Insurance fund payout denial reversed; case remanded for failure to consider timely claim supplement.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22.08.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub numărul de dosar x/2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 16124/30.07.2018 emisă de pârât.

Pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii, iar pe fond a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4989 din 3 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor - Comisia Specială, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 4989 din 3 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea în fond a cauzei.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul-reclamant a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a ignorat total dispoziţiile legale imperative încălcate cu rea credinţă de către pârât, dispoziţii ce au fost prezentate şi în cadrul răspunsului la întâmpinare şi a căror respectare înlătură orice dubiu cu privire la existenţa cererii de plată pe formular tipizat, depusă la data de 8 august 2016, odată cu întocmirea dosarului de daună.

A susţinut că, prin neanalizarea răspunsului la întâmpinare, instanţa de fond s-a dovedit a fi părtinitoare, ignorând aspectele din răspunsul la întâmpinare. Mai mult, aceasta s-a mărginit la invocarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 213/2015 fără a motivat în niciun fel susţinerile din răspunsul la întâmpinare cu privire la neaplicabilitatea în cauză a acestor dispoziţii.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din 18 martie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 4 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. La termenul din 4 martie 2021 cauza a fost amânată la 10 iunie 2021, faţă de lipsa de procedură cu recurentul-reclamant.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele expuse în continuare.

2. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită de către reclamantul A. cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziei nr. 16124/30.07.2018, emisă de către pârât.

Prin sentinţa ce formează obiectul recursului, instanţa de fond a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor - Comisia Specială, ca neîntemeiată, reţinând că, din dosarul administrativ înaintat de pârât, rezultă că reclamantul a depus la 8 august 2016 cerere de deschidere a dosarului de daună, iar nu cerere de plată, astfel că, pârâtul nu poate efectua nicio plată.

Înalta Curte constată că, în mod greşit, prima instanţă a analizat doar argumentele invocate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, fără a ţine seama şi de aspectele invocate prin răspunsul la întâmpinare formulat de acesta, ce reprezintă o completare a motivelor de fapt şi de drept ale cererii sale, dar pe care prima instanţă a omis a le analiza.

Examinând actele din dosar, se observă că întâmpinarea a fost comunicată reclamantului la 16 octombrie 2018 (conform dovezii de la fila x verso din dosarul primei instanţe), s-a formulat răspuns la întâmpinare, înaintat la dosar prin poştă la 29 octombrie 2018 (conform dovezii de la dosarul primei instanţe), în termenul de 10 zile prevăzut de art. 201 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel fiind, prima instanţă nu a răspuns susţinerilor reclamantului din răspunsul la întâmpinare, cu atât mai mult cu cât aspectele invocate prin acest înscris răspund apărărilor pârâtei din întâmpinare.

Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 204 alin. (1) C. proc. civ.:

"Reclamantul poate să îşi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancţiunea decăderii, va fi depusă cu cel puţin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei."

Înalta Curte constată că, şi din această perspectivă, răspunsul la întâmpinare se impunea să fie analizat de către prima instanţă, având în vedere că a fost depus în cadrul procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată, până la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate.

Or, prima instanţă trebuia să califice şi să examineze toate motivele invocate de părţi în cadrul procedurii de regularizare a cererii introductive, respectiv până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 204 C. proc. civ.

De altfel, prin cererea de recurs şi prin răspunsul la întâmpinare depus în faţa instanţei de recurs, recurentul-reclamant invocă împrejurarea completării motivelor din cererea de chemare în judecată după ce a luat cunoştinţă de aspectele menţionate în întâmpinare, completare depusă până la primul termen de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod eronat instanţa de fond a analizat doar aspectele invocate prin cererea de chemare în judecată, fără a analiza şi cele susţinute de reclamant prin răspunsul la întâmpinare depus în faţa instanţei de fond şi aflat la filele x (dosar prima instanţă) şi care, în raport cu momentul la care a fost depus, se impunea a fi analizat.

Pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care, astfel cum dispune expres art. 501 din C. proc. civ., va judeca din nou litigiul ţinând seama de toate motivele şi apărările invocate de reclamantă prin acţiune şi prin răspunsul la întâmpinare, precum şi de pârâtă prin întâmpinare.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 4989 din 3 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 4989 din 3 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 10 iunie 2021.

GGC - BR