Administrative moral damages appeal dismissed as inadmissible after prior final judgment.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Tax Disputes Section) dismissed as inadmissible the plaintiff's appeal against the Court of Appeal's decision of 18 September 2019, which had already annulled the plaintiff's earlier appeal as unmotivated. The underlying dispute was an administrative law claim for moral damages (3,000 RON) against a defendant ultimately found to lack passive standing; the tribunal rejected the claim, the court of appeal annulled the appeal for lack of motivation, and the plaintiff then filed the present recourse disguised as a "complaint" seeking re-litigation. The Court held that under Article 20(1) of Law No. 554/2004 only one appeal is available in administrative litigation, and, pursuant to Articles 634(1) point 5, 457(1) and 525(1) of the Civil Procedure Code, the decision of 18 September 2019 was final and not subject to any further appeal; therefore, the recourse was inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 486 C. proc. civ, art. 201 C. proc. civ, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 415 din C. proc. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; Administrative moral damages appeal dismissed as inadmissible after prior final judgment: The underlying dispute was an administrative law claim for moral damages (3,000 RON) against a defendant ultimately found to lack passive standing; the tribunal rejected the claim, the court of appeal annulled the appeal for lack of motivation, and the plaintiff then filed the present recourse disguised as a "complaint" seeking re-litigation. The Court held that under Article 20(1) of Law No. 554/2004 only one appeal is available in administrative litigation, and, pursuant to Articles 634(1) point 5, 457(1) and 525(1) of the Civil Procedure Code, the decision of 18 September 2019 was final and not subject to any further appeal; therefore, the recourse was inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedGround for declaring the appeal inadmissible.
Procedural basis for rejecting the appeal as inadmissible.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.07.2018, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata unei despăgubiri în cuantum de 3.000 RON, reprezentând daune morale.
1.2. Prin sentinţa civilă nr. 7236 din 07.11.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B. şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu aceasta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
1.3. Împotriva sentinţei civile nr. 7236 din 07.11.2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul A. prin care a solicitat casarea sentinţei, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin decizia civilă nr. 584 din 18.09.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de nemotivare şi a anulat recursul formulat de recurentul - reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 7236 din 07.11.2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B., ca nemotivat.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Prin cererea intitulată "plângere", formulată la data de 04.11.2019 reclamantul A. a criticat decizia civilă nr. 584 din 18.09. 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, susţinând, în esenţă, că modul în care Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti au judecat cauza sa nu este, în opinia sa, corect. Arată reclamantul că s-a adresat Înaltei Curţi pentru un răspuns concret şi solicită o "intervenţie promptă pe lângă stimatele organe ale Tribunalului Bucureşti, cât şi (pe lângă cele ale) Curţii de Apel Bucureşti pentru rejudecarea procesului cât mai corect şi onest ...".
4. Apărările formulate în cauză
Cererea formulată de A. a fost comunicată intimatei-pârâte B. la data de 02.12.2019 însă aceasta, deşi legal citată, nu a formulat întâmpinare.
5. Procedura de soluţionare a recursului
5.1. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 22.07.2020 s-a fixat termen de judecată la data de 20.01.2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
5.2. Prin încheierea de şedinţă din data de 20.01.2021, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părţi, deşi legal citate, nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă.
5.3. La data de 31.05.2021, recurentul a depus note de şedinţă prin care a solicitat repunerea cauzei pe rol, motiv pentru care Înalta Curte, în temeiul art. 415 din C. proc. civ., a admis cererea şi a dispus repunerea cauzei pe rol, pentru argumentele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de reclamantul A., invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerentele:
Cu titlu prealabil, Înalta Curte, analizând cererea intitulată "plângere", astfel cum a fost aceasta formulată de reclamantul A., constată că prin intermediul acesteia sus indicata parte critică, în fapt, modul în care Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti au soluţionat cauza sa, apreciind că instanţe astfel indicate nu ar fi judecat-o corect. Arată domnul A. că s-a adresat Înaltei Curţi pentru un răspuns concret şi solicită o "intervenţie promptă pe lângă stimatele organe ale Tribunalului Bucureşti, cât şi (pe lângă cele ale) Curţii de Apel Bucureşti pentru rejudecarea procesului cât mai corect şi onest ...". Din aceste considerente, instanţa de control judiciar apreciază că cererea cu care a fost învestită prezintă caracteristicile proprii căii de atac a recursului.
De asemenea, constată Înalta Curte că obiectul dosarului nr. x/2018 este reprezentat de acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., acţiune ce a fost soluţionată în faza procesuală a fondului de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 7236 din 07.11.2018, iar în faza de judecată a recursului prin decizia civilă nr. 584 din 18.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
În cazul acţiunilor în contencios administrativ, legiuitorul a prevăzut, prin dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, doar o singură cale de atac, şi anume recursul.
Potrivit art. 634 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ.:
"Sunt hotărâri definitive: 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii", iar conform alin. (2) al aceluiaşi text normativ: "Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării."
Înalta Curte reţine şi că potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:
"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:
"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. Or, împotriva modalităţii de soluţionare a recursului nu exista deschisă calea formulării unui nou recurs.
Raportat la datele speţei de faţă, Înalta Curte observă că decizia nr. 584 din 18.09.2019 prin care a fost soluţionat recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 7236/07.11.2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reprezintă o hotărâre judecătorească definitivă, nefiind supusă unei căi de atac, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 525 alin. (1) şi art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 584 din 18 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 584 din 18 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iunie 2021.
GGC - BR