Administrative challenge annulled for failure to pay judicial stamp duty despite formal notification of defects and sanction.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 28.11.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, contestatorul A., în calitate de procurator al petenţilor B. şi C. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Rezoluţiei nr. 7446/IJ/2018 dispusă de Inspectorul şef prin care a fost respinsă plângerea dispusă de intimata Inspecţia Judiciară în dosarul nr. x/2018.

2. Hotărârea recurată

Prin sentinţa nr. 1293 din 3 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia netimbrării şi a fost anulată acţiunea privind contestaţia formulată de contestatorul A., împotriva Rezoluţiei nr. 7446/IJ/2018 dispusă de Inspectorul şef prin care a fost respinsă plângerea dispusă de intimata Inspecţia Judiciară, în dosarul nr. x/2018, ca netimbrată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 1293 din 3 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, contestatorul A. a declarat recurs.

În cadrul memoriului de recurs recurentul a arătat, în esenţă, că nu a fost citat cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru şi nu a ştiut care este sancţiunea legală care se aplică.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimata a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, susţinând că deşi instanţa a indicat calea de atac a recursului, reclamantul poate declara doar calea de atac prevăzută de lege, iar modul în care poate fi contestată măsura anulării cererii de chemare în judecată este cererea de reexaminare prevăzută de art. 200 alin. (5) şi alin. (6) C. proc. civ.

A mai susţinut că, de altfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat cu privire la acest aspect, prin soluţia de admitere a recursului în interesul legii reţinând că "partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului."

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare recurentul a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului, apreciind că această excepţie se invocă în alte cazuri decât netimbrarea unei cereri.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 2 iulie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 10 iunie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata Inspecţia Judiciară prin întâmpinare reţinând că sentinţa recurată pronunţată de instanţa de contencios administrativ şi fiscal este susceptibilă de a fi atacată cu recurs conform dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora "hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

În cauză nu este incidentă nici decizia nr. 7/2014 pronunţată de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii din cadrul instanţei supreme, invocată în susţinerea excepţiei inadmisibilităţii recursului de intimata Inspecţia Judiciară.

Este adevărat că prin Decizie nr. 7/2014 din 08/12/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie completul competent să judece recursul în interesul legii s-a reţinut că "… partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare …", însă, în speţă, recurentul nu contestă obligaţia de plată a taxei de timbru, ci critică soluţia instanţei de fond raportat la faptul că nu a fost citat cu menţiunea timbrajului şi că nu a cunoscut sancţiunea legală ce se aplică.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care contestatorul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a solicitat anularea rezoluţiei nr. 7446/IJ/2018 dispusă de Inspectorul şef prin care a fost respinsă plângerea dispusă de intimata Inspecţia Judiciară, în dosarul nr. x/2018.

În şedinţa publică din 3 aprilie 2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia netimbrării invocată din oficiu şi a anulat acţiunea contestatorului A. ca netimbrată, recurentul criticând această soluţie din perspectiva lipsei citării cu menţiunea timbrajului şi a faptului că nu a cunoscut sancţiunea legală ce se aplică.

Potrivit prevederilor art. 197 C. proc. civ. "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii…".

Totodată, dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

De asemenea, potrivit art. 200 alin. (3) C. proc. civ.:

"Când cererea nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii…".

Înalta Curtea reţine că procedura de regularizare, constând în completarea şi corectarea lipsurilor cererii de chemare în judecată în termenul stabilit de instanţă, are drept scop evitarea comunicării către cealaltă parte a unor cereri informe, iar în cadrul acestei proceduri, în cazul în care se constată că cerere de chemare în judecată nu îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de lege, reclamantul va fi înştiinţat în scris să realizeze completările sau modificările dispuse, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, sub sancţiunea anulării cererii.

Sancţiunea anulării cererii de chemare în judecată în cazul netimbrării sau a timbrării insuficiente este prevăzută şi de dispoziţiile art. 36 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

În ipoteza comunicării actului de procedură efectuat prin poştă în condiţiile art. 154 alin. (4) şi alin. (5) C. proc. civ., procedura se socoteşte îndeplinită la data semnării de către parte a confirmării de primire ori a consemnării de către funcţionarul poştal sau de către curier a refuzului acesteia de a primi corespondenţa.

Art. 165 pct. 2 C. proc. civ. nu face referire la situaţia în care funcţionarul poştal sau curierul nu poate proceda la comunicarea actului de procedură din cauza lipsei oricărei persoane de la domiciliu sau, după caz, de la sediul celui citat.

Cu toate acestea pentru ipoteza indicată, sunt aplicabile prevederile pct. 1 ale art. 165 C. proc. civ., care fac vorbire, fără distincţie, de data încheierii procesului-verbal prevăzut de art. 164 C. proc. civ.

Prin urmare, în lipsa oricărei persoane de la domiciliu urmează ca procedura de comunicare să fie considerată îndeplinită la data încheierii procesului-verbal de constatare a depunerii actului de procedură la cutia poştală.

Astfel cum rezultă din rezoluţia din 03.12.2018 instanţa de fond a procedat la verificarea cererii şi regularizarea acesteia, în conformitate cu dispoziţiile art. 200 C. proc. civ.

Prin adresa emisă la 06.12.2021 i s-a comunicat contestatorului ca în termen de cel mult 10 zile de la primirea adresei de înştiinţare, sub sancţiunea anulării cererii, să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 50 RON, de asemenea, să completeze cererea introductivă cu domiciliul ales în România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul; contul bancar al contestatorului; adresa electronică, numărul de telefon; dovada calităţii de reprezentant a procuratorului; să depună la dosar actul administrativ a cărui anulare o solicită, sub semnătură pentru conformitate; să precizeze cadrul procesual pasiv, respectiv cu cine înţelege să se judece în contradictoriu.

Din procesul-verbal de înmânare a adresei de înştiinţare, cu toate menţiunile anterior prezentate, inclusiv cu menţiunea timbrajului şi a sancţiunii legale ce se aplică, rezultă că, în absenţa destinatarului, adresa a fost depusă la data de 12.12.2018, de agentul însărcinat cu înmânarea actelor de procedură, la cutia poştală de la domiciliul contestatorului, însă, până la termenul de judecată, stabilit la data de 03.04.2019, acesta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de a timbra cererea şi de a complini celelalte lipsuri ale acesteia.

Contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte constată că la dosarul de fond este ataşat procesul-verbal de înmânare, care prin menţiunile pe care le cuprinde, atestă faptul că a fost îndeplinită legal, în conformitate cu prevederile art. 154 alin. (4) C. proc. civ. raportat la art. 165 pct. 2 din acelaşi cod, procedura de comunicare a lipsurilor cererii de chemare în judecată, prin depunerea la cutia poştală de la adresa indicată de contestator în cuprinsul contestaţiei formulate, respectiv satul Rîpa, municipiul Motru, judeţul Gorj.

Aşadar, criticile referitoare la lipsa citării cu menţiunea timbrajului şi la necunoaşterea sancţiunii ce se aplică sunt nesusţinute câtă vreme comunicarea lipsurilor cererii de chemare în judecată făcută cu adresa emisă de instanţă şi depusă la cutia poştală de la domiciliul contestatorului, a cuprins şi menţiunea achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 50 RON, sub sancţiunea anulării cererii.

Astfel, în mod corect a apreciat judecătorul fondului că obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru de 50 de RON, deşi a fost adusă la cunoştinţa contestatorului, nu a fost îndeplinită de către acesta până la termenul de judecată din data de 3 aprilie 2019, aşa încât, a anulat ca netimbrată acţiunea formulată.

Mai mult, nu trebuie omis nici că "nemo censetur ignorare legem".

În baza acestui principiu de drept, potrivit căruia nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii, Înalta Curte constată că recurentul nu se poate prevala de necunoaşterea legii, acesta având obligaţia să plătească taxa judiciară de timbru, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului.

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 1293 din 3 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 10 iunie 2021.

GGC - BR