Nullity of cassation appeal for failing to articulate specific grounds of illegality in annulment of arbitral award

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa arbitrală nr. 61 din 24/06/2021, completată prin sentinţa arbitrală nr. 70 din 26/07/2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020 de către Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României s-au dispus următoarele: în conformitate cu art. 44 (4) din RPA, raportat la art. 438-439 C. proc. civ., art. 2267 şi urm. C. civ., a luat act de Tranzacţia parţială a părţilor şi a pronunţat această hotărâre arbitrală de expedient, cu următorul conţinut, stabilit de părţi, prin Acordul din 18.05.2021, par. 5 alin. (3) care prevede că: "Tribunalul Arbitral ia act de învoiala părţilor. Constată că, în baza recunoasterii parţiale a pretenţiilor de către Pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., Reclamanta A. S.A. este îndreptătită să obtină suma de 11.946.580,1 RON. Constată că suma de 11.946.580,1 RON datorată Reclamantei a fost alocată de către Părţi pentru stingerea parţială şi reprezintă recuperare parţială a avansului acordat de Beneficiar în suma totală de 12632.590,50 RON."

A obligat pârâta la compensarea sumei datorate de 617.335,26 RON cu restul de avans nerecuperat de la reclamantă apoi, la plata sumei rămase surplus către aceasta.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 77.040,06 RON cu titlu de dobândă legată penalizatoare, a sumei de 117.283,70 RON, TVA în cotă de 19% aferentă debitului principal de 617.335,28 RON.

Împotriva acestei sentinţe arbitrale a fost formulată acţiune în anulare de către pârâta CNAIR.

Prin cererea înregistrată la data de 20.09.2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a -IX - a contencios administrativ şi fiscal, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa în contradictoriu cu A. S.A. a solicitat anularea parţială a Hotărârii Arbitrale nr. 61 din 24.06.2021, completată prin Hotărârea Arbitrală de completare nr. 70 din 26.07.2021, pronunţate în Dosarul nr. x/2020 de către Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.

Prin sentinţa civilă nr. 1578/2021 din 5 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a -IX - a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale; a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea secţiilor civile din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.

Ulterior, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/2021.

Prin sentinţa civilă nr. 15 din 18 februarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins excepţia inadmisibilităţii; a respins acţiunea în anulare formulată de petenta COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. - DIRECŢIA REGIONALĂ DE DRUMURI ŞI PODURI CONSTANŢA în contradictoriu cu intimata A. S.A. împotriva hotărârii arbitrale nr. 61/24.06.2021, pronunţate de Curtea de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în dosarul nr. x/2020, ca neîntemeiată; totodată, a obligat reclamanta la 14.717,03 RON cheltuieli de judecată către pârâtă.

COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 15 din 18 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate, cu cheltuieli de judecată.

După expunerea parcursului procesual al litigiului, recurenta a susţinut că sentinţa recurata a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept - astfel ca devin incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, din cuprinsul acţiunii în anulare se poate desprinde concluzia că a fost criticată sentinţa arbitrala şi în ceea ce priveşte legalitatea acesteia, în sensul ca "(...) hotărârea arbitrată încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii"(art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.)

Având in vedere argumentele expuse in continuare, recurenta a apreciat că, în mod greşit, a fost admisă cererea reclamantului şi s-a dispus obligarea sa la compensarea sumei datorate de 617.335,26 tei datorate cu restul de avans nerecuperat şi apoi la plata sumei rămasă surplus către aceasta, precum şi la plata sumei de 77.040,06 RON, cu titlu de dobânda legală penalizatoare şi a sumei de 117.283,70 RON, TVA în cota de 19% aferentă debitului principal de 617.335,26 RON.

Prin Procesul-verbal constatare si preluare materiale/lucrări executate, plătite de Beneficiar, aflate in şantier nr. 4262 din data 27.09.2018, Comisia de Inventariere a stabilit în privinţa .. 4.4 b. Materiale in şantier de tip armatura", ca: Materialele nu sunt depozitate in mod corespunzător, fiind sub acţiunea factorilor atmosferici si intemperiilor. Acestea, nu sunt protejate împotriva oricăror pierderi, daune sau deteriorări. Materialele nu au putut fi inspectate din punct de vedere calitativ.

Având în vedere observaţiile de mai sus precum şi observaţiile inginerului, respectiv: " Modul de depozitare nu este conform la aceasta data, elemente din armatura prezintă strat superficial de corodare Armatura poate fi preluata de Beneficiar, în scopul viitorului Proiect, numai în condiţiile verificării prealabile, păstrării şi conservării acesteia în condiţii optime, urmând a fi pusa în opera doar cu acceptul unui Proiectant şi în condiţiile impuse de acesta." armatura, inspectata vizual de către Comisia de Inventariere constituita în baza Deciziei Directorului General al CNAIR nr. 558/14.09.2018, nu va fi preluata de către Comisia de inventariere.

În ceea ce priveşte pct. 4.4 c. Materiale existente în Organizarea de Santier a Antreprenorului materialele depozitate în Organizarea de Santier a Antreprenorului nu sunt depozitate în mod corespunzător, fiind sub acţiunea factorilor atmosferici şi intemperiilor. Totodată, acestea nu au fost plătite Antreprenorului ca materiale în santier, întrucât nu erau din categoria materialelor specificate în Anexa la Ofena a Contractului. (A se vedea Procesul Verbal de constatare şi preluare materiale/lucrări executate plătite de beneficiar, aflate în şantier nr. 4262/27.09.2018).

Având in vedere observaţiile de mai sus precum şi prevederile clauzelor contractuale, sub-clauza 16.3. b, materialele depozitate in organizarea de şantier, nu vor fi preluate de către Beneficiar.

Sub-Clauza 19.6. [Rezilierea opţionala, Lichidare si Plaţi], la care Inginerul face referire in observaţiile sale privind preluarea materialelor, aduce in discuţie "FORŢA MAJORA". Forţa majora nu a stat la baza încetării contractului de lucrări nr. x/30.06.2014.

Contractul de lucrări nr. x/30.06.2014 a încetat in baza "Acordului de voinţa al pârtilor privind încetarea contractului de execuţie "Construcţia variantei de ocolire Targu Mureş înregistrat Ia CNAIR S.A. cu nr. x/29.12.2017", acord ce a fost încheiat conform art. 1321 din C. civ., astfel ca nu sunt aplicabile prevederile Clauzei 19 din Condiţii Generale de Contract."

In conformitate cu prevederile Sub-Clauzei 16.3 (b), din contract reiese că:

"După ce înştiinţarea de reziliere potrivit prevederilor Sub-Clauzei 15.5 [Dreptul Beneficiarului de a Rezilia Unilateral Contractul], a Sub-Clauzei 16.2 [Rezilierea Contractului de către Antreprenor] sau a Sub-Clauzei 19.6 [Rezilierea Opţionala, Lichidare si Plaţi] a intrat in vigoare, Antreprenorul cu promptitudine: [...]. (b) va depozita corespunzător în locurile indicate de către Inginer si amenajate de către Antreprenor toate Documentele Antreprenorului, Echipamentele, Materialele si alte lucrări pentru care Antreprenorul a fost plătit si le va preda Beneficiarului [...]"

Inginerul a menţionat că aceste materiale sunt depozitate necorespunzător şi că ar putea fi preluate de Beneficiar numai în condiţiile verificării prealabile şi doar cu acceptul unui Proiectant şi în condiţiile impuse de acesta.

Se constată astfel culpa Antreprenorului în ceea ce priveşte depozitarea necorespunzătoare a materialelor precum şi a depozitarii acestora în alte locuri, Beneficiarul fiind în imposibilitatea de a le prelua în conditii optime.

De asemenea, reclamanta consideră că depozitarea necorespunzătoare a materialelor nepreluate, anterior menţionate, de către Beneficiar conduce la imposibilitatea utilizării acestora de următorul Antreprenor în vederea finalizării lucrărilor aferente proiectului "Varianta de Ocolire Targu Mures".

In opinia recurentei, Tribunalul Arbitral trebuia să constate culpa A. S.A. în ceea ce priveşte depozitarea necorespunzătoare a materialelor, CNAIR S.A. fiind in imposibilitatea de a le prelua în condiţii optime, iar presupusul prejudiciu solicitat nefiind imputabil recurentei.

Intimata-reclamantă a transmis întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta formulează critici de nelegalitate ale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, autorul acestuia trebuind să invoce motivele în tiparele fixate de lege.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Se constată că recurenta a indicat formal în susţinerea recursului dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea sentinţei recurate din perspectiva textului de lege indicat, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menţionat.

Astfel, recurenta arată că, din cuprinsul acţiunii în anulare se poate desprinde concluzia că a fost criticată sentinţa arbitrală şi în ceea ce priveşte legalitatea acesteia, în sensul că "(...) hotărârea arbitrată încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii"(art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.).

De asemenea, în cuprinsul cererii de recurs formulate, autoarea căii extraordinare de atac a apreciat că, în mod greşit, a fost admisă cererea reclamantului şi s-a dispus obligarea sa la compensarea sumei datorate de 617.335,26 tei datorate cu restul de avans nerecuperat şi apoi la plata sumei rămasă surplus către aceasta, precum şi la plata sumei de 77.040,06 RON, cu titlu de dobânda legală penalizatoare şi a sumei de 117.283,70 RON, TVA în cota de 19% aferentă debitului principal de 617.335,26 RON, reluându-se criticile formulate în cadrul acţiunii în anulare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, pe de o parte, prin criticile formulate, recurenta procedează la redarea unor dispoziţii legale, fără a arăta în concret în ce mod curtea de apel le-a încălcat ori le-a aplicat greşit, iar, pe de altă parte, recurenta susţine că în mod greşit a fost admisă cererea reclamantului.

Aşa fiind, susţinerile recurentei prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conţin critici, în sens propriu, împotriva sentinţei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi exprimate în acţiunea în anulare, dar care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Se observă că, în privinţa recursului dedus judecăţii ne aflăm în faţa unei duplicări a susţinerilor din etapa procesuală anterioară; în fapt, aceleaşi motive au fost deduse curţii de apel spre judecată şi sunt acum readuse în discuţie în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu ignorarea instituţiei recursului, trecând peste faptul că instanţa de casaţie nu poate fi, în mod legal, învestită cu soluţionarea unor astfel de aspecte.

Astfel, simpla reiterare în cererea de recurs a criticilor din acţiunea în anulare, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea sentinţei recurate, nu întruneşte cerinţa ce se cere a fi îndeplinită.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în acţiunea în anulare nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici ce pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar modul de redactare a cererii de recurs nu permite determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii recurate.

Se reţine ca dezvoltarea motivelor de recurs la care se referă art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. vizează formularea unor critici de nelegalitate care să fie îndreptate împotriva considerentelor hotărârii recurate, or criticile recurentei care vizează fondul litigiului arbitral nu vor putea fi analizate, acestea vizând aspecte de netemeinicie.

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în acţiunea în anulare indiferent de gradul de nemulţumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Întrucât recurenta nu s-a conformat obligaţiei reglementată de dispoziţiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul, potrivit dispozitivului.

Constatând culpa procesuală a recurentei în declanşarea litigiului de faţă, în raport de cererea formulată de intimată, urmează a se aplica dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. şi a obliga recurenta la plata sumei de 14.702,15 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, având în vedere, totodată, caracterul real, necesar şi rezonabil al acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASRUCTURII RUTIERE S.A. împotriva sentinţei civile nr. 15 din 18 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASRUCTURII RUTIERE S.A. la plata sumei de 14.702,15 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă A. S.A. PRIN A. S.A. - SUCURSALA BUCUREŞTI.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2022.