Nullity of extraordinary appeal for failure to plead misapplication of material law instead of challenging factual findings

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 12.07.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr. 6398/12.06.2017 emisă de pârât, obligarea Fondului de Garantare a Asiguraţilor la emiterea unei noi decizii prin care să admită cererea de plată înregistrata sub nr. x/19.04.2016, în sensul aprobării întregii sume rămase neachitată, respectiv 10.329,58 RON precum şi obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea litigiului.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3563 din 12.09.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 3563 din 12.09.2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, la data de 19.10.2018 reclamanta A. S.R.L. Prin cererea de recurs, sus indicata parte a solicitat casarea hotărârii, invocând incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi, în rejudecarea cauzei, anularea Deciziei nr. 6398/12.06.2017, obligarea Fondului de Garantare a Asiguraţilor la emiterea unei noi decizii prin care să admită cererea de plată, înregistrata sub nr. x/19.04.2016, în sensul aprobării întregii sume rămase neachitată, respectiv 10.329,58 RON precum şi obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea litigiului.

În motivarea căii de atac astfel promovate arată recurenta că, din devizul estimativ de reparaţie în regie proprie întocmit în data de 02.02.2016 ar reieşi că recurenta nu a solicitat înlocuirea pieselor aripă stânga faţă, capota faţă şi bulbar, ci a solicitat doar vopsirea lor. De asemenea, susţine recurenta că într-un astfel de deviz nu este cuprinsă contravaloarea pieselor care necesita înlocuire, conform constatărilor de daune, deoarece intimatul susţine că aceste piese au fost achitate conform facturilor emise de S.C. B. S.R.L. În ceea ce priveşte facturile pentru piese, cuprinse în Dosarul nr. x, recurenta afirmă că, potrivit probelor administrate de aceasta (declaraţia pe proprie răspundere a administratorului) nu a primit aceste facturi şi nici piesele cuprinse în ele, iar pârâtul nu a adus nicio dovadă în acest sens. De asemenea, face trimitere recurenta la probele administrate în dovedirea susţinerilor sale, apreciind că în întocmirea calculaţiilor preţului manoperei (RON/ora) a fost reţinut un preţ al manoperei de 45 RON/ora, ce nu s-ar justifica având în vedere că salariile în perioada de referinţă s-au majorat. În ceea ce priveşte piesele necesare reparaţiilor, apreciază recurenta că în calculaţia întocmită de pârât nu sunt cuprinse toate piesele aprobate pentru înlocuire, lipsind bandoul aripă dreapta faţă şi înscrisul LIMITED. De asemenea, mai arată recurenta că în calculaţia sa s-au folosit coduri de piese originale, care sunt diferite de codurile trecute în calculaţia pârâtului, aspect ce ar genera diferenţele de preţ, recurenta făcând trimitere şi la materialul probator administrat.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată la data de 20.11.2018, intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea drept temeinică şi legală a hotărârii emise de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2017.

5. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a invocat susţineri similare celor din cererea de recurs.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 494 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 din C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 11.01.2019 s-a fixat termen de judecată la data de 9.06.2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., în mod prioritar, excepţia nulităţii recursului formulat de reclamanta A. S.R.L., invocată din oficiu, Înalta Curte constată că, în temeiul art. 483 alin. (3), art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), precum şi art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., excepţia este întemeiată pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, existând imperativul promovării căii de atac exclusiv pentru aspecte de nelegalitate ce se circumscriu cazurilor reglementate limitativ de art. 488 C. proc. civ.

Nerespectarea obligaţiei de motivare a recursului, în condiţiile expuse anterior, generează incidenţa sancţiunii nulităţii căii de atac, astfel cum este aceasta reglementată atât de prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., ce arată că: "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), (...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", dar şi de art. 489 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora în situaţia în care motivele invocate de parte nu se încadrează în motivele de casare reglementate la art. 488 din C. proc. civ., recursul este nul.

Analizând conţinutul cererii de recurs promovate de reclamanta A. S.R.L, Înalta Curte observă că, deşi prin primul paragraf al recursului partea reclamantă afirma că îşi întemeiază recursul pe prevederile art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., prin întreaga motivare a căii de atac aceasta critică maniera în care prima instanţă a interpretat probele precum şi modul în care judecătorul fondului a dezlegat situaţia de fapt.

Elocvente, în acest sens, sunt chiar susţinerile recurentei - reclamante din paragraful final al filei a 2-a a recursului, în care recurenta învederează că:

"din aceste motive (n.a. expuse în cererea de recurs) bine întemeiate, dovedite prin actele depuse la prezentul dosar, considerăm că suntem îndreptăţiţi să primim contravaloarea pieselor, cuprinse în calculaţia noastră împreună cu piesele aprobate pentru înlocuire în celelalte dosare, drept pentru care solicităm admiterea recursului, aşa cum a fost formulat". De asemenea, alegaţiile recurentei, expuse în paragrafele anterioare unui astfel de paragraf final, vizează exclusiv modul în care prima instanţă a analizat mijloacele de probă constând în devizele estimative, facturile pentru piese, cererea de plată, ofertele de preţ emise de un service autorizat, tipul de coduri aferente pieselor, calculaţiile de preţ, inclusiv cele aferente manoperei, iar nu aspecte care să vizeze nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva parametrilor reglementaţi de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel cum s-a reţinut în mod constant în practica Înaltei Curţi, din conţinutul normativ al prevederilor art. 488 din C. proc. civ. rezultă, în mod clar, principiul conform căruia recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia instanţa poate examina numai aspectele de nelegalitate ale hotărârii atacate, în limitele reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., stabilirea situaţiei de fapt rămânând atributul suveran şi exclusiv al instanţelor de fond, ceea ce înseamnă dreptul acestora de a constata faptele şi de a aprecia forţa probantă a dovezilor administrate în cauză.

Limitele controlului de legalitate în recurs sunt circumscrise exclusiv motivelor de recurs reglementate de art. 488 din C. proc. civ., astfel cum sunt acestea invocate de către părţi sau cum susţinerile recurenţilor pot fi reîncadrate în una dintre ipotezele reglementate de sus indicatul text de lege.

Întrucât în prezenta cauza unicul motiv de nelegalitate invocat de recurenta-reclamantă este cel reglementat de prevederile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ., instanţa de recurs este investită cu verificarea manierei în care prima instanţă a aplicat normele de drept material relevante materiei. Însă, din analiza cererii de recurs nu se desprinde niciun considerent care să vizeze nelegalitatea hotărârii atacate, ci doar considerente ce privesc o eventuală netemeinicie a sentinţei pronunţate de instanţa de fond. Conform art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea pronunţată este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ. vizează, deci, esenţialmente nelegalitatea hotărârii şi, sub imperiul actualului C. proc. civ., vizează ipoteza subsumata cazurilor de încălcare sau de aplicare greşită a normelor de drept material.

Astfel, în etapa procesuală a recursului, instanţa de control judiciar cercetează numai nelegalitatea hotărârii, neavând caracter devolutiv şi neputând realiza un control al unei eventuale netemeinicii a sentinţei.

Criticile recurentei - reclamante potrivit cărora instanţă, în mod greşit, în opinia părţii, a reţinut situaţia de fapt şi în care ar fi desconsiderat dovezile administrate, sunt critici care privesc modul în care instanţa de fond a apreciat materialul probator administrat în stabilirea situaţiei de fapt şi pe care recurenta-reclamantă îl consideră a fi greşit. În acord cu aspectele învederate de intimatul-pârât, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă nu menţionează niciun motiv de nelegalitate în cuprinsul motivelor de recurs, înţelegând să critice sentinţa sub aspectul elementelor de temeinice ale hotărârii, iar astfel de critici nu pot fi încadrate în niciuna dintre ipotezele avute în vedere de legiuitor prin edictarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, cum recurenta nu a formulat critici de nelegalitate cu privire la hotărârea atacată care să poată fi circumscrise motivelor de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că devine incidentă sancţiunea nulităţii căii de atac astfel promovată, după cum este aceasta reglementată de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

2. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate:

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va anula, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3563 din 12 septembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iunie 2021.

GGC - MM