Hospital's annulment bid over arbitration award voided; lower ruling upholding RON 5,640.5 damages stands.

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Hotărârea arbitrală nr. 119 din 27.08.2020 pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj a Colegiului Medicilor din România, Colegiului Farmaciştilor din România, Colegiului Medicilor Dentinşti din Romania şi Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate în dosarul nr. x/2019, s-a admis cererea de arbitraj formulată de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Dolj, în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA CRAIOVA şi în consecinţă, a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5.640,5 RON reprezentând contravaloarea prejudiciului constatat prin raportul de control nr. x/11.12.2018, precum şi la plata dobânzilor şi a penalităţilor calculate, inclusiv a dobânzii legale aferente, până la data efectivă a plăţii.

Împotriva acestei hotărâri a formulat acţiune în anulare SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA CRAIOVA, solicitând admiterea acţiunii şi judecarea pe fond a cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 126 din 16 noiembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale nr. 119 din data de 27.08.2020, pronunţate de Comisia Centrală de Arbitraj, în dosarul nr. x/2019, formulată de reclamantul SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA CRAIOVA, în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE DOLJ, ca nefondată.

Împotriva acestei decizii, reclamantul SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA CRAIOVA a declarat recurs, solicitând casarea ei şi rejudecând cauza pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. potrivit căruia instanţa a dat o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

În motivare, recurentul a susţinut că instanţa nu a analizat cauza în profunzime şi nu a respectat principiul independenţei şi imparţialităţii, atunci când nu a solicitat intimatei CAS, să facă dovada faptului că Sistemul Informatic Unic Integrat (SIUI) precum şi Sistemul Informatic pentru Prescripţie Electronică (SIPE) nu a fost funcţional în momentul eliberării scrisorilor medicale şi acordării serviciilor medicale.

Arată că furnizorul de servicii medicale, respectiv spitalul, se afla în situaţia de a acorda foarte multe servicii medicale, astfel că este eronată susţinerea potrivit căreia spitalul a "încasat necuvenit" suma de 1166,50 RON, întrucât aceste servicii medicale au fost în realitate efectuate/acordate pacienţilor.

Astfel, începând cu anul 2015, dată la care a fost introdus cardul de sănătate, serviciile medicale au fost transmise în timp real, electronic, la CAS pe baza semnăturii electronice a furnizorului şi sunt validate de pacient cu cardul său de sănătate. Este şi cazul serviciilor medicale considerate în Raportul de control x/11.12.2018 ca fiind încasate necuvenit, care au fost în totalitatea lor validate de pacient cu cardul său de sănătate.

În ceea ce priveşte sancţionarea recurentului Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova cu suma de 4400 RON pentru eliberarea de către medicii din ambulatoriu a 22 de scrisori medicale fără a fi eliberată şi prescripţie medicală, recurentul precizează că scrisoarea medicală este un document de prelungire a unei scrisori medicale care expiră, deci nu este vorba de o iniţiere de tratament nou; în asemenea situaţii pacienţii se adresează unităţii sanitare de cele mai multe ori în ultima luna de valabilitate a scrisorii medicale anterioare, lună în care medicul de familie a eliberat deja prescripţia medicală; deşi medicul de familie are obligaţia să informeze medicul specialist care îşi desfăşoară activitatea în cadrul spitalului, pe biletul de trimitere, asupra reţetelor emise de el, acest aspect în cursul anilor 2017 şi 2018 se întâmpla foarte rar; organele de control din cadru CAS Dolj au însă posibilitatea de a verifica foarte uşor aceasta stare de fapt, întrucât organele de control ale CAS Dolj spre deosebire de medicul din ambulatoriu, au acces la serviciile medicale şi reţetele acordate fiecărui pacient.

Mai susţine că reţeta compensată asociată scrisorii medicale nu s-a putut elibera din cauza nefuncţionalităţii Sistemului de prescripţie Electronică în acel moment, astfel că nu poate fi făcut răspunzător medicul şi furnizorul de servicii, în speţă recurentul.

Recurentul consideră că sancţiunea aplicată unităţii sanitare a fost mult prea drastică, întrucât situaţia nu a fost creată din vina acesteia sau determinată de reaua-credinţă a unităţii sanitare.

Totodată, susţine că nu există temei legal pentru calculul accesoriilor la sancţiunile aplicate, neexistând clauză contractuală în acest sens.

Prevederile legale în materia accesoriilor stipulează faptul că părţile sunt libere să stabilească rata dobânzii prin convenţii/contract. Având în vedere că părţile au convenit prin intermediul contractului nr. x/2018 sancţiuni doar pentru anumite încălcări ale obligaţiilor prevăzute în contract, intimanta nu poate solicita accesorii în afara clauzelor contractuale, abuzând de prevederile art. 73 indice 1 din Legea nr. 500/2002.

Recurentul apreciază faptul că, pentru respectarea principiului privind un tratament egal, se impune ca intimata să dovedească că programul SIUI a fost funcţional pentru eliberarea reţetelor în perioada verificată. Programul de raportare nu acordă facilitatea de a raporta toţi pacienţii rezolvaţi, astfel încât să existe eventuala posibilitate de compensare. Eventualele neconcordante sesizate de corpul de control al CAS Dolj privitoare la consemnarea serviciilor de recuperare în baza de tratament le apreciază a fi erori umane minime determinate de volumul mare de servicii medicale de recuperare acordate.

Precizează faptul că, recurentul nu poate demonstra, în perioada controlată, nefuncţionalitatea programului de raportare SIUI, dat fiind faptul că CAS Dolj este unitatea care îl administrează.

Arată că spitalul acordă asistenta medicală necondiţionat, în mod nediscriminatoriu, tuturor asiguraţilor fără ca spitalul să fie restricţionat la volumul şi valoarea serviciilor medicale prestate asiguraţilor.

În final, a mai arătat că recurentul se va afla în situaţia de a nu mai acorda servicii medicale, investigaţii clinice, paraclinice, medicaţia necesară pacienţilor internaţi, fiind obligată să folosească resursele financiare pentru acoperirea acestor debite solicitate în mod nelegal de intimată.

În concluzie, recurentul consideră faptul că Hotărârea arbitrală nr. 119/2020, prin care spitalul a fost obligat la plata sumei de 5.640,5 RON, precum şi a dobânzilor şi a penalităţilor calculate inclusiv a dobânzii legale aferente până la data plăţii, este neîntemeiată şi nelegală, spitalul fiind obligat la plata unei sume în mod nejustificat.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic şi nelegal.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Articolul 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Din interpretarea dispoziţiilor legale enunţate, rezultă că recurentului îi revine obligaţia de a indica critici de nelegalitate faţă de decizia pe care o atacă.

Analiza cererii de recurs relevă însă că autorul ei nu a dezvoltat critici de nelegalitate împotriva deciziei atacate, ci că a prezentat în motivarea căii de atac aspecte generale referitoare la situaţia de fapt şi probatoriul administrat, sens în care s-a limitat la o reluare a susţinerilor expuse în faţa instanţelor de fond şi care au făcut deja obiectul analizei acestora.

Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a criticat decizia curţii de apel, susţinând în esenţă că reţeta compensată asociată scrisorii medicale nu s-a putut elibera din cauza nefuncţionalităţii Sistemului de prescripţie Electronică în acel moment, astfel că nu poate fi făcut răspunzător furnizorul de servicii şi obligat la plata unor sume pentru nerespectarea obligaţiilor stipulate în contract. Totodată, a mai susţinut că nu a fost respectat principiul independenţei şi al imparţialităţii în ceea ce priveşte administrarea probatoriului, alte aspecte care reiau apărări de fond şi care vizează modalitatea acordării serviciilor medicale şi obligarea la plata accesoriilor prevăzute de lege.

Niciuna dintre aceste susţineri nu conturează o veritabilă critică de nelegalitate care să poată fi subsumată motivelor de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., recurentul urmărind să obţină o nouă evaluare a fondului pretenţiilor, incompatibilă cu natura nedevolutivă a căii de atac exercitate.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a fost invocat doar în mod formal, iar aspectele de netemeinicie invocate de recurent nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural, respectiv atunci când nu se arată şi nu se dezvoltă motivele de nelegalitate. Aceasta este situaţia în speţă, deoarece nu se poate considera că afirmaţiile recurentului din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ.

Faţă de considerentele expuse mai sus, subliniind că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA CRAIOVA împotriva sentinţei civile nr. 126 din 16 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2022.