzău, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia AM POR, a formulat contestaţie prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 229/31.07.2015 privind soluţionarea contestaţiei formulate de UAT Judeţul Buzău împotriva Notei de neconformitate nr. x/22.05.2015, înregistrată la Consiliul Judeţean Buzău sub nr. x/10.08.2015, ce vizează contractul de finanţare cod SMIS 1491 şi, pe cale de consecinţă, să se dispună efectuarea plăţilor aferente contractului de servicii nr. x/29.10.2007, încheiat de reclamant cu societatea A. S.A. Bucureşti, pentru implementarea proiectului Reabilitare DJ 203H, km 0+000+16+000 Râmnicu Sărat - Buda, judeţul Buzău.

1.2. Primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 221 din 27 octombrie 2015, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Judeţean Buzău, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia AM POR.

Împotriva acestei hotărârii a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Buzău, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 4046 din 21.11.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a admis recursul declarat de reclamantă, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe,

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015*.

1.3. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 20 din 31 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Buzău în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia AM POR.

1.4. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 20 din 31 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Buzău, solicitând admiterea acestuia.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., considerând că sentinţa fondului a fost dată cu aplicarea greşită a normelor materiale privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene.

Prin motivele de recurs, reclamanta a reluat conţinutul cererii de chemare în judecată, înfăţişând aspectele de nelegalitate privind decizia contestată.

În esenţă, a arătat că stabilirea creanţelor bugetare se face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum, fără a se putea combina dispoziţiile de drept substanţial din O.G. nr. 79/2003 cu cele ale O.U.G. nr. 66/2011, în vreme ce, procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003, pentru a putea fi calificate ca nereguli, abaterile constatate trebuie sa aibă abilitatea de a prejudicia bugetul finanţator, fără a fi suficientă prezumţia de prejudiciere.

Cu privire la primul motiv ce a dus la aplicarea corecţiilor a precizat că publicarea în SEAP a documentaţiei de atribuire a fost introdusă ulterior publicării anunţului de participare nr. x/28.06.2007, respectiv prin O.U.G. nr. 19/07.03.2009, astfel că, la data publicării anunţului de participare nu avea o astfel de obligaţie legală. De asemenea, la data publicării numărul caracterelor ce puteau fi folosite era limitat, iar în anunţul de participare la punctul IV.3.3 sunt menţionate condiţiile de obţinere a caietului de sarcini şi a documentaţiei suplimentare, contrar celor reţinute de instanţa de fond.

Cu privire la cel de al doilea motiv ce a dus la aplicarea corecţiilor, reclamanta a precizat că anunţul de intenţie publicat de autoritatea contractantă în SEAP/JOUE nu a putut cuprinde informaţiile prevăzute de lege pentru anunţul de participare, din două raţiuni: pe de o parte, din motive de natură tehnică (anunţul de intenţie disponibil în SEAP nu are rubricile/câmpurile aferente informaţiilor prevăzute în Anexa 3A la O.U.G. nr. 34/2006 pentru anunţul de participare, iar fiecare câmp în parte ce compune un anunţ de intenţie permite înscrierea unui număr limitat de caractere (de regulă 200), ceea ce anulează orice intenţie în sensul includerii cerinţelor de participare/garanţiilor), iar pe de altă parte, anunţul de intenţie publicat în SEAP/JOUE nu a putut cuprinde informaţiile prevăzute de lege pentru anunţul de participare deoarece acestea nu le erau cunoscute la data publicării.

Procedura de atribuire a fost selectată pentru a avea observator desemnat UCVAP, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 30/2006; toate şedinţele comisiei de evaluare s-au desfăşurat în prezenţa reprezentanţilor acestei instituţii, iar concluziile finale au fost în sensul că, procedura de atribuire s-a desfăşurat conform prevederilor legale, în vigoare, în domeniul achiziţiilor.

1.5. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. În susbidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

1.6. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 26 iunie 2019 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 16 iunie 2021, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

1.7. Alte aspecte procesuale

Asupra excepţiei nulităţii recursului, instanţa de control judiciar s-a pronunţat în şedinţă publică, respingând-o ca neîntemeiată, astfel cum reiese din practicaua prezentei decizii, apreciind că argumentele invocate de recurenta-reclamantă, prin memoriul de recurs, se încadrează în cazul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

În ceea ce priveşte situaţia de fapt care a condus la starea litigioasă dintre părţi, Înalta Curte reţine că recurenta - reclamantă Unitatea Administrativ- Teritorială Judeţul Buzău, în calitate de autoritate contractantă, a organizat procedurile de atribuire a contractelor de achiziţie publică aferente proiectului Reabilitare DJ 203H, km 0+000 - 16+000, Rîmnicu Sărat - Buda, judeţul Buzău, proiect finanţat în cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013.

În urma verificării procedurii de achiziţie publică pentru atribuirea contractului de servicii studiu de fezabilitate şi studii de teren, prin nota de neconformitate nr. x/22.05.2015 emisă de către Direcţia Generală Programe Europene din cadrul MDRAP, s-a reţinut încălcarea prevederilor legislaţiei achiziţiilor publice, motiv pentru care autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene a aplicat reduceri procentuale de 5 % în baza pct. 8, partea 1, lit. A) - Anunţul de participare şi documentaţia de atribuire şi de 10 % în baza pct. 3, partea 1, lit. A) - Anunţul de participare şi documentaţia de atribuire din Anexa de la H.G. nr. 519/26.06.2014.

Împotriva notei de neconformitate nr. x/22.05.2015, recurenta-reclamantă a formulat contestaţie administrativă, care a fost soluţionată prin Decizia nr. 229/31.07.2015 în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată.

În acest context, recurenta-reclamantă a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune în anularea Deciziei nr. 229/31.07.2015 emisă de către Direcţia Generală Programe Europene din cadrul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

În rejudecare, după casarea cu trimitere, prima instanţă a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Buzău.

Recurenta-reclamantă a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., considerând că sentinţa fondului a fost dată cu aplicarea greşită a normelor materiale privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene.

O primă critică de nelegalitate se referă la aplicarea retroactivă a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, susţinând-se că stabilirea creanţelor bugetare se face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum, fără a se putea combina dispoziţiile de drept substanţial din O.G. nr. 79/2003 cu cele ale O.U.G. nr. 66/2011, în vreme ce, procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului.

Înalta Curte reţine că nu există o încălcare a principiului neretroactivităţii legii, deşi contractul de servicii nr. x a fost încheiat de UAT Buzău cu S.C. A. S.R.L. la data de 29.10.2007, anterior deci intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, ce a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 461 din 30 iunie 2011.

Problema de drept care se impune a fi dezlegată în cauză, în contextul de fapt prezentat, este dacă legea nouă poate fi aplicată şi efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi, respectiv O.G. nr. 79/2003, actul normativ ce reglementa controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător şi ce a fost abrogat prin O.U.G. nr. 66/2011.

Se impune a se sublinia, astfel, jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care, prin Hotărârea din 26 mai 2016 în cauzele conexe C-260/14 şi C-261/14, a statuat în sensul că:

"Articolul 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene şi articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 trebuie interpretate în sensul că nerespectarea dispoziţiilor naţionale de către o autoritate contractantă care beneficiază de fonduri structurale în cadrul atribuirii unui contract de achiziţii publice având o valoare estimată inferioară pragului prevăzut la articolul 7 litera (a) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007, poate constitui, cu ocazia atribuirii acestui contract, o "abatere" în sensul articolului 1 alin. (2) menţionat, respectiv o "neregularitate" în sensul articolului 2 punctul 7 amintit, în măsura în care această nerespectare are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli nejustificate.

Articolul 98 alin. (2) primul paragraf a doua teză din Regulamentul nr. 1083/2006 trebuie interpretat în sensul că corecţiile financiare efectuate de statele membre, în cazul în care acestea au fost aplicate unor cheltuieli cofinanţate din fondurile structurale pentru nerespectarea dispoziţiilor în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, sunt măsuri administrative în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 2988/95.

Principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

Hotărârea CJUE este obligatorie pentru instanţa naţională, fiind îndeplinită în cauză condiţia ca noile reglementări să fie aplicate efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare.

Mai mult, la data săvârşirii neregulii, dar şi în prezent, era şi este în vigoare Regulamentul (CE) nr. 2998/1995, care se aplică direct, fiind parte a legislaţiei naţionale, iar stabilirea corecţiilor în conformitate cu acest regulament şi cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, respectă principiul securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime. De altfel, autorităţii contractante îi revine obligaţia şi responsabilitatea respectării dispoziţiilor legale, inclusiv în ceea ce priveşte derularea procedurii de achiziţie, pe toată perioada de implementare şi monitorizare a contractului/proiectului, astfel că efectele neregulilor nu sunt limitate în timp, pentru a fi excluse controlului şi implicit aplicării corecţiilor financiare, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, care oricum, instituie o situaţie favorabilă, ca urmare a aplicării principiului proporţionalităţii.

În concluzie, având în vedere controlul efectuat după intrarea în vigoare a acestei ordonanţe, pentru nereguli săvârşite anterior acesteia, precum şi Hotărârea CJUE din 26 mai 2016 în cauzele conexe C 260/14 şi C-261/14, este corectă aplicarea unei corecţii financiare reglementată prin noul act normativ, astfel că este nefondată critica privind încălcarea neretroactivităţii legii noi şi implicit incidenţa în cauză a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011.

Prin cea de-a doua critică de nelegalitate recurenta-reclamantă susţine, în esenţă, că neconformităţile stabilite prin nota de constatare nu au produs nici măcar la nivel de prezumţie un prejudiciu bugetului finanţator şi nu sunt în măsură să cauzeze un impact financiar negativ.

În speţă, au fost încălcate prevederile art. 11 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 referitoare la faptul că în anunţul de participare publicat de autoritatea contractantă în SEAP nr. 2115/28.06.2007 nu sunt menţionate cerinţele minime de calificare stabilite prin fişa de date, în condiţiile în care documentaţia de atribuire, respectiv fişa de date, formularele şi caietul de sarcini nu au fost publicate în SEAP, precum şi prevederile art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006 în vigoare la data derulării achiziţiei referitoare la faptul că termenul limită de primire a ofertelor sau de primire a candidaturilor este mai scurt decât termenele fixate prin directivă/legislaţia naţională.

Înalta Curte constată că interesul Uniunii Europene în acordarea fondurilor nerambursabile îl constituie instituirea unui climat de afaceri conform standardelor europene, iar încălcarea principiilor concurenţei, transparenţei, nediscriminării şi al tratamentului egal în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract finanţat din fonduri publice duce, indirect, la folosirea acestor fonduri contrar scopului pentru care au fost atribuite.

Astfel, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula constă în "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

În sensul art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/1995 privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene, "abatere" reprezintă "orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate".

Este adevărat că aceste definiţii includ elementul producerii unui efect vătămător asupra bugetului Uniunii sau asupra fondurilor publice naţionale corespunzătoare, efect constând în existenţa unui impact financiar deja produs sau doar potenţial, dar nu se poate reţine că, în speţă, acest element definitoriu nu este întrunit, de vreme ce neregula constă în obţinerea unei finanţări nerambursabile prin încălcarea dispoziţiilor legale ce reglementează procedurile de achiziţii publice.

În verificarea unei anumite abateri sub aspectul producerii de prejudicii trebuie avută în vedere şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care a statuat că "inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii" (C- 465/10 pct. 47 şi C- 199/03 pct. 31), statul fiind în măsură să "solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanţării" (C-465/10 pct. 32), regula generală fiind că orice abatere trebuie să conducă la retragerea avantajului obţinut prin comiterea unei nereguli (C-199/03, pct. 15).

Prin urmare, instanţa de control judiciar nu poate primi nici susţinerile recurentei-reclamante în sensul că nu s-a adus atingere conceptului de grad de publicitate adecvat întrucât atribuirea contractului s-a făcut în condiţii adecvate de competiţie cu un nr. de 4 ofertanţi. Or, împrejurarea că atribuirea contractului a fost făcută printr-o procedură viciată din punct de vedere al tratamentului inegal determină folosirea fondurilor nerambursabile într-un scop contrar celui avut în vedere la acordarea finanţării. Ca urmare, şi acest motiv de casare este nefondat.

În ceea ce priveşte neregulile reţinute în sarcina recurentei-reclamante şi aplicarea corecţiilor financiare prin nota de neconformitate nr. x/22.05.2015, Înalta Curte, constată că judecătorul fondului a apreciat în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Cu referire la prima neregulă, în mod corect s-a reţinut încălcarea prevederilor art. 11 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 câtă vreme în anunţul de participare nr. x/28.06.2007, la pct. IV.3.3), nu s-au menţionat condiţiile de obţinere a caietului de sarcini şi a documentaţiei suplimentare, iar autoritatea contractantă nu a probat în niciun fel că a adus la cunoştinţa potenţialilor ofertanţi modalitatea în care pot intra în posesia acestor documente.

A doua neregulă reţinută în sarcina autorităţii contractante a vizat încălcarea dispoziţiilor art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006 în vigoare la data derulării achiziţiei publice, constatâdu-se faptul că termenul limită de primire a ofertelor sau de primire a candidaturilor a fost mai scurt decât termenele fixate prin directivă/legislaţie naţională.

Din probele administrate, rezultă cu certitudine faptul că în anunţul de intenţie nr. x/16.03.2007 informaţiile au fost prezentate în mod succint, făcându-se referire doar la Studii de fezabilitate pentru proiecte de investiţii publice finanţabile prin POR 2007-2013 şi oferindu-se puţine informaţii referitoare la necesităţile autorităţii contractante, faţă de informaţiile cuprinse în anunţul de participare.

În acord cu judecătorul fondului şi faţă de complexitatea contractului, Înalta Curte apreciază ca fiind inadmisibil ca potenţialii ofertanţi să nu poată cunoaşte care sunt criteriile de calificare şi selecţie, pentru asigurarea respectării principiului liberei concurenţe, transparenţei şi tratamentului egal în relaţia cu posibilii executanţi, neputând fi primite criticile recurentului care vizează pe de o parte motive de natură tehnică, iar pe de altă parte faptul că informaţiile prevăzute de lege pentru anunţul de participare nu îi erau cunoscute la momentul publicării anunţului de intenţie.

Reducerea de până la 36 de zile prevăzută de alin. (2) al art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006 este permisă în cazul în care anunţul de intenţie a conţinut toate informaţiile care sunt prevăzute pentru anunţul de participare. Or, în cauză reducerea termenului a fost depăşită, fiind în procent de 36,54% din cea iniţială, iar autoritatea contractantă nu a respectat obligaţia care îi revenea potrivit pct. 6 al Anexei 3 din O.U.G. nr. 34/2006, în sensul precizării în anunţul de intenţie a informaţiilor referitoare la aplicarea de criterii de calificare şi selecţie/cerinţe minime de calificare.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, fiind nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, raportat la dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Buzău, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Buzău împotriva sentinţei nr. 20 din 31 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2021.

GGC - BR