Insurance Guaranty Fund's appeal dismissed; court upheld order to pay additional compensation for vehicle total loss based on market value expert report over generic valuation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.08.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a formulat contestaţie în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin care a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 4534/14.07.2017 în ceea ce priveşte respingerea cererii de plată formulate în dosarul de daună nr. x pentru suma de 25.611,20 RON; obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii de soluţionare a cererii de plată formulate în dosarul de daună nr. x, prin care să fie admisă la plată şi diferenţa dintre suma de 16.195,95 euro (asigurată prin Poliţa privind asigurarea de avarii şi furt CASCO nr. x/14.10.2015 încheiată cu asigurătorul B.) şi suma de 36.388,80 RON acceptată la plată prin Decizia nr. 4534/14.07.2017, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 5467 din 19 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a fost anulată parţial Decizia nr. 4534/14.07.2017 în ceea ce priveşte neaprobarea la plată a despăgubirii suplimentare în cuantum de 15.514,20 RON şi a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a despăgubirii suplimentare menţionate şi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru de 200 RON şi onorariul de expert de 500 RON, astfel cum a fost redus.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 5467 din 19 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei atacate şi, pe cale de consecinţă, respingerea contestaţiei formulate de intimatul-reclamant.

În contextul unei succinte relatări a situaţiei de fapt şi a prezentării sistemelor de specialitate pentru evaluarea daunelor auto DAT, C. şi D., recurentul-pârât a susţinut că prima instanţa a interpretat greşit dispoziţiile legale menţionate în condiţiile particulare aferente poliţei CASCO.

A arătat că soluţia instanţei de fond este contradictorie, neexistând o analiză temeinică a contestaţiei şi, în principal, a corectitudinii solicitărilor intimatului-reclamant şi că instanţa a avut în vedere un raport de expertiză efectuat în sistemul DAT, diferit de sistemul folosit de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor, respectiv sistemul C., iar prin preluarea de către judecătorul de la fond a avantajelor folosirii acestui sistem de către expert, nu s-a păstrat un echilibru, recurentul fiind dezavantajat de acest lucru.

A arătat că prevederile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 au fost aplicate întocmai de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor, precizând că FGA este persoană juridică de drept public ce vine în sprijinul asiguraţilor şi este parte în schema de garantare a asigurărilor, nu instrumentează dosarele în nume propriu şi nu are vreun raport juridic cu asiguratul în baza căruia s-ar putea obliga la sume nelimitate, rolul său fiind unul social, de protecţie şi garantare pentru păgubiţii ce fac dovada prejudiciului pretins. Prin preluarea dosarelor de la asigurător, nu preia drepturile şi obligaţiile asiguratului, ci doar intervine în favoarea persoanelor asigurate.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Nu a fost formulată întâmpinare de către intimatul-reclamant.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 2 iulie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului la data de 10 iunie 20121, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de drept şi de fapt relevante

Prin cererea de plată înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor sub nr. x/13.09.2016, petentul A. a solicitat să fie despăgubit din disponibilităţile FGA cu suma de 62.000 RON reprezentând contravaloarea vehiculului înmatriculat cu nr. x avariat în accidentul de circulaţie produs la data de 26.06.2016.

La data producerii accidentului, autoturismul cu nr. de înmatriculare x avea încheiată Poliţa privind asigurarea de avarii şi furt a autovehiculelor E. nr. x/14.10.2015 emisă de B. S.A., valabilă pentru perioada 18.10.2015 - 17.10.2016 .

Urmare a instrumentării dosarului de daună nr. x (nr. unic x, prin Decizia nr. 4534/14.07.2017, FGA a admis cererea de plată numai pentru suma de 36.388,80 RON, respingând cererea de plată formulată de petentul A. pentru suma de 25.611,20 RON ca neîntemeiată.

A reţinut că suma de 36.388,80 RON reprezintă valoarea maximă a despăgubirilor ce poate fi acordată, "în conformitate cu prevederile art. 8.5. din Condiţiile particulare aferente poliţei E. x: «Dacă valoarea estimată a reparaţiilor depăşeşte 85% din suma asigurată se va considera că s-a produs daună totală economică. În acest caz, în calculul Indemnizaţiei se va ţine cont de următoarele: (…) b) valoarea de piaţă/reală a autovehiculului din care se scade valoarea pieselor şi subansamblelor (inclusiv a dotărilor opţionale/suplimentare cuprinse în asigurare) neavariate, stabilită pe baza Grilei de uzură a Asigurătorului, dacă Asiguratul renunţă la repararea autovehiculul; valoarea totală a pieselor şi subansamblelor neavariate nu poate fi mai mică de 10% şi nici mai mare de 40% din valoarea reală a autovehiculului». În conformitate cu evaluarea efectuată de specialiştii din cadrul FGA în sistemul de specialitate C., valoarea de piaţă medie este de 60.648 RON. Din această valoare se scade un procent de 40% reprezentând valoarea epavei şi a pieselor şi subansamblelor neavariate, rezultând valoarea maximă a despăgubirii în cuantum de 36.388,80 lei».

În acest context, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamantul A. a formulat contestaţie în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin care a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 4534/14.07.2017 în ceea ce priveşte respingerea cererii de plată formulate în dosarul de daună nr. x pentru suma de 25.611,20 RON; obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii de soluţionare a cererii de plată formulate în dosarul de daună nr. x prin care să fie admisă la plată şi diferenţa dintre suma de 16.195,95 euro (asigurată prin Poliţa privind asigurarea de avarii şi furt CASCO nr. x/14.10.2015 încheiată cu asigurătorul B.) şi suma de 36.388,80 RON acceptată la plată prin Decizia nr. 4534/14.07.2017.

Prin sentinţa recurată a fost s-a admisă în parte cererea formulată de reclamant, a fost anulată parţial Decizia nr. 4534/14.07.2017 în ceea ce priveşte neaprobarea la plată a despăgubirii suplimentare în cuantum de 15.514,20 RON şi a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a despăgubirii suplimentare.

Prin cererea de recurs, recurentul-pârât a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În susţinerea motivului de nelegalitate, recurentul-pârât a formulat contraargumente de ordin critic faţă de considerentele sentinţei, cu referire la modul în care prima instanţă a interpretat dispoziţiile legale menţionate în condiţiile particulare aferente poliţei CASCO.

Aşadar, prin criticile formulate, recurentul-pârât a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat/aplicat greşit dispoziţiile legale antereferite, nu a făcut o analiză temeinică a contestaţiei şi, în principal, a corectitudinii solicitărilor intimatului-reclamant şi că, având în vedere un raport de expertiză efectuat în sistemul DAT, diferit de sistemul folosit de recurentul-pârât, nu s-a păstrat un echilibru, recurentul fiind dezavantajat de acest lucru, critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar şi să le răspundă prin argumente comune în raport cu finalitatea concretă a acestora.

Astfel, chestiunea litigioasă dezlegată de instanţa de fond a fost aceea a neacordării sumei de 25.611,20 RON, reprezentând diferenţa de despăgubire privind contravaloarea vehiculului înmatriculat cu nr. x avariat în accidentul de circulaţie produs la data de 26.06.2016, cu privire la care s-a considerat că s-a produs daună totală economică.

Instanţa de fond a admis în parte cererea reclamantului, concluzionând, în mod corect, pe baza probatoriului cu înscrisuri şi a raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea autovehicule/circulaţie rutieră efectuat în dosar asupra prejudiciului care trebuia reparat în baza Poliţei privind asigurarea de avarii şi furt CASCO nr. x/14.10.2015 încheiată cu asigurătorul B. S.A., intrat în faliment, pe principiul reparării integrale a acestui prejudiciu, reglementat de art. 1385 C. civ.

Aminteşte Înalta Curte că art. 12 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor prevede că "Instrumentarea dosarelor de daună se va face cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data producerii evenimentului asigurat şi a condiţiilor de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare."

Totodată, art. 51 alin. (4) din Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule prevede că "În cazul în care pentru reparaţiile vehiculului se solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea reparaţiilor, cuantumul pagubei se stabileşte luând în calcul preţurile practicate de către unităţile de specialitate sau prevăzute în sistemele de specialitate pentru evaluarea daunelor auto, pentru manopera aferentă reparaţiei/înlocuirii pieselor avariate, precum şi pentru părţi componente, piese înlocuitoare noi şi materiale".

Instanţa de control judiciar constată că din interpretarea acestor dispoziţii legale, rezultă că art. 51 alin. (4) din Norma nr. 23/2014 prevede două modalităţi alternative de evaluare, în mod corect prima instanţă optând pentru sistemul DAT.

Astfel, pentru a se stabili întinderea prejudiciului suferit în urma accidentului, s-a administrat proba cu expertiză tehnică auto din care a rezultat că autovehiculul în discuţie a fost asigurat la suma de 16.195,95 euro, adică 71.539 RON la curs de schimb de 4,4171 RON/euro.

În urma evenimentului rutier au rezultat avarii care poziţionează autoturismul - aspect, de altfel, necontestat - la starea de "daună totală", în baza devizului de reparaţii aflat în dosarul de daună.

Valoarea reală/de piaţă a autoturismului, la momentul producerii evenimentului rutier din data de 26.06.2016, a fost stabilită de expertul tehnic desemnat în cauză pe baza sistemului electronic de evaluare DAT, rezultatul fiind de 14.905 euro, adică 67.618 RON la un curs de schimb 4,5366 RON/euro.

După cum rezultă din Contractul de înstrăinare-dobândire a unui mijloc de transport nr. 75743/09.12.2016, autoturismul, în starea de după producerea evenimentului rutier, a fost vândut cu preţul de 3.500 euro [adică 15.715 RON la un curs de schimb de 4,49 RON/euro] reprezentând valoarea reală/de piaţă a epavei .

Faţă de suma asigurată, suma obţinută din comercializarea epavei este de 22% din suma asigurată [16.195,95 euro vs. 3.500 euro], iar faţă de valoarea reală a autovehiculului la momentul producerii evenimentului rutier, stabilită prin sistemul electronic de evaluare DAT, valoarea epavei este de 23,50% din valoarea reală a autovehiculului la data de 26.06.2016 [67.618 RON vs. 15.715 RON], fiind astfel îndeplinite condiţiile de comercializare a autoturismului în starea rezultată din evenimentul rutier, prevăzute de art. 8.5 din Condiţiile particulare ale Poliţei privind asigurarea de avarii şi furt a autovehiculelor E. nr. x/14.10.2015 emise de B. S.A., conform cărora contravaloarea pieselor recuperabile poate fi cuprinsă între 10% şi 40% din valoarea reală/de piaţă a autovehiculului.

Răspunzând obiecţiunilor formulate în cauză privind diferenţele dintre sistemele C. şi DAT, domnul expert F. a arătat că valoarea reală/de piaţă a autovehiculului presupune luarea în considerare a cererii şi a ofertei la momentul producerii evenimentului rutier, iar nu la momentul interogării sistemelor electronice (internet etc.) cu privire la preţurile de vânzare.

Sistemul DAT este sistemul (cel mai) utilizat în evaluarea unui autovehicul second-hand, întrucât are în vedere corectarea preţului de referinţă cu o serie de coeficienţi prin care se particularizează valoarea bunului [corecţiile de vechime, de rulaj, reparaţiile anterioare evaluării, corecţiile privind numărul deţinătorilor ori dotările suplimentare]. În acest fel, valoarea reală/de piaţă este particularizată la un anumit autovehicul, iar nu pentru un grup de autovehicule ce îndeplinesc un număr restrâns de parametri ca rulajul ori vechimea, cum se întâmplă în cazul sistemului C.. De asemenea, în cazul evaluării prin sistemul C., se stabileşte valoarea reală/de piaţă la momentul interogării sistemelor electronice (internet etc.), iar nu la momentul producerii evenimentului rutier, astfel cum este în cazul sistemului DAT.

Deoarece sistemele electronice nu livrează informaţii anterioare interogării, rezultă că datele culese de operator prin sistemul C. sunt cele de la data de 12.05.2017, or, evenimentul rutier a avut loc la data de 26.06.2016. În plus, prin sistemul C. nu se evidenţiază dotările suplimentare şi, prin urmare, nu se particularizează valoarea autoturismului; alte corecţii personalizate a autoturismului.

Prin urmare, în baza sistemului C. a rezultat o valoare reală/de piaţă de 60.648 RON, iar în baza sistemului DAT a rezultat o valoare reală/de piaţă de 67.618 RON, diferenţa în plus de 6.970 RON fiind justificată de momentul adecvat al evaluării [data producerii evenimentului rutier] şi de coeficienţii detaliaţi (inclusiv dotările suplimentare) prin care se particularizează valoarea reală/de piaţă a bunului, aspecte care susţin argumentul că evaluarea concretă în baza sistemului DAT este preferabilă celei generice din sistemul C..

De asemenea, este corect şi raţionamentul judecătorului fondului în sensul că din suma de 67.618 RON reţinută ca fiind valoarea de piaţă/reală a autovehiculului în baza sistemului DAT urmează să fie scăzută valoarea prevăzută de art. 8.5. din Condiţiile particulare aferente poliţei E. x/14.10.2015.

Astfel, conform prevederilor contractuale menţionate: «Dacă valoarea estimată a reparaţiilor depăşeşte 85% din suma asigurată se va considera că s-a produs daună totală economică. În acest caz, în calculul Indemnizaţiei se va ţine cont de următoarele: (…) b) valoarea de piaţă/reală a autovehiculului din care se scade valoarea pieselor şi subansamblelor (inclusiv a dotărilor opţionale/suplimentare cuprinse în asigurare) neavariate, stabilită pe baza Grilei de uzură a Asigurătorului, dacă Asiguratul renunţă la repararea autovehiculul; valoarea totală a pieselor şi subansamblelor neavariate nu poate fi mai mică de 10% şi nici mai mare de 40% din valoarea reală a autovehiculului».

În aceste condiţii este evident că pârâtul FGA a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale din Condiţiile particulare aferente poliţei CASCO, scăzând direct "un procent de 40% reprezentând valoarea epavei şi a pieselor şi subansamblelor neavariate", în condiţiile în care, în concret, astfel cum rezultă din Contractul de înstrăinare-dobândire a unui mijloc de transport nr. 75743/09.12.2016, epava a fost vândută cu preţul de 3.500 euro .

Art. 8.5. din Condiţiile particulare aferente poliţei E. x/14.10.2015 prevede doar că "valoarea totală a pieselor şi subansamblelor neavariate nu poate fi mai mică de 10% şi nici mai mare de 40% din valoarea reală a autovehiculului", neexistând nicio justificare ca recurentul să scadă direct valoarea maximă de 40% din valoarea reală a autovehiculului când, în realitate, autoturismul, în starea de după producerea evenimentului rutier, a fost vândut cu preţul de 3.500 euro, preţul/suma de comercializare reprezentând valoarea reală/de piaţă a acesteia.

Prin urmare, Înalta Curte consideră că în cauză s-a făcut proba întinderii prejudiciului suferit în urma accidentului de circulaţie, contrar susţinerilor critice ale recurentului-pârât, astfel că nu poate fi susţinut ca fiind corect calculul efectuat de pârât în sistemul de specialitate C., cu atât mai mult cu cât folosirea unui asemenea sistem nu este obligatorie în baza unui act normativ.

În concluzie, constată instanţa de control judiciar că recurentul-pârât, deşi contestă diferenţa de despăgubire, astfel cum a fost stabilită prin expertiza tehnică judiciară, respectiv calculaţia efectuată în sistemul de specialitate DAT, pe care de altfel îl menţionează în motivele de recurs ca fiind utilizat în practică, alături de C. în care recurentul a efectuat propria calculaţie, nu aduce niciun argument relevant şi nu indică nicio dispoziţie legală în temeiul căreia, după deschiderea dosarului de daună, respectiv a sesizării instanţei de judecată cu prezenta acţiune, ar putea cenzura suma stabilită prin probele administrate în cauză.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurentul-pârât, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 5467 din 19 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 10 iunie 2021.

GGC - BR