Refusal to issue individual salary recalculation orders: general ministerial decree insufficient to establish lack of legal interest

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 28.10.2015, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi şi Ministrul Justiţie au formulat plângere, în temeiul art. 8 şi 11 din Legea 554/2004, împotriva refuzului pârâţilor de a soluţiona cererea de emitere a unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării începând cu data de 9.04.2015(data intrării în vigoare a legii 71/2015) a indemnizaţiei de încadrare în-acord cu art. 1 alin. (5) ind. l din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea 71/2015, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei şi cererea de acordare a diferenţelor salariale rezultate din această recalculare şi au solicitat:

Obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei de a emite pentru fiecare în parte, a unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării, începând cu data de 9.04.2015, a indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5) ind. l din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea 71/2015, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei.

Obligarea pârâţilor la acordarea începând cu data de 9.04.2015 în baza art. 1 alin. (5) ind. l din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea 71/2015 a diferenţei salariale rezultată din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1.01.2011.

Obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei ca la emiterea ordinului de salarizare să ţină cont în cazul promovărilor în funcţie şi al numirilor în funcţii de conducere de procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară de la data de 31.12.2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/funcţie a fost îndeplinită ulterior acestei date.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4628 din data de 13 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele: "A respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi şi Ministrul Justiţie, ca lipsită de interes.".

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi casarea excepţiei lipsei de interes cu consecinţa admiterii cererii sau, dacă pârâtul îşi îndeplineşte obligaţiile în cursul procesului, respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.

În motivarea căii de atac, recurenţii au susţinut, în esenţă, că prima instanţă a pronunţat hotărârea prin greşita admitere a excepţiei lipsei de interes şi a făcut o aplicare greşită a legii în momentul respingerii solicitării de acordare a actualizărilor cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective, ceea ce se încadrează în motivele de casare de la art. 488 pct. 5 şi 8 C. proc. civ.. Invocă, totodată, şi prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., cu privire la soluţia dată asupra cererii de actualizare a diferenţelor salariale.

Mai arată recurenţii că prima instanţă a respins acţiunea ca lipsită de interes, motivând că la data de 24.05.2018 pârâtul a emis Ordinul 2066/C/2018 prin care s-a stabilit salarizarea pentru perioada 9.04.2015-30.11.2015 prin acordarea valorii de referinţă 421,36 RON, iar pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017 valoarea de referinţă de 463,5 RON. Or, în mod greşit, prima instanţă a apreciat lipsa de interes raportat la conduita pârâtului de a emite un ordin general, deşi nu s-au emis ordine individuale şi nici plata drepturilor nu a fast efectuată.

Pe de alta parte, recurenţii apreciază că atâta vreme cât nu s-a făcut plata drepturilor solicitate, pentru toate perioadele menţionate, au interes în a solicita plata prejudiciului, iar în cazul în care această plată este făcută în timpul procesului, instanţa trebuie să acorde actualizarea prejudiciului cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective, deoarece aceste actualizări cu dobânda penalizatoare nu se acordă fără o hotărâre judecătorească.

De asemenea, soluţia primei instanţe privind neacordarea actualizărilor este nemotivată şi nu corespunde exigenţelor art. 425 C. proc. civ., instanţa "observând că nu are a se pronunţa asupra acestor cereri", dat fiind caracterul subsecvent stabilirii sumelor. Or, motivarea apare drept contradictorie şi neconformă logicii, faţă de soluţia dată capătului principal, care a fost respins ca lipsit de interes pentru că pârâtul a recunoscut aceste sume. 4. Apărările intimaţilor

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimaţii-pârâţi Ministerul Justiţiei, Ministrul Justiţiei şi Curtea de Apel Iaşi au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei civile nr. 4628 din data de 13 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I. este fondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, în ceea ce priveşte critica din recurs referitoare la soluţia pronunţată asupra excepţiei lipsei de interes, Înalta Curte constată că aspectele de nelegalitate ale hotărârii atacate, vizând modalitatea de soluţionare a acestei excepţii, se circumscrie motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizat din această perspectivă.

Astfel, acest motiv de casare cuprinde încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent după cum aceasta este condiţionată sau nu de existenţa unei vătămări, printre aceste reguli regăsindu-se şi cele care vizează:

- încălcarea dreptului la apărare - când instanţa a soluţionat fondul cauzei fără a da cuvântul părţilor pe acest aspect şi fără a le da posibilitatea să formuleze şi să administreze probe în dovedirea pretenţiilor;

- încălcarea principiului disponibilităţii - când instanţa a lăsat necercetate criticile ce au făcut obiectul acţiunii şi a lăsat nesoluţionat fondul pricinii;

- încălcarea principiului contradictorialităţii care presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii şi discuţiei părţilor, pentru ca fiecare parte să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenţia dedusă judecăţii. Instanţa nu poate pronunţa hotărârea reţinând aspecte pe care nu le-a pus, în prealabil, în discuţia părţilor.

- încălcarea principiului oralităţii dezbaterilor a cărui nerespectare va atrage nulitatea hotărârii judecătoreşti;

- decăderea din proba testimonială în anumite condiţii vătămătoare pentru partea care a solicitat proba reprezentând o nesocotire a unor reguli în desfăşurarea judecăţii.

Or, analizând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prima instanţă a admis în mod greşit excepţia lipsei de interes, apreciind că prin emiterea Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2066/C/2018, prin care s-a stabilit că reclamanţii sunt salarizaţi pentru perioada 9.04.2015-30.11.2015 prin acordarea valorii de referinţă 421,36 RON, iar pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017 cu valoarea de referinţă de 463,5 RON, pot determina lipsa de interes a acţiunii.

În acest context, susţinerile recurenţilor-reclamanţi, conform cărora hotărârea atacată nu analizează pretenţiile acestora, respectiv drepturile salariale aferente perioadelor 9.04.2015-30.11.2015 şi 01.12.2015-31.12.2017, sunt întemeiate.

Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a analizat întocmai solicitările reclamanţilor privind:

- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei de a emite pentru fiecare reclamant în parte, a unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării, începând cu data de 9.04.2015, a indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5) ind. l din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea 71/2015, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei;

- obligarea pârâţilor la acordarea începând cu data de 9.04.2015 în baza art. 1 alin. (5) ind. l din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea 71/2015 a diferenţei salariale rezultată din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1.01.2011;

- obligarea la actualizarea plăţilor cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii egale penalizatoare, calculate de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective, şi nu a răspuns fundamentat cererii formulate, în considerentele hotărârii identificându-se analizarea excepţiei lipsei de interes, admiterea acesteia cu consecinţa respingerea acţiunii ca lipsită de interes.

Conform celor menţionate la pct. 1 din prezenta decizie, reclamanţii au învestit instanţa de contencios administrativ cu mai multe capete de cerere, printre care, obligarea pârâţilor "să emită noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare lunare, începând cu data de 9.04.2015, ..."

Or, aprecierea de către instanţa de fond a lipsei de interes prin raportare la conduita pârâtului de a emite un ordin general, deşi, în speţă, nu au fost emise ordine individuale este eronată.

Literatura de specialitate şi practica judiciară au statuat că interesul reprezintă o condiţie generală de exercitare a dreptului la acţiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

Astfel, conform art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiţie de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs, iar conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obţine prin promovarea acţiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamanţilor.

Or, este clar că reclamanţii justifică un interes în promovarea acestei acţiuni faţă de împrejurarea că pârâtul nu a emis ordine individuale care să reflecte drepturile/diferenţele salariale calculate pentru fiecare dintre reclamanţi prin raportare la încadrarea fiecăruia.

Procedând de această manieră, instanţa de fond a ignorat cererile şi susţinerile părţilor şi nu a explicat de o manieră convingătoare raţionamentul juridic pe care l-a adoptat.

Examinarea sentinţa atacate, prin raportare la considerentele de principiu anterior expuse, conduce Înalta Curte către concluzia că instanţa de fond nu a răspuns solicitărilor invocate prin cererea de chemare în judecată, care vizau emiterea unor ordine de salarizare individuale în vederea recalculării drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015, în acord cu art. 1 alin. (5) ind. l din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea 71/2015 şi acordării începând, cu aceiaşi dată, a diferenţelor salariale rezultate şi a plăţii prejudiciului actualizat cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Rezultă că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra a tot ce s-a cerut, în limitele învestirii, potrivit art. 22 alin. (6) C. proc. civ., ci dimpotrivă, a ignorat pretenţiile reclamanţilor, o asemenea situaţie fiind echivalentă necercetării fondului.

Aşa fiind, nu a lămurit în mod corespunzător situaţia de fapt şi de drept existentă în cauza dedusă judecăţii. Or, cercetarea fondului cauzei presupune existenţa tuturor elementelor de rezolvare a fondului litigiului.

În concluzie, se constată că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., iar pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale, pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, apreciază că se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, prima instanţă va proceda la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamanţi în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi de pârâţi prin întâmpinare, urmând să analizeze cauza prin raportare la mijloacele de probă administrate şi la toate aspectele de fond necesare lămuririi situaţiei de fapt.

În raport cu soluţia preconizată, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurenţii-reclamanţi în cadrul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I. şi va casa sentinţa recurată, trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I. împotriva sentinţei civile nr. 4628 din data de 13 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2021.

GGC - BR