Arbitration annulment limited to statutory grounds; waiver of arbitration exceptions under time-bar and prohibition of devolutive review

Asupra recursurilor civile de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

A.Obiectul cererii introductive:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arbitral de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Dâmboviţa, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. în baza convenţiei arbitrale înserate în contractul de prestări servicii din 19 august 2020 la clauza 23.3, la plata sumei de 46.393,81 RON reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. x din 7 decembrie 2020 emisă conform contractului încheiat între părţi, obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere, respectiv de 0,05% din suma reprezentând debit principal/zi de întârziere, conform dispoziţiilor art. 11.2 din contractul părţilor, obligarea pârâtei la preluarea documentaţiei tehnice întocmite conform contractului precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor privind procedura de arbitrare.

Prin cererea reconvenţională, pârâta B. S.R.L. a solicitat să se constate că potrivit art. 11.3, art. 23.1 din contract şi art. 1553 şi art. 1549 C. civ. a intervenit rezoluţiunea de drept a acestui contract pentru nerespectarea de către reclamantă a termenelor prevăzute la art. 5, fiind îndeplinită şi condiţia notificării. A solicitat şi obligarea reclamantei la restituirea sumei de 23.040 RON achitată cu titlu de avans (repunerea părţilor în situaţia anterioară) precum şi obligarea la plata cheltuielilor ocazionate de prezenta procedură.

B.Hotărârea tribunalului arbitral.

Prin sentinţa arbitrală nr. 3 din 26 noiembrie 2021, tribunalul arbitral a respins acţiunea reclamantei A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. ca neîntemeiată; a respins cererea reclamantei A. S.R.L. de obligare a pârâtei B. S.R.L. la plata cheltuielilor arbitrale; a luat act de faptul că pârâta B. S.R.L. a solicitat acordarea cheltuielilor arbitrale pe cale separată.

C.Calea de atac împotriva sentinţei arbitrale.

Împotriva sentinţei tribunalului arbitral au formulat cereri de anulare atât reclamanta A. S.R.L., cât şi pârâta B. S.R.L., solicitând anularea hotărârii arbitrale.

D.Hotărârea Curţii de Apel Ploieşti.

Prin sentinţa nr. 75 din 18 aprilie 2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a respins acţiunile în anularea hotărârii arbitrale nr. 3 din 26 noiembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Dâmboviţa ca nefondate.

E.Considerentele hotărârii Curţii de Apel Ploieşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut în esenţă următoarele:

În cadrul acţiunii în anulare, A. S.R.L. a invocat faptul că hotărârea arbitrală a fost pronunţată în temeiul unei clauze inoperante, aspect care atrage nulitatea acesteia, motivat de faptul că dispoziţiile art. 23.3 din contractul încheiat de părţi fac trimetere la o instituţie care nu există, că nu a fost respectat numărul de arbitrii, că au fost încălcate dispoziţiile art. 26 alin. (6) şi Anexa I din Regulile de procedură, că nu s-au respectat regulile de competenţă şi calificare a arbitrilor, precum şi critici pe fondul cauzei.

Potrivit dispoziţiilor art. 592 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.:

"orice excepţie privind existenţa şi validitatea convenţiei arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor şi desfăşurarea procedurii până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată trebuie ridicată, sub sancţiunea decăderii, cel mai târziu la acest termen, dacă nu s-a stabilit un termen mai scurt."

Neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă nu a fost invocată de cel interesat la termenul la care s-a produs ori, dacă a lipsit la acel termen, la primul termen de judecată la care a fost prezent ori legal citat după producerea neregularităţii şi înainte de se pune concluzii pe fond".

Aşa fiind, reclamanta A. S.R.L. este decăzută din dreptul de a invoca motivele de anulare prevăzute de art. 608 alin. (1) lit. b) şi c) C. proc. civ., în condiţiile în care acestea nu au fost invocate în faţa instanţei arbitrale, în condiţiile art. 592 alin. (1) C. proc. civ.

Nerespectarea regulilor de procedură nu se circumscriu motivelor expres învederate de A. S.R.L., pe care şi-a fundamentat prezenta acţiune în anulare, acestea nevizând lipsa convenţiei arbitrale sau faptul că aceasta era nulă ori neoperantă, neconstituirea tribunalului arbitral potrivit convenţiei arbitrale şi nici faptul că hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul şi motivele, data şi locul pronunţării ori nu este semnată de arbitri.

Relativ la criticile referitoare la fondul cauzei, respectiv la raporturile juridice dintre părţi, Curtea a arătat că acţiunea în anularea hotărârii arbitrale nu este o cale de atac devolutivă, în cadrul ei putând fi analizate doar motivele expres prevăzute de art. 608 alin. (1) C. proc. civ.

În ce priveşte acţiunea în anulare formulată de B. S.R.L., aceasta a arătat că hotărârea arbitrală nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, în sensul că nu se arată care anume obligaţii contractuale nu au fost respectate, că este greşită concluzia privind modul echivoc de acţiune al părţilor şi nejustificarea unor plăţi către terţi, după expirarea termenului contractual, precum şi că hotărârea încalcă prevederile art. 1553 şi art. 1549 C. civ.

Soluţionarea litigiului de către tribunalul arbitral constituie o judecată în fond, iar acţiunea în anulare este o cale de atac şi nu poate determina o reexaminare cu caracter devolutiv a cauzei.

În cazul hotărârii arbitrale, legea nu impune obligaţia prezentării situaţiei de fapt reţinute în urma aprecierii probatoriilor şi de a arăta motivele pentru care s-au admis şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, art. 603 alin. (1) C. proc. civ. prevede doar obligaţia menţionării motivelor de fapt şi de drept pe care arbitrii îşi fundamentează soluţia.

Curtea a considerat că hotărârea arbitrală este motivată în fapt şi în drept, arbitrii menţionând în mod succint motivele pentru care au respins acţiunea principală şi cererea reconvenţională, respectiv nerespectarea obligaţiilor contractuale de către ambele părţi, exemplificând această concluzie şi subliniind soluţia contractuală ce intervenea în cazul nerespectării de către părţi a termenelor contractuale.

B. S.R.L. a făcut trimitere la termenele contractuale, susţinând că reclamanta nu le-a respectat în mod repetat, că instanţa arbitrală nu a lămurit situaţia celor două forme ale contractului încheiat de părţi, precum şi că nu a aplicat corect prevederile art. 11.3 din contract referitoare la dreptul la rezilierea contractului.

Curtea a apreciat că toate aceste critici vizează fondul cauzei, respectiv modalitatea de interpretare a probelor administrate şi a clauzelor contractului încheiat de părţi, prin intermediul lor dorindu-se reaprecierea lor şi reţinerea unei situaţii de fapt contrare, finalitate ce nu se poate obţine, în condiţiile în care soluţionarea cauzei de către tribunalul arbitral constituie o adevărată judecată de fond a litigiului, iar acţiunea în anulare nu poate determina o reexaminare cu caracter devolutiv a cauzei.

Încălcarea dispoziţiilor legale de drept imperativ trebuie să rezulte în raport de situaţia de fapt definitiv stabilită de instanţa arbitrală, iar nu dintr-o situaţie de fapt ce se solicită a fi constatată în urma reaprecierii probelor şi clauzelor contractuale.

F.Calea de atac împotriva hotărârii Curţii de Apel.

Împotriva sentinţei Curţii de Apel Ploieşti au declarat recurs ambele părţi.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. critică sentinţa sub următoarele motive de nelegalitate:

În mod eronat se reţine că toate criticile referitoare la clauza inoperantă trebuie formulate exclusiv în faţa instanţei arbitrale atâta timp cât, dacă nu se poate identifica voinţa părţilor şi opţiunea acestora referitoare la o anumită instanţă de arbitraj, clauza este inoperantă şi nu poate produce efecte. Nu s-au respectat dispoziţiile din Regulamentul CCIADB privind numărul de arbitri, încercarea de soluţionare amiabilă a litigiului, competenţa şi calificarea arbitrilor.

Se reţine în hotărâre că ambele părţi au avut un comportament echivoc, îndeplinindu-şi obligaţiile cu întârziere. Reclamanta a arătat motivele pentru care şi-a îndeplinit obligaţiile cu întârziere, respectiv din cauza infectării cu SARS-COV 2 a persoanelor responsabile cu finalizarea proiectului, iar pe de altă parte, din cauza solicitării beneficiarului de modificare a soluţiei tehnice iniţiale.

Aceste susţineri nu au fost avute în vedere de instanţă la momentul soluţionării cauzei.

Singurul motiv pentru care reclamanta a ajuns în situaţia de a presta munca efectiv şi de a nu încasa remuneraţia cuvenită este acela că pârâta beneficiată a accesat fonduri nerambursabile, iar pentru proiect era nevoită să presteze o coparticipaţie majoră.

Se solicită admiterea recursului, admiterea cererii în anulare formulate împotriva hotărârii arbitrale, desfiinţarea acestei hotărâri şi trimiterea cauzei spre judecată instanţei competente, judecătoriei de la sediul pârâtei B. S.R.L.. Sunt invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Pârâta S.C. B. S.R.L. critică sentinţa Curţii de Apel sub următoarele motive de nelegalitate:

Sentinţa recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 603 alin. (1) lit. e) C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea arbitrală trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept.

Din analiza sentinţei arbitrale rezultă că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia şi încalcă dispoziţii ale legii, tribunalul arbitral judecând cauza mai mult în echitate decât raportat la normele legale aplicabile.

Sentinţa arbitrală nu face trimitere la nicio normă juridică, deşi au fost indicate dispoziţiile art. 1533 şi art. 1549 C. civ. dar şi clauza contractuală prevăzută la art. 11.3 din contract.

Recurenta reclamantă a formulat întâmpinare la cererea de recurs declarată de pârâta S.C. B. S.R.L. invocând nulitatea acesteia întrucât nu cuprinde motive de nelegalitatea astfel cum prevăd dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., ci numai motive de netemeinicie.

Pe fondul recursului pârâtei solicită respingerea acestuia.

Cu privire la excepţia nulităţii recursului declarat de pârâta S.C. B. S.R.L., Înalta Curte apreciază că, din motivarea recursului declarat de pârâtă, reies critici de nelegalitate ale sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti şi, pe cale de consecinţă, excepţia urmează a fi respinsă.

Referitor la excepţia nulităţii recursului declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., verificând actele dosarului Înalta Curte constată că pârâta nu a invocat o astfel de excepţie, astfel încât instanţa nu se va pronunţa asupra a ceea ce nu s-a cerut.

G.Analizând sentinţa prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază recursurile ca nefondate şi acestea urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L..

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Aceste dispoziţii constituie dreptul comun în materia nulităţii actelor de procedură, adică acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, altele decât cele prevăzute la pct. 1 - 4 din art. 488 C. proc. civ., precum nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Recurenta reclamantă susţine că în mod greşit Curtea de Apel a reţinut că toate criticile referitoare la clauza inoperantă trebuie formulate exclusiv în faţa instanţelor arbitrale.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este de ordine publică sau privată, după cum sunt invocate încălcarea unor norme de ordine publică sau a unor norme care ocrotesc cu precădere interesele părţilor.

Încălcarea unei norme de ordine privată poate fi invocată drept motiv de casare a unei hotărâri numai de către partea interesată, dacă neregularitatea nu a fost cauzată prin propria faptă şi numai dacă excepţia a fost invocată în condiţiile şi termenul prevăzut de lege, în faţa instanţei înaintea căreia s-a săvârşit neregularitatea, iar aceasta a respins excepţia sau a omis să se pronunţe asupra acesteia.

Curtea de Apel a reţinut în mod corect faptul că invocarea motivelor de anulare a hotărârii arbitrale este posibilă exclusiv în situaţia în care neregularităţile pe care se sprijină aceste motive au fost invocate şi în faţa tribunalului arbitral, în condiţiile art. 592 C. proc. civ., sau dacă aceste neregularităţi nu pot fi remediate prin procedura reglementată de art. 604 C. proc. civ. (îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii arbitrale).

Potrivit dispoziţiilor art. 592 alin. (1) C. proc. civ.:

"Orice excepţie privind existenţa şi validitatea convenţiei arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor şi desfăşurarea procedurii până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată trebuie ridicată, sub sancţiunea decăderii, cel mai târziu la acest termen, dacă nu s-a stabilit un termen mai scurt".

Potrivit dispoziţiilor art. 592 alin. (3) C. proc. civ.:

"Neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă nu a fost invocată de cel interesat la termenul la care s-a produs ori, dacă a lipsit la acel termen, la primul termen de judecată la care a fost prezent ori legal citat după producerea neregularităţii şi înainte de se pune concluzii în fond".

Odată ce în faţa tribunalului arbitral nu s-a invocat existenţa unei convenţii arbitrale inoperante şi nerespectarea numărului de arbitri în condiţiile art. 592 alin. (1) C. proc. civ., recurenta reclamantă este decăzută din dreptul de a mai invoca aceste nereguli.

Faptul că Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat către Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Dâmboviţa competenţa de soluţionare a cauzei nu înseamnă că au fost respectate dispoziţiile legale anterior menţionate. Tribunalul Arbitral a reţinut că dispoziţiile art. 23.3 din contractul încheiat între părţi prevăd faptul că părţile au hotărât de comun acord, ca orice litigiu născut din acest contract să fie soluţionat de Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Dâmboviţa, actualmente Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Dâmboviţa.

În soluţionarea cererii de anulare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., Curtea de Apel a aplicat în mod corect dispoziţiile legale şi reţinând faptul că acţiunea în anulare este o cale de atac care nu este una devolutivă, instanţa sesizată cu acţiunea în anulare având a verifica exclusiv dacă hotărârea arbitrală ar putea fi desfiinţată pentru unul dintre motivele arătate la art. 608 alin. (1) lit. a)-i) C. proc. civ.

Aşa fiind, criticile privind soluţionarea fondului cauzei, respectiv motivele pentru care recurenta reclamantă şi-a îndeplinit obligaţiile cu întârziere nu se regăsesc printre motivele limitativ prevăzute de lege pentru care poate fi desfiinţată hotărârea arbitrală şi în mod corect Curtea de Apel nu le-a analizat, respectând astfel dispoziţiile legale.

Aceeaşi concluzie se desprinde şi cu privire la criticile referitoare la documentaţia tehnică şi dovada acceptării sau intenţiei beneficiarului de modificare a soluţiei tehnice, precum şi cu privire la achitarea de către pârâtă a facturilor emise de ceilalţi colaboratori/participanţi la realizarea proiectului, facturi care în opinia recurentei reclamante confirmă acceptul pârâtei cu privire la modificări şi la prelungirea duratei de execuţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Motivul arătat presupune că instanţa de fond a recurs la texte de lege aplicabile speţei, dar le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, sau le-a aplicat greşit.

De reţinut este faptul că recurenta reclamantă, deşi susţine ca temei al recursului declarat acest motiv de nelegalitate nu arată care norme de drept material au fost încălcate sau aplicate greşit de Curtea de Apel. În cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. şi, ca urmare, recursul declarat de recurenta reclamantă este nefondat.

În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L..

Recurenta pârâtă critică sentinţa din perspectiva motivării date pentru respingerea acţiunii în anulare formulate în care a invocat dispoziţiile art. 608 lit. g) şi h) C. proc. civ.. Curtea de Apel a reţinut în mod corect faptul că hotărârea arbitrală respectă cerinţele art. 603 alin. (1) lit. e) şi cuprinde motivele de fapt şi de drept ale hotărârii.

În acest sens este de menţionat faptul că tribunalul arbitral a constatat că ambele părţi au acţionat cu încălcarea obligaţiilor asumate şi depăşirea termenelor stabilite, au dat dovadă de lipsă de prudenţă în derularea raporturilor contractuale sau, după caz, au acţionat echivoc.

S-a reţinut, de asemenea, de către tribunalul arbitral faptul că părţile nu au făcut dovezi pentru susţinerile lor şi nu s-au conformat cerinţelor tribunalului arbitral.

Aşa fiind, în mod corect s-a reţinut de Curtea de Apel faptul că s-au respectat dispoziţiile art. 603 alin. (1) lit. e) C. proc. civ.

Din această perspectivă şi reţinând faptul că acţiunea în anulare nu este o cale de atac devolutivă, în mod corect a fost respinsă acţiunea în anulare formulată de pârâta S.C. B. S.R.L., fără a se analiza criticile vizând fondul cauzei, respectiv nerespectarea dispoziţiilor art. 1549 şi 1553 C. civ. referitoare la dreptul la rezoluţiune, precum şi la pactul comisoriu.

Pe cale de consecinţă, criticile formulate de pârât sunt nefondate.

Faţă de aceste considerente, potrivit dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L., invocată de recurenta-reclamantă A. S.R.L.

Respinge recursurile declarate de recurenta-reclamantă A. S.R.L. şi de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 75 din 18 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 8 decembrie 2022.