Challenge to court order and claim of unresolved case declared outside material jurisdiction and referred to first-instance court

Asupra acţiunii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 26 martie 2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., D. şi E., a solicitat, în principal, constatarea nulităţii Ordonanţei din 26.02.2021 şi constatarea nesoluţionării dosarului x/2019

La data de 09 iunie 2021, pârâţii E. şi D. au depus întâmpinare prin care au invocat excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cauzei.

Analizând cu prioritate, conform art. 248 din C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 97 din C. proc. civ., republicat:

"Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:

1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;

2. recursurile în interesul legii;

3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;

4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa."

Dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, dispun în sensul că:

"Secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel."

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., potrivit cărora judecătoriile judecă în primă instanţă următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani "…cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe".

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Pentru aceste motive, având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2 şi art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., necompetenţa materială este de ordine publică, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 132 instanţa de judecată este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă, raportat la dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. h) şi art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, secţia de contencios administrativ şi fiscal constată că nu este competentă material să soluţioneze cauza, va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa materială de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de A., în favoarea Judecătoriei Hârşova.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de pârâţii D. şi E..

Declină competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., D. şi E., în favoarea Judecătoriei Hârşova.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2021.

GGC - BR