Salary recalculation claim moot after later order raised sectoral reference value; appeal admitted, lower ruling partially quashed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de la data de 23.08.2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Autoritatea Naţională Pentru Cetăţenie şi Ministerul Justiţiei, solicitând instanţei:

§ anularea Ordinului preşedintelui ANC nr. 75/17.05.2017, şi obligarea ANC să emită un nou ordin de salarizare prin care să-i recalculeze drepturile salariale prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON (care nu include majorarea de 10% prevăzută prin Legea nr. 293/2015), începând cu data de 09 aprilie 2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015);

§ obligarea pârâtei ANC la plata diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut reclamanta prin aplicarea unei valori de referinţă sectorială de 405 RON şi venitul efectiv plătit, începând de la data de 09.04.2015, actualizată cu rata inflaţiei;

§ obligarea pârâtei ANC la plata dobânzii legale penalizatoare aferente sumei menţionate la pct. II, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective a acestui debit;

§ obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei, în calitate de ordonator principal de credite, la alocarea fondurilor necesare, în bugetul ANC, pentru plata sumelor menţionate.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 849 din 27 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei şi a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A fost respinsă excepţia inadmisibilităţii ca neîntemeiată şi a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie.

A fost anulat parţial Ordinul nr. 75/17.03.2017 şi adresa nr. x/25.07.2017 emise de pârâtă, în partea ce priveşte elementele componente ale venitului total brut al reclamantei ce nu corespund nivelului maxim recunoscut de lege.

A fost obligată pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie să emită ordinul de încadrare salarială în vederea recalculării indemnizaţiei cu aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015, în raport de valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, ulterior majorată cu 10%, conform Legii nr. 293/2015.

Totodată a fost obligată pârâta să plătească reclamantei diferenţele salariale rezultate, începând cu data de 09.04.2015, actualizate cu rata inflaţiei cu dobânda legală.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 849 din 27 februarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie a declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate.

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea tuturor capetelor de cerere din acţiunea introductivă, apreciind că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, a susţinut recurenta-pârâtă că prin Ordinul nr. 98/22.06.2018, emis de preşedintele ANC s-a dispus ca pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, personalul de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, judecătorilor şi procurorilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie să beneficieze de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON; iar pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, de o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON;

În acest context, a înţeles să reitereze excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată şi prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond, pentru lipsa procedurii prealabile.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, a criticat soluţia primei instanţe, prin raportare la dispoziţiile O.U.G. nr. 43/2016, ale Deciziilor nr. 794/2016 şi nr. 821/2008 ale Curţii Constituţionale şi dispoziţiile art. 147 din Constituţie, apreciind că drepturile salariale nu pot fi cenzurate de către instanţa de judecată prin extinderea dispoziţiilor unei legi în afara sferei sale de reglementare.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimaţii nu au formulat întâmpinare la recurs.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi alin. (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 2 iulie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 10 iunie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La data de 25 mai 2021 intimata-reclamantă A. a depus la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că se impune casarea în parte a sentinţei, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. (personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor) în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională Pentru Cetăţenie şi Ministerul Justiţiei a solicitat instanţei: anularea Ordinului preşedintelui ANC nr. 75/17.05.2017, şi obligarea ANC să emită un nou ordin de salarizare prin care să-i recalculeze drepturile salariale prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON (care nu include majorarea de 10% prevăzută prin Legea nr. 293/2015), începând cu data de 09 aprilie 2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015); obligarea pârâtei ANC la plata diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut reclamanta prin aplicarea unei valori de referinţă sectorială de 405 RON şi venitul efectiv plătit, începând de la data de 09.04.2015, actualizată cu rata inflaţiei; obligarea pârâtei ANC la plata dobânzii legale penalizatoare aferente sumei menţionate la pct. II, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective a acestui debit; obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei, în calitate de ordonator principal de credite, la alocarea fondurilor necesare, în bugetul ANC, pentru plata sumelor menţionate.

Prin sentinţa recurată a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii şi a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. fiind anulat parţial Ordinul nr. 75/17.03.2017 şi adresa nr. x/25.07.2017 emise de pârâtă, în partea ce priveşte elementele componente ale venitului total brut al reclamantei ce nu corespund nivelului maxim recunoscut de lege. A fost obligată pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie să emită ordinul de încadrare salarială în vederea recalculării indemnizaţiei cu aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015, în raport de valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, ulterior majorată cu 10%, conform Legii nr. 293/2015. Totodată a fost obligată pârâta să plătească reclamantei diferenţele salariale rezultate, începând cu data de 09.04.2015, actualizate cu rata inflaţiei cu dobânda legală.

Înalta Curte constată că, la data de 22 iunie 2018, preşedintele Autorităţii Naţională pentru Cetăţenie a emis Ordinul nr. 98/22.06.2018, prin care s-a statuat:

"Art. 1 (1) În perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, personalul de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, judecătorilor şi procurorilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunara, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON;

(2) în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, personalul de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, judecătorilor şi procurorilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON;

(3) începând cu data de 01.01.2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii - cadru nr. 153/28.06.2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, drepturile salariate ale personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, judecătorilor şi procurorilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie se recalculează, având în vedere cele menţionate la alin. (2);

Art. 2 Plata drepturilor salariate prin raportare la valorile de referinţă sectoriale prevăzute la art. 1 se va realiza după cum urmează:

- începând cu luna august 2018, pentru drepturile salariate aferente lunii iulie 2018;

- pentru perioada 09.04.2015 - 30.06.2018, după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie.

Art. 3 Emiterea ordinelor preşedintelui ANC de stabilire a drepturilor salariate individuale, în acord cu art. 1 se realizează ulterior, după finalizarea calculelor, dar nu mai târziu de data de 30 noiembrie 2018.(…).

Se constată că prin ordinul menţionat anterior s-a dispus recalcularea drepturilor salariale ale intimatei-reclamante prin raportare la o valoare de referinţă sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acţiune de reclamanta A..

Luând în considerare şi dispoziţiile O.U.G. nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei prin care s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei aferente perioadei 9 aprilie 2015 - 30 iunie 2018, Înalta Curte constată că acţiunea reclamantei a rămas fără obiect, motiv pentru care urmează a fi respinsă ca atare.

Totodată, Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 29 şi art. 32 din C. proc. civ., reţinând că unul dintre elementele acţiunii civile este, alături de părţi şi cauză, obiectul cererii, respectiv pretenţia concretă a reclamantului, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

Cât priveşte soluţia primei instanţe dată excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, pentru lipsa procedurii prealabile, criticată în cadrul memoriului de recurs, Înalta Curte constată că, prin raportare la soluţia de respingere a acţiunii ca rămasă fără obiect, examinarea acesteia este de prisos.

De asemenea, se observă că prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei şi a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acesta, care însă nu a formulat recurs în prezenta cauză, astfel că, această soluţie a intrat în puterea de lucru judecat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., va admite recursul, va casa, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând: va respinge acţiunea formulată de reclamanta A., ca rămasă fără obiect; va menţine celelalte dispoziţii din sentinţă referitoare la excepţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie împotriva sentinţei civile nr. 849 din 27 februarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A., ca rămasă fără obiect.

Menţine dispoziţiile din sentinţă referitoare la excepţii.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 10 iunie 2021.

GGC - BR