Insufficient Motive on Wage Back-Claims: Quashing Judgment for Failure to Effectively Examine Evidence and Legal Arguments in Administrative Salarization Dispute

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune din cadrul Ministerului Justiţiei a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună: anularea dispoziţiilor din Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 603/C/08.02.2018 în ceea ce priveşte stabilirea drepturilor salariale ale reclamantei; obligarea Ministerului Justiţiei să emită un nou Ordin în ceea ce o priveşte, prin care să fie stabilite drepturile salariale ale sale în concordanţă cu dispoziţiile Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, respectiv: la salariul de bază ce a fost stabilit cu începere de la 01.01.2018 să se adauge un cuantum total al sporurilor de 30% din acest salariu de bază; obligarea Ministerului Justiţiei (în calitate de ordonator principal de credite) să aloce Direcţiei Naţionale de Probaţiune (în calitate de ordonator secundar de credite) a sumelor necesare plăţii drepturilor salariale, inclusiv a celor restante, în conformitate cu dispoziţiile noului ordin de salarizare ce va fi emis în temeiul hotărârii care va fi pronunţată în acest dosar, precum şi a dobânzilor legale şi a sumei echivalente actualizării sumei restante cu rata inflaţiei; obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la plata drepturilor salariale ale reclamantei, în conformitate cu noul ordin ce va fi emis, sume actualizate cu rata inflaţiei; obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la acordarea la sumele cuvenite a dobânzii legale, calculate conform art. 3 alin. (1) şi alin. (2)1 din Ordonanţa Guvernului Nr. 13 din 24 august 2011, privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar; obligarea Ministerului Justiţiei şi a Direcţiei Naţionale de Probaţiune la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.

La data de 2 iulie 2018, reclamanta A. a depus precizare la acţiune prin care a chemat în judecată, în calitate de pârât alături de Ministerul Justiţiei şi Direcţiei Naţionale de Probaţiune şi pe ministrul justiţiei, având în vedere că este emitentul ordinului 603/C/08.02.2018, solicitând obligarea acestui pârât să emită un nou ordin, conform prevederilor Legii nr. 153/2017.

Pârâta Direcţia Naţionala de Probaţiune a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia rămânerii fără obiect a capetelor de cerere 1 şi 2, cuprinse în cererea de chemare în judecată, excepţia rămânerii fără obiect a capetelor de cerere 3 şi 4, cuprinse în cererea de chemare în judecată, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii, astfel cum a fost precizată.

La 29 octombrie 2018 reclamanta A. a formulat cerere de modificare a cererii introductive în sensul că a solicitat:

1. a se lua act că primul petit din cererea introductivă, respectiv solicitarea de "Anulare a dispoziţiilor din Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 603/C/08 02 2018 în ceea ce priveşte stabilirea drepturilor salariate ale subsemnatei" a rămas fără obiect, pârâtul Ministerul Justiţiei modificând dispoziţiile acestui ordin în cursul judecăţii.

2. a se lua act că petitul al doilea din cererea introductivă, respectiv "Obligarea Ministerului Justiţiei să emită un nou Ordin în ceea ce o priveşte, prin care să fie stabilite drepturile salariale în concordanţă cu dispoziţiile Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, respectiv: la salariul de bază ce i-a fost stabilit cu începere de la 01.01.2018 să se adauge un cuantum total al sporurilor de 30% din acest salariu de bază" a rămas fără obiect, întrucât pârâtul Ministerul Justiţiei a emis acest ordin pe parcursul judecăţii.

3. modifică petitul al treilea, în sensul:

"Obligarea Ministerului Justiţiei (în calitate de ordonator principal de credite) să aloce Direcţie Naţionale de Probaţiune (în calitate de ordonator secundar de credite) a sumelor necesare plăţii drepturilor salariale restante, în conformitate cu dispoziţiile noului ordin ce a fost emis (prin care mi se acordă un cuantum total al sporurilor de 30% începând din ianuarie 2018), precum şi a dobânzilor legale şi a sumei echivalente actualizării sumei restante cu rata inflaţiei".

4. modifică petitul al patrulea, în sensul de "A obliga Direcţia Naţională de Probaţiune la plata drepturilor salariale restante ale reclamantei, în conformitate cu noul ordin ce a fost emis (în care a fost prevăzut un cuantum total al sporurilor de 30% începând din ianuarie 2018), sume actualizate cu rata inflaţiei.

5. menţine petitul al cincilea, acela de "Obligare a Direcţiei Naţionale de Probaţiune la acordarea, la sumele cuvenite, a dobânzii legale, calculate conform art. 3 alin. (1) şi alin. (2)1 din Ordonanţa Guvernului Nr. 13 din 24 august 2011, privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.

6. îşi menţine petitul referitor la Obligarea Ministerului Justiţiei şi a Direcţiei Naţionale de Probaţiune la plata cheltuielilor ce le va face cu acest proces şi pe care le va justifica în termenul legal.

Pârâtul Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare la cererea modificatoare formulată de reclamantă, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei faţă de capătul de cerere privind obligarea Ministerului Justiţiei să aloce Direcţiei Naţionale de Probaţiune sumele necesare plăţii drepturilor salariale restante, precum şi a dobânzilor legale şi a sumelor reprezentând actualizarea cu rata inflaţiei.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 426 din 6 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia rămânerii fără obiect a capetelor din cererea modificatoare privind anularea Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 603/C/8.02.2018 şi obligarea la emiterea unui nou ordin. Au fost respinse capetele 1 şi 2 din cerere modificatoare ca rămase fără obiect. A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei în ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la alocarea către Direcţia Naţională de Probaţiune a sumelor necesare efectuării plăţii drepturilor salariale restante. A fost respins acest capăt de cerere ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

A fost admisă în parte cererea modificată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Ministrul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune. A fost obligată pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune la plata drepturilor salariale restante, actualizate cu rata inflaţiei şi a dobânzii legale aferente. A fost respins ca fiind neîntemeiat capătul de cerere privitor la obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 426 din 6 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

Sub un prim aspect, recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în ceea ce priveşte soluţia de obligare a sa la plata diferenţelor de drepturi calculate potrivit Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 3396/C/2018, susţinând că au fost încălcate dispoziţiile art. 8 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

A precizat recurenta că dispoziţiile art. 8 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nu sunt îndeplinite în cauză întrucât, ordonatorul principal de credite a asigurat fondurile necesare în bugetul Direcţiei Naţionale de Probaţiune, iar intimatei-reclamante i-au fost achitate drepturile salariale acordate prin actul normativ menţionat, astfel că nu se poate vorbi de un refuz nejustificat din partea pârâţilor.

Totodată, recurenta-pârâtă a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, întrucât instanţa nu a cercetat legalitatea Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 3396/C/2018, soluţia de obligare a Direcţiei Naţionale de Probaţiune la plata diferenţelor de drepturi calculate potrivit Ordinului nr. 3396/C/2018 fiind nelegală, dată cu încălcarea principiilor fundamentale ale procesului civil enunţate de art. 9 alin. (2) şi art. 22 pct. 6 C. proc. civ.

O altă critică adusă hotărârii atacate, referitoare la soluţia instanţei de actualizare cu rata inflaţiei a diferenţelor de drepturi potrivit Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 3396/C/2018, respectiv la cea de plată a dobânzii legale, priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 1357 alin. (1) C. civ. privitoare la condiţiile răspunderii, recurenta susţinând că nu erau întrunite condiţiile angajării răspunderii civile ca urmare a recunoaşterii de către pârâţi a pretenţiilor reclamantei conform Ordinului nr. 3396/C/2018, şi că lipseşte elementul esenţial al răspunderii civile, respectiv existenţa faptei ilicite.

Recurenta-pârâtă a depus la dosar precizări prin care a arătat că pentru perioada 01.01.2018-30.06.2018 diferenţele de drepturi dintre Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 3396/C/2018 şi cele încasate conform Ordinului nr. 603/C/2018 au fost achitate integral la data de 10.09.2018, pentru luna iulie 2018 aceste diferenţe au fost achitate la 10.10.20218 iar pentru luna august şi în continuare drepturile salariale cuvenite în baza Ordinului nr. 3396/C/2018 au fost achitate lunar.

4. Apărările formulate în recurs

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 2 iulie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 10 iunie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin sentinţa recurată a fost admisă în parte cererea modificată formulată de reclamanta A. şi a fost obligată pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune la plata drepturilor salariale restante, actualizate cu rata inflaţiei şi a dobânzii legale aferente.

Înalta Curte constată că recurenta-pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune, care a fost obligată la plata drepturilor salariale restante, actualizate cu rata inflaţiei şi a dobânzii legale aferente, a invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", vizează neregularităţi de ordin procedural sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ.

Motivele de nelegalitate invocate de recurenta-pârâtă în cadrul cererii de recurs se circumscriu motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., urmând a fi analizat ca atare.

Conform celor menţionate la pct. 1 din decizia atacată, reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu mai multe capete de cerere, modificate ulterior, printre care, "…obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la acordarea, la sumele cuvenite, a dobânzii legale, calculate conform art. 3 alin. (1) şi alin. (2)1 din Ordonanţa Guvernului Nr. 13 din 24 august 2011, privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar…"

Admiţând în parte cererea modificată, instanţa de fond a dispus obligarea pârâtei Direcţia Naţională de Probaţiune la plata drepturilor salariale restante, actualizate cu rata inflaţiei şi a dobânzii legale aferente.

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta nu îndeplineşte exigenţele menţionate de textul legal mai sus citat.

Judecătorul fondului nu a clarificat aspectele esenţiale ale speţei, nu a lămurit în mod corespunzător situaţia de fapt şi de drept existentă în cauza dedusă judecăţii, nu a efectuat verificări pentru a stabili dacă plata diferenţelor salariale a fost acordată, nu a stabilit ce reprezintă aceste diferenţele salariale şi care este perioada pentru care se acordă. Or, cercetarea fondului cauzei presupune existenţa tuturor elementelor de rezolvare a fondului litigiului.

În aceste condiţii, considerentele sumare ale sentinţei atacate nu permit urmărirea silogismului logic prin care instanţa a ajuns la soluţia pronunţată şi nu dovedesc că judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, toate aspectele expuse, ceea ce conduce la concluzia că susţinerile şi mijloacele de apărare invocate nu au fost serios examinate, împrejurare care echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;".

Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6.1 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părţilor de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Aceasta implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt. Obligaţia de motivare impune o apreciere întotdeauna ataşată de natura cauzei, de circumstanţele acesteia, stilul judiciar şi tipologia actului de justiţie. Motivarea unei hotărâri este înţeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv al tuturor argumentelor aduse de parte - dar nici ignorarea lor -, ci un răspuns al argumentelor fundamentale, al acelora care sunt susceptibile, prin conţinutul lor, să influenţeze soluţia.

Câtă vreme instanţa de fond nu a explicat, de o manieră convingătoare, raţionamentul juridic pe care l-a adoptat, nu se poate realiza un control judiciar.

În concluzie, se constată că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., iar pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale, pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, apreciază că se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, prima instanţă va proceda la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi al celei modificatoare şi de pârâţi prin întâmpinare, urmând să facă verificări cu privire la confirmarea plăţii drepturilor salariale restante şi să stabilească care este perioada pentru care au fost acordate sumele restante şi ce reprezintă aceste sume.

În raport cu soluţia preconizată, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurenta-pârâtă în cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul şi va casa sentinţa recurată, trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcţia Naţională de Probaţiune împotriva sentinţei civile nr. 426 din 6 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 10 iunie 2021.

GGC - BR