Inadmissibility of cassation appeal against final disciplinary resolution due to temporal scope of amended judicial inspection law

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 13.09.2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Inspecţia Judiciară, B., C. şi D., solicitând anularea ca nelegală şi netemeinică a Rezoluţiei Inspecţiei Judiciare nr. 2484/1J/640/DIP/2018, adoptată la data de 24. 05. 2018 şi comunicată la 15. 06. 2018, prin care s-a clasat sesizarea pe care a înaintat-o acestei autorităţi, vizându-i pe procurorii B. şi C. din cadrul DNA-ST Ploieşti, precum şi pe procurorul D. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina şi trimiterea dosarului Inspecţiei Judiciare, în vederea completării verificărilor prealabile exercitării acţiunii disciplinare în cauză.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 879 din 8 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară, B., C. şi D., a anulat Rezoluţia nr. x/2018 emisă de pârâta Inspecţia Judiciară şi a trimis dosarul la pârâtă pentru continuarea procedurii disciplinare.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 879 din 8 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâta C. a declarat recurs.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile procedurale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil pentru argumentele expuse în continuare.

Prezenta cerere de recurs vizează Rezoluţia Inspecţiei Judiciare nr. 2484/1J/640/DIP/2018, adoptată la data de 24. 05. 2018 şi comunicată la 15. 06. 2018, prin care s-a clasat sesizarea reclamantului A., vizându-i pe procurorii B. şi C. din cadrul DNA-ST Ploieşti, precum şi pe procurorul D. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina şi trimiterea dosarului Inspecţiei Judiciare, în vederea completării verificărilor prealabile exercitării acţiunii disciplinare în cauză.

Dispoziţiile Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii au fost modificate şi completate prin Legea nr. 234/2018,publicată în Monitorul Oficial nr. 850 din 8 octombrie 2018, fiind introdus un nou articol, art. 451, care prevede următoarele:

"(1) împotriva rezoluţiei de clasare prevăzute ia art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-şef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluţionează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la inspecţia Judiciară.

(2) Soluţiile pe care inspectorul-şef le poate dispune sunt:

a) respingerea plângerii şi menţinerea rezoluţiei atacate;

b) admiterea plângerii şi completarea verificărilor. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cei mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.

(3) Rezoluţia inspectorului-şef prin care au fost respinse plângerea şi rezoluţia de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare. Soluţionarea cauzei se face de urgenţă şi cu precădere.

(4) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:

a) respingerea contestaţiei;

b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-şef şi a rezoluţiei de clasare şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

(5) Hotărârea pronunţată potrivit dispoziţiilor alin. (4) lit. b) trebuie să cuprindă motivele pentru care au fost desfiinţate rezoluţiile atacate şi să indice faptele şi împrejurările care trebuie lămurite, precum şi mijloacele de probă ce urmează a fi administrate pentru completarea verificărilor.

(6) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti poate fi atacată cu recurs la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în termen de 15 zile de la comunicare."

În conformitate cu dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, noile dispoziţii ale Legii nr. 317/2004 au intrat în vigoare în data de 11 octombrie 2018, introducând posibilitatea atacării cu recurs a hotărârilor pronunţate de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

Dispoziţiile Legii nr. 317/2004, astfel cum au fost completate şi modificate prin Legea nr. 234/2018, trebuie coroborate cu dispoziţiile C. proc. civ., respectiv cu dispoziţiile tranzitorii din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care statuează că procesele începute prin cereri depuse, în condiţiile legii, la poştă, unităţi militare sau locuri de deţinere înainte de data intrării în vigoare a C. proc. civ. rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanţă după aceasta dată.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, aplicarea noilor dispoziţii din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii se va face în cauzele înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti ca urmare a cererilor înaintate acestei instanţe începând cu data de 11 octombrie 2018.

Or, acţiunea reclamantului A., având ca obiect contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare nr. 2484/1J/640/DIP/2018, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti în data de 13 septembrie 2018, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 în forma anterioară modificării prin Legea nr. 234/2018, potrivit cărora "hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în cazul rezoluţiilor de respingere este definitivă".

Potrivit Soluţiei de principiu adoptate la data de 13 februarie 2017 de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a hotărât că:

"Rezoluţia de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în faţa instanţei de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile."

Pentru a dispune în acest sens, secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că soluţia corectă, din punct de vedere procedural, este aceea a judecării pricinilor privind contestarea rezoluţiei de clasare potrivit dispoziţiilor edictate pentru instituţia juridică asemănătoare (cea mai apropiată), respectiv conform regimului juridic aplicabil acţiunii exercitate împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării (art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii).

Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, exercitând rolul său de unificator al jurisprudenţei, conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2003, a apreciat că, în ceea ce priveşte rezoluţiile de clasare emise de Inspecţia Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 317/2004, în defavoarea dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, contestaţiile urmând a fi exercitate în aceleaşi condiţii de procedură prevăzute pentru rezoluţiile de respingere a sesizărilor.

În acord cu Soluţia de principiu menţionată anterior, prin Procesul-verbal al şedinţei din data de 9 octombrie 2017 a judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost adoptată, în unanimitate, soluţia de unificare a jurisprudenţei în sensul că, în ipoteza în care contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării a fost soluţionată pe fond de prima instanţă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, în vigoare la momentul sesizării instanţei, recursul este inadmisibil.

Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

Aceste dispoziţii delimitează, expres şi exclusiv, categoria hotărârilor judecătoreşti ce pot face obiectul căii de atac a recursului.

Conform art. 634 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ., republicat:

"Sunt hotărâri definitive: (…) orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs."

Prin urmare, recurenta-pârâtă C. a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive pentru care legea nu mai prevede nicio cale de atac.

În concluzie, în raport de dispoziţiile legale menţionate mai sus, Înalta Curte constată că este împiedicată, din punct de vedere procedural să analizeze cererea de recurs, fiind învestită cu o cale de atac inadmisibilă.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă C. împotriva sentinţei civile nr. 879 din 08 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 iunie 2021.

GGC - BR