Challenging Public Land Inspection and Ministry Decision: 6-Month Statutory Deadline for Judicial Review Exceeds

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 05.11.2018, sub nr. x/2018, reclamanta Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Legumicultură Işalniţa (SCDL Işalniţa), în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Activitatea de Inspecţie Fiscală - Serviciul de Inspecţie Economico - Financiară, a solicitat anularea în totalitate a procesului-verbal de inspecţie nr. x/22.09.2017 emis de DGRFP Craiova - AIF - Serviciul de Inspecţie Economico - Financiara, înregistrat la SCDL Işalniţa sub nr. x/27.09.2017 şi, pe cale de consecinţă, să se constate că nu există prejudiciul estimat de organele de control, în sumă de 709.500 RON (141,90 ha x 5000 RON/ha) care ar fi fost creat prin scoaterea nelegală a suprafeţei de 141,90 ha din patrimoniul public al statului.

Prin cererea precizatoare depusă la dosar la data de 10.12.2018, înregistrată la instanţă la 11.12.2018, reclamanta Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Legumicultură Işalniţa a solicitat anularea în totalitate a procesului-verbal de inspecţie nr. x/22.09.2017 emis de DGRFP Craiova - AIF - Serviciul de Inspecţie Economico - Financiară, înregistrat la SCDL Işalniţa sub nr. x/27.09.2017 şi, pe cale de consecinţă, să se constate că nu există prejudiciul estimat de organele de control, în sumă de 709.500 RON (141.90 ha. x 5000 RON/ha.) care ar fi fost creat prin scoaterea nelegală a suprafeţei de 141.90 ha. din patrimonial public al statului, precum şi anularea deciziei nr. 9/C/03.05.2018 emise de Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor, pentru motivele arătate în cererea introductivă, respectiv netemeinicia şi contradictorialitatea din procesul-verbal de inspecţie, a normelor şi îndrumărilor date de autorităţi cu competenţe în domeniile în care s-au constatat deficienţele menţinute neîntemeiat prin decizia nr. 9/C/03.05.2018, fiind ignorate toate aspectele învederate prin contestaţia formulată.

Faţă de precizarea acţiunii ce viza anularea unui act administrativ emis de Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile, a fost citat în cauză emitentul actului administrativ a cărui anulare se solicită, Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 112/2019 din 15 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Activitatea de Inspecţie Fiscală - Serviciul de Inspecţie Economico - Financiară prin întâmpinare; a fost admisă excepţia tardivităţii invocată de instanţă din oficiu şi a fost respinsă ca tardivă acţiunea precizată formulată de reclamanta Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Legumicultură Işalniţa în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Activitatea de Inspecţie Fiscală - Serviciul de Inspecţie Economico - Financiară şi Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 112/2019 din 15 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal reclamanta Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Legumicultură Işalniţa a formulat cerere de recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată primei instanţe, având în vedere că aceasta a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului.

A arătat că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999 ar fi fost modificat prin Legea nr. 174/30.06.2015, în fapt, aceste dispoziţii nefiind modificate, în conţinutul lor rămânând trimiterea la vechea lege a contenciosului, respectiv Legea nr. 29/1990, aspect ce atrage incidenţa art. 29 din noua lege a contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În acest context, a apreciat că decizia emisă de MFP - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor poate fi contestată în termen de 6 luni de la comunicare, susţinând că inclusiv emitentul actului a interpretat în acest sens dispoziţiile legale, termenul de contestare a deciziei emise conform O.G. nr. 119/1999 neputând fi altul decât acela de 6 luni de la comunicare, prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În opinia sa, în mod eronat prima instanţa a reţinut că se impune respingerea excepţiei inadmisibilităţii cererii introductive ca rămasă fără obiect, pentru că prin precizarea formulată reclamanta a solicitat şi anularea deciziei nr. 9/C/03.05.2018 emise de MFP - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor, apreciind că această excepţie se impunea a fi respinsă ca nefondată.

O altă critică adusă sentinţei atacate a vizat faptul că instanţa în mod eronat a reţinut că se impune admiterea excepţiei tardivităţii având în vedere că procesul-verbal ce face obiectul cererii în anulare este un act administrativ ce poate fi contestat numai în conformitate cu procedura instituită de H.G. nr. 101/2012, instanţa stabilind că art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999 ar fi temeiul de drept al emiterii actelor contestate, susţinând că, în realitate, reclamanta a formulat la data de 5.11.2018, o acţiune în temeiul art. 10 şi următoarele din Legea nr. 554/2004.

A considerat recurenta-reclamantă că, în mod eronat, instanţa a stabilit că art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999 ar fi dispoziţia legală ce reglementează termenul în care actul contestat poate fi atacat, considerând că menţiunea de la art. 3 din dispozitivul deciziei privind posibilitatea contestării potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, în termen de 6 luni de la comunicare, ar fi o menţiune greşită, ignorând faptul că acţiunea reclamantei are ca obiect contestarea unei decizii pronunţate de către structura de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, a cărei procedură de contestare este prevăzută de H.G. nr. 101/2012.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul - pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa atacată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 2 iulie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 10 iunie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În perioada 04.09.2017-15.09.2017, Serviciul de Inspecţie Economico - Financiară din cadrul D.G.R.F.P. Craiova - Activitatea de Inspecţie Fiscală a efectuat la sediul reclamantei o inspecţiei în conformitate cu prevederile art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv, republicată şi ale H.G. nr. 1257/2012, privind organizarea inspecţiilor şi stabilirea atribuţiilor generale în efectuarea acestora în vederea aplicării O.G. nr. 119/1999, finalizată cu încheierea procesului-verbal de inspecţie nr. x/22.09.2017 emis de D.G.R.F.P. Craiova - A.I.F. - Serviciul de Inspecţie Economico - Financiară.

Recurenta-reclamantă Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Legumicultură Işalniţa a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea procesului-verbal de inspecţie nr. x/22.09.2017 emis de D.G.R.F.P. Craiova - A.I.F. - Serviciul de Inspecţie Economico - Financiară, iar ulterior, prin cererea precizatoare depusă la dosar la data de 10 decembrie 2018, a solicitat şi anularea Deciziei nr. 9/C/03.05.2018 emise de Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor dată în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal de inspecţie nr. x/22.09.2017.

Acţiunea reclamantei a fost respinsă de instanţă ca tardiv formulată, iar prin prezenta cale de atac, aceasta a criticat sentinţa instanţei de fond prin prisma faptului că instanţa a reţinut în mod eronat că art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999 ar fi fost modificat prin Legea nr. 174/30.06.2015, a respins greşit excepţia inadmisibilităţii cererii introductive ca rămasă fără obiect deşi se impunea a fi respinsă ca nefondată şi a ignorat că acţiunea are ca obiect contestarea unei decizii a cărei procedură este prevăzută de H.G. nr. 101/2012, critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate.

Se constată că în speţă temeiul de drept al emiterii actelor administrative atacate este cel prevăzut de art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999, aspect care rezultă chiar din conţinutul acestora.

Actele administrative a căror anulare se solicită au fost emise în parcurgerea procedurii reglementate de prevederile O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv, republicată şi ale H.G. nr. 1257/2012, privind organizarea inspecţiilor şi stabilirea atribuţiilor generale în efectuarea acestora în vederea aplicării O.G. nr. 119/1999.

Procedura privind soluţionarea contestaţiei împotriva procesului-verbal de inspecţie este reglementată prin O.G. nr. 119/1999 privind control intern şi controlul financiar preventiv, ordonanţă care reglementează controlul intern/managerial, inclusiv controlul financiar preventiv la entităţile publice, cu privire la utilizarea fondurilor publice şi administrarea patrimoniului public cu eficienţă, eficacitate şi economicitate, aşa cum rezultă din art. 1 din O.G. nr. 119/1999.

Potrivit art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999, forma în vigoare la momentul efectuării controlului, "(8) În cazul în care în urma inspecţiei efectuate se constată abateri de la legalitate care au produs pagube pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, se va întocmi proces-verbal de inspecţie. Împotriva procesului-verbal de inspecţie se poate formula contestaţie în termen de 15 zile lucrătoare de la data comunicării acestuia. Contestaţia se va depune la structura care a efectuat inspecţia. Contestaţiile vor fi soluţionate prin decizie motivată, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării. Decizia este definitivă. Dacă prin soluţionare contestaţia a fost respinsă, procesul-verbal de inspecţie devine titlu executoriu şi va fi transmis spre executare organului fiscal în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul contestatorul. Împotriva deciziei se poate formula acţiune în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicarea acesteia, conform Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare, la curtea de apel în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul".

Se reţine că Decizia nr. 9/C/03.05.2018 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor, dată în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal de inspecţie nr. x/22.09.2017, a fost primită de recurenta-reclamantă la data de 17.05.2018, aspect de altfel necriticat şi recunoscut de aceasta şi în cadrul memoriului de recurs.

Astfel cum a reţinut şi prima instanţă, este de necontestat că doar prin precizarea la acţiune formulată la data de 10.12.2018 şi înregistrată la instanţă la data de 11.12.2018, reclamanta a solicitat şi anularea Deciziei nr. 9/C/03.05.2018 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor.

De altfel, chiar în cadrul memoriului de recurs recurenta-reclamantă a recunoscut că modul de formulare a acţiunii introductive este uşor confuz în ceea ce priveşte Decizia nr. 9/C/03.05.2018 şi că prin precizarea înregistrată la 11.12.2018 a menţionat în mod expres că solicită atât anularea în totalitate a procesului-verbal de inspecţie nr. x/22.09.2017, cât şi a Deciziei nr. 9/C/03.05.2018, emise de Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor.

Recurenta susţine, în esenţă, că termenul de contestare a deciziei Ministerului Finanţelor Publice nu poate fi altul decât acela de 6 luni de la comunicare.

Înalta Curte constată că prima instanţa a analizat apărările reclamantei şi sub aspectul formulării acţiunii în termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr. 554/2004, în condiţiile art. 36 şi art. 45 din H.G. nr. 101/2012, acestea fiind neîntemeiate, câtă vreme sesizarea instanţei s-a fundamentat pe o dispoziţie legală dintr-o legea specială, respectiv art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999.

S-a reţinut că prin H.G. nr. 101/2012 au fost aprobate Normele metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, prevăzute în anexa care face parte integrantă din hotărâre, aşa cum rezultă din prevederile art. 1.

Capitolul IV din Anexa la H.G. nr. 101/2012 reglementează soluţionarea plângerilor prealabile formulate împotriva dispoziţiei obligatorii, aşa cum rezultă expres din art. 33. De asemenea, art. 36 din Anexa la H.G. nr. 101/2012 se referă la soluţionarea plângerii prealabile formulate împotriva dispoziţiei obligatorii care se face de structura de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, stabilită prin ordin al ministrului.

Astfel, prima instanţă a reţinut că după soluţionarea contestaţiei prin Decizia nr. 9/C/03.05.2018, reclamanta nu a solicitat anularea acestei decizii nici în termenul de 6 luni de prescripţie prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, deşi cunoştea modul de soluţionare a contestaţiei administrative, dovadă fiind primirea deciziei la data de 17.05.2018, reclamanta solicitând anularea acestei deciziei abia la 10.12.2018, deci peste termenul de 6 luni.

Înalta Curte constată că recurenta nu a formulat critici cu privire la argumentul instanţei de fond potrivit căruia nu a fost respectat termenul de 6 luni pentru sesizarea instanţei de contencios administrativ, termen reglementat de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Susţinerile din cererea de recurs sunt axate pe termenul aplicabil în cauză, dacă este cel de 15 zile sau de 6 luni de la comunicarea actului administrativ contestat, dar nu combat considerentele expuse de instanţă cu privire la faptul că sesizarea instanţei cu cererea de anulare a Deciziei nr. 9/C/03.05.2018 s-a făcut după expirarea termenului de 6 luni de la comunicare.

Prima instanţă a arătat în mod clar că această decizie a fost primită de reclamantă la data de 17.05.2018 iar cererea de anulare a deciziei a fost formulată la 10.12.2018, cu depăşirea termenului sus menţionat.

Cu toate acestea, recurenta nu combate acest considerent al sentinţei, nu îl critică cu argumente din care să rezulte aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004.

În aceste condiţii, soluţia de respingere ca tardivă a acţiunii precizate este legală, astfel că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei atacate prin prisma dispoziţiilor legale invocate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Legumicultură Işalniţa împotriva sentinţei nr. 112/2019 din 15 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 10 iunie 2021.

GGC - BR