Judicial admission contest eligibility: effect of constitutional unconstitutionality of CSM regulations on candidates eliminated before position supplementation.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 17.03.2020 sub nr. x/2020, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat:

- Anularea Hotărârii CSM nr. 235 din data de 10 decembrie 2019 privind validarea rezultatelor concursului de admitere în magistratură organizat în perioada 28 martie - 08 iulie 2019;

- Anularea Hotărârii CSM nr. 120 din data de 17 septembrie 2019 privind suplimentarea posturilor scoase la concursul de admitere în magistratură organizat în perioada 28 martie - 08 iulie 2019 în condiţiile stabilite prin această hotărâre şi recunoaşterea hotărârii nr. 54 din data de 26.03.2019 ca hotărâre de suplimentare a locurilor la data anunţării concursului;

- Anularea parţială a concursului şi reorganizarea concursului de admitere în magistratură cu respectarea dispoziţiilor din regulament;

- Crearea cadrului legal pentru reluarea concursului de la proba interviului pentru reclamantă.

La data de 11.06.2020, reclamanta A. a depus la dosar o cerere de completare a acţiunii prin care, în raport de conţinutul deciziei Curţii Constituţionale nr. 121/10.03.2020, a învederat că solicită şi:

- obligarea Consiliului Superior al Magistraturii, la demersurile ce se impun pentru valorificarea rezultatului obţinut, suplimentând numărul de posturi în ce priveşte exprimarea opţiunilor de ocupare a unui post de magistrat, în funcţie de posturile vacante aşa cum au fost prevăzute în lista suplimentară.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 284 din data de 5 septembrie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 284 din data de 5 septembrie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

A. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, deşi prima instanţă a considerat, în mod explicit (paragraful 3 pag. 23 din sentinţă), ca sunt aplicabile dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 121/2020 cu consecinţa legală a considerării HCSM nr. 297/2012 drept caducă, aceasta, pe tot parcursul expunerii considerentelor se raportează, în mod exclusiv, la dispoziţiile normative ale acestui regulament caduc, ca unic argument în susţinerea netemeiniciei acţiunii.

Pentru acest motiv recurenta-reclamantă apreciază că sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv pentru care se impune casarea acesteia.

În continuare, recurenta-reclamantă arată că nu a cerut instanţei să valideze rezultatul concursului faţă de aceasta în temeiul Regulamentului şi Hotărârilor CSM emise potrivit dispoziţiilor art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004, ceea ce într-adevăr ar fi fost contrar Deciziei nr. 121/2020 a Curţii Constituţionale, ci a solicitat cenzurarea rezultatului acestui concurs în temeiul dispoziţiilor legale cuprinse în Legea nr. 303/2004 şi validarea rezultatului la concursul de admitere în magistratură, în perioada 28.03.2019-08.07.2019, pe baza notelor obţinute la etapa I a concursului şi înscrierea sa în lista definitivă a candidaţilor admişi, în temeiul art. 33 din Legea 303/2004, fiind respectate toate condiţiile de fond şi formă reglementate de acest text legal.

De asemenea, a arătat care sunt normele legale aplicabile cauzei ca urmare a efectelor Deciziei nr. 121/2020 a Curţii Constituţionale şi care este raţionamentul în temeiul căruia înscrierea sa în lista candidaţilor admişi definitiv este legală. Nu a cerut validarea unor acte nelegale, ci validarea acelor efecte juridice care corespund dispoziţiilor legale aplicabile, potrivit art. 1260 C. civ., art. 1325 C. civ., coroborat cu art. 28 din Legea 554/2004.

Condiţiile referitoare la reputaţie şi la examenul psihologic trebuie considerate ca fiind îndeplinite, având în vedere că intimatul a dispus înscrierea reclamantei la concurs, iar potrivit art. 15 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 303/2004, numai dacă aceste condiţii sunt îndeplinite putea fi înscrisă la concurs, astfel încât nu i se poate imputa în vreun fel culpa intimatului în nerespectarea ordinii legale în care se apreciază asupra condiţiilor reputaţiei şi a examenului psihologic.

Prin urmare, este absolut greşită concluzia instanţei de judecată a respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Argumentul instanţei de fond potrivit cu care recurenta-reclamantă ar fi trebuit să atace întregul concurs pentru a putea beneficia de dispoziţiile deciziei nr. 121/2020 a Curţii Constituţionale pleacă de la o premisă care încalcă principiul reglementat în art. (1) din Legea 554/2004:

" (l) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.

O atare apreciere este vădit exagerată şi oricum nu este necesară pentru soluţionarea cauzei. Concursul în sine este o realitate juridică pentru că din el s-au generat drepturi şi posturi juridice pentru o serie de subiecte de drept. Fără îndoială că pentru acele persoane care au promovat acest examen (chiar organizat pe baza Regulamentului câtă vreme decizia CCR nu era aplicabilă) aceste raporturi juridice sunt facta praeterita, deci raporturi epuizate care nu pot fi afectate. Drept urmare, nu avea motive şi nici temei legal să cer anularea întregului concurs, deoarece eu nu a contestat notele celorlalţi candidaţi, aşa cum, de altfel nu a contestat nici nota obţinută, ori locul obţinut de aceasta sau de ceilalţi candidaţi, ci a contestat validarea rezultatului "respins" în ceea ce o priveşte, rezultat ce se impunea a fi modificat şi a fi declarată "admisă".

Ca atare, recurenta-reclamantă învederează că a solicitat anularea parţială a concursului doar cu referire la actele emise de intimat care o prejudiciază (hotărârea de validare, hotărârea nr. 120/2019, nelegalitatea art. 3, 14, 25 din Regulament) şi continuarea acestuia - fie sub forma chemării sale în etapa a II-a, fie cu trecerea în tabelul definitiv şi validarea sa, fie verificarea celorlalte condiţii.

În subsidiar, în măsura în care instanţa de recurs va trece peste aplicarea deciziei CCR, recurenta-reclamantă a solicitat analizarea recursului sub forma prezentată drept motiv B pe verificarea cererii iniţiale.

B. Sentinţa recurată cuprinde considerente contradictorii; a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii şi a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.).

Deşi pârâtul avea posibilitatea legală de a dispune suplimentarea numărului de posturi scoase la concurs chiar şi după etapa 1 (conform art. 25 al 22 din HCSM 279/2012) în condiţiile în care acesta cunoştea situaţia numărului mare de candidaţi care au fost declaraţi admişi la primele probe în concurs, situaţie care ar fi putut acoperi integral "numărul mare al posturilor de judecător şi procuror vacante" (menţionat în considerentele HCSM 54/2019) acesta a adopt un act administrativ vătămător fără a oferi în compensaţie o minimă explicaţie referitoare la necesitatea adoptării unei astfel de măsuri abia după etapa a doua de concurs.

Caracterul discriminator al suplimentării este evidenţiat de alegerea momentului la care pârâtul a luat această decizie respectiv de etapa a doua de concurs în condiţiile în care nici un obstacol juridic nu îl împiedica pe acesta să adopte această decizie după susţinerea celei de a doua probe din concurs. Practic, prin decizia de suplimentare adoptată de pârât după etapa a doua de concurs şi nu după prima etapă acesta a creat o situaţie juridica diferită pentru două categorii de candidaţi aflaţi în situaţii similare în ceea ce priveşte îndeplinirea baremelor de selecţie după primele două probe din concurs.

Fără a examina aceste aspecte din perspectiva criticilor formulate, instanţa de fond, ignorând dispoziţiile art. 5 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă" a concluzionat că:

"...în lipsa unor reglementări punctuale ale acestor măsuri, instanţa nu are competenţa de a verifica motivarea suplimentarii numărului de posturi scoase la concurs şi nici competenţa de a cenzura dacă aceste motive subzistau încă de la momentul emiterii hotărârii de organizare a concursului."

Hotărârea CSM nr. 235/2019 a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor art. 6 şi 14 din Convenţia CEDO privind respectarea principiului securităţii raporturilor juridice, a existenţei/calităţii legii, al interzicerii discriminării şi cel referitor la încălcarea principiului preeminenţei dreptului stabilit în Tratatul de Aderare al UE.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 14 ianuarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 09 iunie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Hotărârii CSM nr. 235 din data de 10 decembrie 2019 privind validarea rezultatelor concursului de admitere în magistratură organizat în perioada 28 martie - 08 iulie 2019; anularea Hotărârii CSM nr. 120 din data de 17 septembrie 2019 privind suplimentarea posturilor scoase la concursul de admitere în magistratură organizat în perioada 28 martie - 08 iulie 2019 în condiţiile stabilite prin această hotărâre şi recunoaşterea hotărârii nr. 54 din data de 26.03.2019 ca hotărâre de suplimentare a locurilor la data anunţării concursului; anularea parţială a concursului şi reorganizarea concursului de admitere în magistratură cu respectarea dispoziţiilor din regulament şi crearea cadrului legal pentru reluarea concursului de la proba interviului pentru reclamantă.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând, în esenţă, că nu se poate reţine încălcarea vreunei dispoziţii legale sau regulamentare prin emiterea Hotărârii CSM nr. 235/10.12.2019 şi Hotărârii C.S.M. nr. 120/17.09.2019 după parcurgerea primelor două etape ale concursului.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Astfel, deşi prin motivele de recurs formulate, recurenta-reclamantă a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 C. proc. civ., din dezvoltarea acestora nu rezultă concret care sunt regulile de procedură ce au fost încălcare şi a căror nerespectare ar atrage sancţiunea nulităţii şi nici care sunt motivele contradictorii ori străine de natura cauzei, aspect în raport de care Înalta Curte constată că aceste cazuri de casare sunt invocate pur formal.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Astfel, în mod corect a reţinut prima instanţă că recurenta-reclamantă a participat la concursul de admitere în magistratură organizat în temeiul prevederilor art. 33 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor (la cave au fost scoase la concurs 82 de posturi), fiind declarată respinsă după prima etapă eliminatorie, ca urmare a neîncadrării în numărul de posturi calculate în temeiul art. 14 alin. (4) din regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 279/2012, şi anume 247 posturi.

Dintre cei 247 de candidaţi prezenţi la susţinerea probei interviului, 196 au obţinut nota peste 7,00 fiind declaraţi admişi, iar 51 de candidaţi au fost declaraţi respinşi. Prin urmare, în temeiul art. 25 alin. (1) din regulament, a fost întocmită lista cuprinzând rezultatele finale ale concursului, publicată simultan pe paginile de internet ale CSM şi INM, la data de 14 iulie 2019 şi afişată la sediile tribunalelor şi parchetelor de pe lângă acestea.

Ulterior, după epuizarea celor două etape ale concursului, conform art. 25 alin. (2) din regulament, prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 120/2019 s-a dispus suplimentarea locurilor scoase la concurs cu 114 locuri (196 minus 82), candidaţii respectivi fiind supuşi testărilor medicale, psihologice şi condiţiei bunei reputaţii.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 121/2020, având ca obiect prevederile art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, prin care Consiliul a fost abilitat să emită regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, s-a reţinut că aceste dispoziţii legale sunt neconstituţionale din perspectiva faptului că reglementarea statutului judecătorilor şi procurorilor trebuie să se facă prin lege organică.

Cu alte cuvinte, aspectele esenţiale referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului juridic de muncă trebuie reglementate prin lege organică, iar "regulamentul aprobat prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii şi publicat în Monitorul Oficial al României Partea I, trebuie doar să detalieze procedura privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru admiterea în magistratură".

În ceea ce priveşte organizarea unui concurs de admitere în magistratură, acest lucru ar implica reglementarea şi în legea organică a etapelor sau probelor de concurs, modalitatea de stabilire a rezultatelor şi posibilitatea de contestare a notelor obţinute la fiecare probă.

Din considerentele deciziei sus-menţionate se observă că legiuitorul constituţional nu a precizat efecte exceptate de la regula generală, mărginindu-se să invoce prevederile art. 147 alin. (1) din Constituţie referitoare la faptul că dispoziţiile art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004, cu modificările ulterioare, îşi încetează efectele la 45 de zile de la publicarea deciziei, dacă legiuitorul nu se conformează în sensul celor arătate mai sus.

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a susţinut că a solicitat cenzurarea rezultatului acestui concurs în temeiul dispoziţiilor legale cuprinse în Legea nr. 303/2004 şi validarea rezultatului la concursul de admitere în magistratură, în perioada 28.03.2019-08.07.2019, pe baza notelor obţinute la etapa I a concursului şi înscrierea sa în lista definitivă a candidaţilor admişi, în temeiul art. 33 din Legea 303/2004, fiind respectate toate condiţiile de fond şi formă reglementate de acest text legal şi a precizat că nu a cerut instanţei să valideze rezultatul concursului faţă de aceasta în temeiul Regulamentului şi Hotărârilor CSM emise potrivit dispoziţiilor art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004, ceea ce într-adevăr ar fi fost contrar Deciziei nr. 121/2020 a Curţii Constituţionale.

Această critică nu poate fi primită atât timp cât situaţia recurentei-reclamante trebuie analizată în raport de celelalte persoane care au participat la concursul organizat în perioada 28.03.2019-08.07.2019, nu ca o situaţie particulară.

Decizia Curţii Constituţionale la care de referă recurenta-reclamantă nu are nicio influenţă asupra situaţiei sale întrucât, pretinsele motive de nelegalitate ale actelor atacate se subsumează suplimentării numărului de posturi scoase la concurs, în condiţiile în care aceasta nu a trecut de prima etapă a concursului.

Cu alte cuvinte, indiferent de modificările care vor putea fi aduse legii, referitoare la probele concursului şi modalitatea de contestare a acestora, recurenta-reclamantă nu poate fi admisă la concurs câtă vreme nu a trecut de prima probă pentru că nu s-a încadrat în numărul de posturi scoase la concurs.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, instanţa de fond a reţinut în mod corect că Decizia Curţii Constituţionale nr. 121/2020 nu este aplicabilă în speţă întrucât problema suplimentarii locurilor scoase la concursul de admitere în magistratură din 2019 nu afectează legalitatea concursului din perspectiva incidenţei art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, reclamanta solicitând, admiterea acesteia la concurs, nu desfiinţarea concursului.

Raţionamentul logico-juridic al instanţei de fond este coerent şi complet, fiind aduse argumente faţă de toate criticile recurentei-reclamante. Astfel, din analiza textelor regulamentare aplicabile şi a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 54/2019, a reieşit fără dubiu că intimatul-pârât nu a încălcat principiile transparenţei şi egalităţii.

Hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 120/2019, de suplimentare a posturilor scoase la concursul de admitere în magistratură organizat în martie- iulie 2019 cu 114 posturi şi nr. 235/2019, de validare a rezultatelor obţinute de candidaţi la acest concurs, au fost emise cu respectarea dispoziţiilor legale şi regulamentare incidente.

De fapt, recurenta-reclamantă nu a înţeles să solicite anularea întregului concurs din perspectiva considerentelor Deciziei nr. 121/2020 a Curţii Constituţionale, ci doar din perspectiva situaţiei în care s-a aflat, cu conotaţie asupra circumstanţelor suplimentării posturilor scoase la concurs.

Or, modalitatea de desfăşurare a concursului de admitere în magistratura precum şi respectarea prevederilor Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 279/2012, au fost analizate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în procedura de validare a concursului prevăzută de art. 28 din Regulament, fiind emisă astfel Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 235/2019.

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 54/26.03.2019, prin care a fost aprobată organizarea concursului de admitere în magistratură în temeiul art. 33 din Legea nr. 303/2004, prevedea că, în ceea ce priveşte numărul şi posturile în privinţa cărora se poate dispune suplimentarea în condiţiile art. 25 alin. (1) din regulament, Plenul va aproba un număr de 325 de posturi de judecător şi un număr de 47 de posturi de procuror, şi va dispune ca la stabilirea numărului de posturi din listele suplimentare, distinct pentru instanţe şi parchete, corespunzător numărului de candidaţi admişi după cele două etape ale concursului şi care nu s-au încadrat în numărul de posturi scoase la concurs, să fie avută în vedere ponderea 3 judecători la 2 procurori.

De asemenea, suplimentarea putea fi dispusă numai în limita posturilor de judecător şi procuror din listele suplimentare, care sunt efectiv vacante, adică: nu au fost ocupate prin alte modalităţi până la data la care se va dispune suplimentarea, ordinea de suplimentare fiind ordinea din listele suplimentare.

Art. 14 alin. (4) din regulament a fost respectat, după prima etapă eliminatorie fiind declaraţi admişi în etapa a II-a un număr de 247 de candidaţi, adică triplul numărului de posturi scoase la concurs (82 de posturi), însă reţinându-se că recurenta-reclamantă a fost declarată respinsă, după prima etapă eliminatorie, la etapa de testare a raţionamentului logic, aceasta nu s-a încadrat în numărul de candidaţi sus-menţionat.

Or, sub acest aspect, nu poate fi primită critica recurentei-reclamante în sensul că atât timp cât intimatul-pârât a dispus înscrierea acesteia la concurs, iar în raport de art. 15 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 303/2004, numai dacă aceste condiţii sunt îndeplinite putea fi înscrisă la concurs, nu poate suplini îndeplinirea condiţiilor referitoare la reputaţie şi a examenului psihologic ce sunt prevăzute în cadrul etapei ulterioare probei eliminatorii de tip grilă, având în vedere că înscrierea la concurs s-a realizat în urma verificării unor condiţii generale.

Cu alte cuvinte, pentru candidaţii care nu au promovat prima etapă obligatorie, în sensul că nu s-au încadrat în numărul calculat conform art. 14 alin. (4) din regulament, nu se mai poate pune problema suplimentării posturilor în condiţiile regulamentului.

Potrivit prevederilor art. 3 alin. (3) din regulament, "Numărul şi lista posturilor scoase la concurs se stabilesc prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Direcţiei de resurse umane şi organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Prin aceeaşi hotărâre se pot stabili şi alte posturi vacante de la instanţe şi parchete unde există dificultăţi de ocupare, în privinţa cărora Consiliul Superior al Magistraturii poate dispune suplimentarea, în ordinea, condiţiile şi limitele stabilite prin hotărâre.

Prevederile art. 25 alin. (2) din acelaşi text normativ stipulează că "Plenul Consiliului Superior al Magistraturii poate dispune suplimentarea posturilor scoase la concurs: a) în situaţia în care mai mulţi candidaţi au obţinut note egale cu cea a ultimului candidat declarat admis după cele două etape ale concursului: b) în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (3) teza a II-a."

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că din cuprinsul Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 235/2019 nu rezultă că ar fi fost încălcat principiul transparenţei, în speţă fiind respectate întocmai prevederile art. 3 alin. (2), (4) şi (5), precum şi art. 25 alin. (1) din regulament.

Aşa fiind, în mod corect a reţinut instanţa de fond că intimatul-pârât nu a încălcat nicio dispoziţie legală sau regulamentară atunci când a emis actele atacate de către recurenta-reclamantă, Consiliul având o deplină libertate administrativă de a decide dacă organizează un concurs de admitere în magistratură şi câte posturi vor fi destinate ocupării prin acel concurs.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, iar hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 284 din 5 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iunie 2021.

GGC - BR