Peremption of administrative challenge to EU-funded infrastructure costs notices; suspension agreement does not halt peremption period

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a solicitat anularea actelor administrative individuale "informare nr. x/21.12.2015 privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. 11bis", emise de către Direcţia Autorizare Programe din cadrul MDRAP, proiect cod SMIS 7887 cu titlu "Reabilitare şi modernizare infrastructură utilităţi publice urbane, reabilitarea şi modernizarea spaţiilor publice urbane în zona A a zonei de acţiune urbană din municipiul Târgovişte, judeţul Dâmboviţa" anularea deciziei nr. 52/02.02.2016 prin care au fost respinse contestaţiile formulate împotriva notelor de informare şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 23.11.2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. suspendarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2016 având în vedere că între cauza dedusă judecăţii şi dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2015 ar exista o strânsă legătură.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 184 din 18 octombrie 2017 Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia perimării invocată din oficiu şi a constatat perimată acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

3. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 184 din 18 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte arătând că, ambele părţi au solicitat suspendarea cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarelor nr. x/2015 şi nr. y/2015, aceste dosare aflându-se în recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi judecarea cauzei în lipsă.

4. Hotărârea instanţei de recurs.

Prin decizia nr. 191 din data de 15 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a constatat perimarea cererii de recurs declarată de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte împotriva sentinţei nr. 184 din 18 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

5. Cererea de recurs.

Împotriva deciziei nr. 191 din data de 15 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte.

6. Hotărârea Completului de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin decizia civilă nr. 248 din data de 14.12.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a admis recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte împotriva deciziei nr. 191 din data de 15.01.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.

După casarea cu trimitere pentru continuarea judecăţii, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, dosarul nr. x/2016 a primit termen de judecată la data de 09.06.2021.

7. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea actelor administrative individuale "informare nr. x/21.12.2015 privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. 11bis", emise de către Direcţia Autorizare Programe din cadrul MDRAP, proiect cod SMIS 7887 cu titlu "Reabilitare şi modernizare infrastructură utilităţi publice urbane, reabilitarea şi modernizarea spaţiilor publice urbane în zona A a zonei de acţiune urbană din municipiul Târgovişte, judeţul Dâmboviţa" anularea deciziei nr. 52/02.02.2016 prin care au fost respinse contestaţiile formulate împotriva notelor de informare.

Prima instanţă a admis excepţia perimării invocată din oficiu şi a constatat perimată acţiunea formulată de reclamantă, având în vedere că de la data suspendării (23.11.2016) cauza a rămas în nelucrare din vina părţii timp de peste 6 luni de zile.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor de recurs formulate.

Printr-o primă critică, recurenta a arătat că ambele părţi implicate în raportul juridic dedus judecăţii au solicitat suspendarea cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarelor nr. x/2015 şi nr. y/2017, în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ., dosarele aflându-se la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recurs. Faţă de această împrejurare, prima instanţă a apreciat în mod greşit că nu se impune suspendarea cauzei în temeiul art. 413 C. proc. civ., ci în temeiul art. 411, reţinând că ambele părţi au fost de acord cu suspendarea.

Această critică nu poate fi primită având în vedere că în raport de dispoziţiile art. 414 alin. (1) C. proc. civ., partea nemulţumită de conţinutul încheierii de suspendare avea posibilitatea de a formula recurs, în mod separat. Neprocedând în acest fel, recurenta-reclamantă nu poate supune analizei în această fază procesuală temeiul de drept al încheierii de suspendare şi nu poate solicita reformarea încheierii de suspendare din data de 23.11.2016.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge acest motiv de recurs, ca nefondat.

Prin cea de-a doua critică, recurenta a invocat dispoziţiile art. 418 C. proc. civ., potrivit cărora cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecaţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor.

Şi această critică apare ca nefiind fondată având în vedere că măsura suspendării judecării cauzei din data de 23.11.2016 s-a realizat cu acordul părţilor, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nu în temeiul dispoziţiilor art. 413 din acelaşi Cod.

Or, suspendarea cursului perimării poate fi invocată în cazul în care suspendarea judecăţii s-a realizat în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care reglementează suspendarea facultativă a judecăţii, atunci când se apreciază că dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, însă şi în această ipoteză este lăsată la latitudinea instanţei care poate reveni motivat asupra suspendării, dacă se constată că partea care a cerut-o nu are un comportament diligent în cadrul procesului care a determinat suspendarea, tergiversând soluţionarea acestuia, ori dacă urmărirea penală care a determinat suspendarea durează mai mult de un an de la data la care a intervenit suspendarea, fără a se dispune o soluţie în acea cauză.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de recurs nu sunt întemeiate, iar hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse, soluţia pronunţată de prima instanţă fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte împotriva sentinţei nr. 184 din 18 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iunie 2021.

GGC - BR