Nullity of cassation appeal for failure to specify grounds of illegality under civil procedure code

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a în data de 11.03.2016, reclamanta Compania Naţionala de Cai Ferate "CFR" - S.A. a chemat în judecata pe pârâţii Guvernul României şi Consiliul local al Comunei Gruiu, judeţul Ilfov, solicitând instantei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, sa dispună:

1. Anularea poziţiei 28 din Anexa H G. 1349/27.12.2001,publicată în M.Of. nr. 630 bis în data de 26.08.2002, completată prin H.G.. 1303/2011 publicată în M.O. 63/26.01.2012, prin care a fost aprobata Hotărârea nr. 19/17.08.1999 emisă de Consiliul Local Săruleşti, modificata şi completata, prin care a fost aprobat inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Săruleşti, judeţul Călăraşi, în care au fost incluse şi imobilele proprietatea reclamantei, respectiv teren în suprafaţă de 19.444,67 mp situaţi pe partea stângă a Staţiei CF. Săruleşti şi teren în suprafaţă de 31.720,91 mp situat pe partea dreaptă a Staţiei CF Săruleşti;

2. Anularea Hotărârii nr. 19/17.08.1999, modificata şi completata emisa de Consiliul Local Săruleşti, prin care a fost aprobat inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Săruleşti, aprobata prin H.G. 1349/27.12.2001, poziţia 28 din Anexa nr. 41, publicată în M.Of. nr. 630 bis din data de 26.08.2002, completată prin H.G. nr. 1303/2011 publicată în M.O. 63/26.01.2012, prin care s-a hotărât trecerea terenului proprietate CFR în domeniului public al comunei Săruleşti, judeţul Călăraşi;

3. Suspendarea executării acestor acte pana la soluţionarea irevocabila a prezentei cereri;

4. Obligarea paraţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2420 din data de 14 iulie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

- a respins proba cu expertiza de specialitate;

- a respins excepţia netimbrării acţiunii ca neîntemeiată;

- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul local al comunei Săruleşti, ca neîntemeiată. Respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, ca neîntemeiată;

- a respins excepţia tardivităţii plângerii prealabile, ca neîntemeiat;

- a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, ca neîntemeiată;

- a respins cererea de suspendare a executării H.G. nr. 1349/2001, anexa nr. 41, poziţia nr. 28, completată prin H.G. nr. 1303/2011, ca neîntemeiată;

- a respins cererea de suspendare a executării HCL Săruleşti nr. 19/1999, formulată de reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R.- S.A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Consiliul Local Săruleşti, ca neîntemeiată.

- a respins cererea de anulare a H.G. nr. 1349/2001, anexa nr. 41, poziţia nr. 28, completata prin H.G. nr. 1303/2011 şi a H.C.L. Săruleşti nr. 19/1999 ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză şi apărările formulate de intimatul-pârât

Împotriva sentinţei civile nr. 2420 din data de 14 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R.- S.A., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate, doar în ceea ce priveşte respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată şi, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Intimatul-pârât Consiliul Local Săruleşti a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia tardivităţii recursului, excepţia nulităţii pentru nemotivare şi excepţia nulităţii cererii de recurs pentru lipsa semnăturii, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii prezentei căi de atac invocată de intimatul-pârât, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Simpla nemulţumire a părţilor cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.

În speţă, se constată că recursul nu conţine critici care să poată fi încadrate în textul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reclamanta nu a formulat nicio critică (de nelegalitate) sentinţei atacate, dimpotrivă, se reiau, aspecte în ce priveşte fondul cauzei, aşa cum au fost redate în acţiunea introductivă de instanţă.

Astfel, recurenta-reclamantă reiterează, în calea extraordinară de atac, integral, acţiunea cu care a învestit instanţa de judecată, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc sentinţa atacată şi să se raporteze la considerentele acesteia. Menţiunea că "soluţia greşită a instanţei de fond este consecinţa respingerii administrării probei cu expertiză de specialitate", nu se poate circumscrie într-un mod de casare în sensul celor prevăzute de dispoziţiile C. proc. civ.

Astfel, prezentarea, din nou, a situaţiei de fapt expusă şi în cererea de chemare în judecată nu răspunde exigenţelor cerute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii atacate.

Deopotrivă, reproducerea, prin cererea de recurs a stării de fapt nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinţei, dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs, ceea ce, în speţă, nu se poate reţine.

Recurenta reclamantă Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R.- S.A. nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate, din perspectiva cazului de casare prevăzut de lege şi prin raportare la prevederile legale reţinute de instanţă în motivarea soluţiei.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R.- S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2420 din data de 14 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2021.

GGC - BR