Validity of extraordinary appeal: obligation to develop specific legal critiques of the lower court's rejection of constitutional review request

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 15.10.2019 sub nr. x/2019 reclamanta Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ în numele membrilor de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU. şi VV. a chemat în judecată Ministerul Educaţiei Naţionale, solicitând:

· anularea parţială a Ordinului ministrului educaţiei naţionale nr. 4004/2019 privind metodologia de calcul şi plată a sumelor reprezentând daune -interese moratorii sub forma dobânzii legale prevăzute în titlurile executorii, pentru personalul din unităţile/instituţiile de învăţământ de stat, Ministerul Educaţiei Naţionale şi alte unităţi din subordinea/coordonarea acestuia, în anul 2019, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 389/17.05. 2019, respectiv anularea alin. (1) al art. 4 din acest ordin;

· obligarea pârâtului la emiterea unui ordin de modificare a Ordinului nr. 4004/2019, respectiv, modificarea art. 2 din ordin, astfel încât să se prevadă expres că, în cazul hotărârilor judecătoreşti având drept obiect acordarea de daune - interese moratorii, sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii prin care s-au acordat drepturi salariale personalului din învăţământ, se calculează şi se plăteşte dobânda legală penalizatoare.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 470 din data de 22.06.2020, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială în privinţa cererii formulate de reclamantă în numele membrilor A., B., C., D. şi E., fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba, secţia de contencios administrativ şi fiscal. A fost prorogată soluţionarea excepţiei de necompetenţă teritorială invocată în privinţa cererii formulată în numele celorlalţi membri de sindicat.

1.3. De asemenea, prin aceeaşi hotărâre judecătorească s-a dispus disjungerea cererii formulate de sus indicata Federaţie a Sindicatelor Libere din Învăţământ în numele membrilor de sindicat F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O., dispunându-se formarea unui dosar distinct, având numărul x/2020.

1.4. În nou formatul dosar, prin sentinţa civilă nr. 844 din data de 21.09.2020, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ în numele membrilor de sindicat F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O., în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

1.5. Prin precizările formulate la data de 09.12.2020, reclamanta Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ a învederat că, în ceea ce priveşte cererea de anulare a alin. (1) al art. 4 din Ordinul Ministerului Educaţiei Naţionale nr. 4004/2019, a formulat acţiunea în contencios administrativ atât în nume propriu, dar şi în numele membrilor de sindicat menţionaţi în cererea de chemare în judecată. De asemenea, prin acelaşi act procedural a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (4), coroborat cu alin. (3) din Legea nr. 554/2004, apreciind astfel de prevederi legale ca fiind reglementate cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (3) - (5), art. 9, art. 16 alin. (1), art. 20, art. 40 şi art. 53 din Constituţia României, precum şi cu încălcarea prevederilor art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 22 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 23.4 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 5 din Carta Socială europeană revizuită, ratificată prin Legea nr. 74/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 193 din 4 mai 1999.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 32 din 11.02.2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (4), coroborat cu alin. (3) din Legea nr. 554/2004 în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 9, art. 16 alin. (1) şi art. 40 din Constituţia României. De asemenea, a respins ca nefondată cererea de suspendare a soluţionării cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Constanţa, invocată de reclamantă, a declinat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti competenţa de soluţionare a acţiunii civile şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

3. Calea de atac exercitată în cauză

La data de 12.02.2021, împotriva sentinţei civile nr. 32 din 11.02.2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ, în nume propriu şi în numele membrilor de sindicat F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O.. Prin calea de atac astfel promovată, invocând prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, coroborate cu cele ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta a solicitat casarea hotărârii nr. 32/11.02.2021 şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (4) coroborat cu alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

4. Apărările formulate în cauză

La data de 17.03.2021, Ministerul Educaţiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, anularea recursului pentru nemotivare, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486, coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 05.04.2021 s-a fixat termen de judecată la data de 09.06.2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul - pârât Ministerul Educaţiei, prin întâmpinare, pe care, în temeiul art. 483 alin. (3), art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), precum şi art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., o apreciază întemeiată pentru următoarele considerente:

Prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. impun părţii care formulează recurs obligaţia de a expune motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sub sancţiunea nulităţii, stipulată în alin. (3) al aceleiaşi dispoziţii legale.

De asemenea, prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce dispun că:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte reţine că obiectul unei astfel de căi de atac este acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, întrucât cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor, o astfel de cerere nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte observă că, prin hotărârea recurată, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a soluţionat un număr multiplu de incidente procesuale, precum excepţia necompetenţei teritoriale a unei astfel de instanţe, cererea de suspendare a cauzei, întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) C. proc. civ., dar şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Calea de atac ce face obiectul analizei în prezentul dosar, astfel cum a fost aceasta formulată de recurentă, vizează exclusiv maniera în care Curtea de Apel Constanţa a soluţionat sus indicata cerere de sesizare a instanţei de contencios constituţional, respectiv soluţia de respingere a acesteia drept inadmisibilă.

Înalta Curte arată că potrivit art. 146 alin. (1) lit. d) din Constituţia României, Curtea Constituţională hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial. Organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale a fost legiferată prin Legea nr. 47/1992 şi prin art. 29 din acelaşi act normativ a fost reglementată şi modalitatea de soluţionare a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Potrivit art. 29 alin. (1) din sus indicatul act normativ, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unor dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care au legătură cu soluţionarea cauzei.

Ipoteza inadmisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate este reglementată de art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 şi vizează acea excepţie (de neconstituţionalitate) invocată de o parte într-un litigiu, care este contrară prevederilor art. 29 alin. (1), (2) sau (3) din Legea nr. 47/1992.

Din analiza art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, rezultă că revine instanţei în faţa căreia a fost formulată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, competenţa legală de a examina dacă cererea de sesizare este conformă condiţiilor reglementate de art. 29 sus citat, pentru ca o astfel de cerere să fie calificată drept admisibilă.

În consecinţă, faţă de limitele competenţei instanţei în faţa căreia a fost formulată o cerere de sesizare a instanţei de contencios constituţional, obiectul unei hotărâri judecătoreşti, prin care o astfel de instanţă decide respingerea, drept inadmisibilă, a unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale este reprezentat doar de maniera în care instanţa a analizat cererea de sesizare, din perspectiva aceloraşi prevederi ale art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Prin urmare, pentru a se reţine că, în accepţiunea dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), coroborate cu art. 483 alin. (3) C. proc. civ., este îndeplinită obligaţia de motivare a recursului, acesta trebuie ca, plecând de la cele statuate de instanţa de fond, să conţină motivele pentru care recurentul consideră că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu nerespectarea regulilor de drept incidente în cauză.

Astfel, nu îndeplineşte cerinţa privind motivarea recursului, cererea de recurs care se rezumă la a reitera susţinerile sau apărările formulate de parte în faţa instanţei de fond, fără a se avea în vedere cele statuate de instanţă cu privire la aceste aspecte şi fără a susţine reale critici aduse raţionamentului urmat de instanţa de fond pentru pronunţarea hotărâri recurate.

În speţă, Înalta Curte, analizând cererea de recurs formulată de recurenta Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ, constată că, deşi recurenta înţelege să invoce, în debutul cererii, prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, coroborate cu cele ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în motivarea căii de atac promovate se rezumă la a relua aproape identic susţinerile sale din cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, susţineri ce vizează, însă, doar caracterul apreciat de recurentă drept neconstituţional al prevederilor art. 10 alin. (4), coroborat cu alin. (3) din Legea nr. 554/2004 în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 9, art. 16 alin. (1) şi art. 40 din Constituţia României. Astfel, recurenta nu indică niciun argument care să poată fi calificat drept critică de nelegalitate adusă modului în care instanţa de fond a apreciat drept neîndeplinite, în cauză, condiţiile de admisibilitate reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

O atare critică ar fi presupus identificarea explicită a normei sau normelor de drept material apreciate ca fiind încălcate sau greşit aplicate şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului conduc la rezultatul încălcării sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ., cu indicarea concretă a criticilor formulate în raport de soluţia recurată.

Motivarea imprecisă sau generală, fără o legătură concretă cu soluţia pronunţată de instanţa de fond, echivalează cu nemotivarea căii de atac, respectiv cu neîndeplinirea, de către parte, a obligaţiei reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., aspect ce atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Întrucât recurenta nu a formulat critici care să permită, din perspectiva prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, stabilirea unei legături a acestora cu soluţia pronunţată de prima instanţă sau încadrarea lor într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurenta rezumându-se la expunerea unor afirmaţii, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă în raport cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte va admite excepţia invocată de intimatul - pârâtul Ministerul Educaţiei prin întâmpinare şi va reţine incidenţa, în cauză, a sancţiunii nulităţii recursului.

În raport de cele prezentate mai sus se reţine că recursul formulat în cauză de reclamantă nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., astfel că acesta urmează a fi anulat ca nemotivat potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul - pârât Ministerul Educaţiei.

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanta Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ, în nume propriu şi în numele membrilor de sindicat F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O., împotriva sentinţei civile nr. 32 din 11 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iunie 2021.

GGC - BR