Judicial assistant salary classification and admissibility of challenging administrative order under Law No. 153/2017

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin contestaţia împotriva Ordinului nr. 546/C/04.01.2019 emis de Ministerul Justiţiei, înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 29.05.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, a solicitat anularea în parte a acestui ordin şi obligarea la emiterea unui nou ordin de încadrare cu luarea în considerare a unei indemnizaţii brute lunare în raport de vechimea efectivă în funcţie, emiterea unui ordin de încadrare în funcţia de asistent judiciar corespunzător unei vechimi efective în funcţie de peste 18 ani, cu coeficientul corespunzător unei vechimi în funcţie de 15-20 ani, gradaţia 4 şi indemnizaţia corespunzătoare acestei vechimi, precum şi în raport de sporurile de risc şi suprasolicitare neuropsihică, de confidenţialitate, de condiţii vătămătoare şi periculoase (toxicitate) cuvenite, faţă de nivelul maxim aflat în plată în cadrul autorităţii judecătoreşti pentru aceeaşi funcţie/grad/treaptă cu cei care beneficiază de un nivel de salarizare superior, precum şi la plata diferenţelor drepturilor salariale rezultate până la zi.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 413 din 15 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei pe capătul accesoriu de cerere prin care se solicită plata diferenţelor salariale şi, pe cale de consecinţă, a respins acest capăt de cerere pentru acest motiv; a admis excepţia inadmisibilităţii cererii şi a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, recurenta a susţinut că soluţia pronunţată de prima instanţă este greşită în raport cu prevederile art. 20 alin. (1), (2) şi (3), art. 21 alin. (1) şi (4) din Legea finanţelor publice nr. 500/2002 şi art. 131 din Legea nr. 304/2004.

Referitor la soluţia de admitere a excepţiei inadmisibilităţii, recurenta a arătat că acţiunea a fost promovata în instanţă ulterior emiterii unui răspuns de către Ministerul Justiţiei, cu respectarea procedurii prealabile, expres prevăzută de lege.

Invocând dispoziţiile art. 37 alin. (4) din Legea nr. 153/2017, a susţinut că interpretarea restrictivă dată de instanţa de fond asupra acestui text legal în sensul că în instanţă se poate ataca doar hotărârea organului de conducere al Ministerului Justiţiei prin care a fost soluţionată contestaţia (indiferent de denumirea dată acesteia de organul emitent) nu poate fi considerată ca pertinentă, întrucât finalitatea acţiunii este aceea a anulării Ordinului emis de pârât, act care produce efecte juridice de sine stătător, şi nu a hotărârii/răspunsului emis de pârât care nu produce efecte juridice fără ca Ministerul Justiţiei să anuleze ordinul contestat şi să emită un alt ordin de salarizare

În acest context, instanţa trebuie să se pronunţe asupra legalităţii ordinului emis de Ministerul Justiţiei, şi nu asupra actului prin care a fost soluţionată contestaţia formulată împotriva acestui ordin.

Interpretarea actelor normative se face nu doar în litera lor ci şi a spiritului acestora, or, în atare situaţie, trebuie să se ţină cont de finalitatea demersului prevăzut de actul normativ, respectiv, anularea parţială a ordinului de salarizare.

A mai arătat recurenta că prin admiterea excepţiei de inadmisibilitate în sensul celor reţinute de către instanţa de fond s-ar pune semnul egal între cei care au respectat procedura prealabilă şi cei care nu au respectat această procedură, situaţie care ar duce la inechităţi între cele două categorii pentru care s-ar respinge acţiunile ca inadmisibile.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 22 septembrie 2020, intimatul - pârât Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, a se casa sentinţa recurată şi a se trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În speţă, pe calea acţiunii în contencios administrativ deduse judecăţii, reclamanta a solicitat, în principal, anularea în parte a Ordinului nr. 546/C/4.01.2019 emis de pârât şi obligarea acestuia la emiterea unui nou ordin de încadrare, precum şi plata diferenţelor salariale.

Instanţa de fond a respins acţiunea, ca inadmisibilă, în esenţă, reţinând că reclamanta nu a atacat cu respectarea legii hotărârea organului de conducere al Ministerului Justiţiei prin care a fost soluţionată contestaţia, ci direct ordinul emis de Ministerul Justiţiei prin care i se stabilesc acesteia drepturile salariale.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017, "Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţiei Judiciare, Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituţii din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti".

Din înscrisul aflat la dosarul de fond, rezultă că reclamanta în calitate de asistent judiciar la Tribunalul Bucureşti a formulat contestaţii împotriva Ordinelor Ministerului Justiţiei nr. 5257/C/14.12.2018 şi nr. 546/C/05.02.2019, contestaţii înregistrate la Ministerul Justiţiei sub nr. x/2019 şi nr. y/2019.

De asemenea, instanţa de recurs constată că reclamanta a depus odată cu acţiunea răspunsul Ministerului Justiţiei nr. 2/12331/20244/2019/24.04.2019 la cele două contestaţii formulate.

Mai mult, din motivarea în fapt a cererii, reiese foarte clar că se contestă cuantumul drepturilor salariale stabilite, aspect menţinut prin răspunsul pârâtului indicat mai sus.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii constituie o dovadă de formalism excesiv, în condiţiile în care reiese clar că se contestă şi cele reţinute în hotărârea Ministerului Justiţiei (indiferent de denumirea dată acesteia de organul emitent), pronunţată în soluţionarea contestaţiei administrative împotriva ordinului atacat în litigiu.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 alin. (1) şi (2) şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în vederea judecării pe fond a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva sentinţei civile nr. 413 din 15 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iunie 2021.

GGC - BR