Territorial competence for compulsory execution of credit assigned to foreign legal entity with local representative assigned to court at representative's seat

Cerere de încuviinţare a executării silite. Debitor cu sediul în străinătate. Reprezentarea persoanei juridice în situaţia cesionării creanţei. Competenţă teritorială

Drept procesual civil. Competenţa instanţelor judecătoreşti. Competenţa teritorială

Index alfabetic: conflict negativ

instanţă de executare

cesiune de creanţă

persoană juridică străină

reprezentant legal

O.U.G. nr. 50/2010, art. 71 alin. (2)

C.proc.civ., art. 651 alin. (1)

Obligaţia reprezentării persoanei juridice străine în situaţia cesionării contractului de credit sau a creanţei decurge din lege, potrivit art. 71 alin. (2) din O.U.G. nr. 50/2010, reprezentantului revenindu-i nu numai dreptul de a sta în justiție pentru orice cerere sau acțiune referitoare la administrarea bunurilor celui pe care îl reprezintă, ci şi pentru a răspunde în locul acestuia în faţa autorităţilor.

Astfel, în condițiile existenței unui reprezentant care răspunde, în baza unei norme speciale, derogatorii de la dreptul comun în materie de mandat, în nume propriu pentru obligațiile cesionarului contractului de credit, persoană juridică străină, atât sub aspectul dreptului substanțial, cât și în planul dreptului procesual, instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviințare a executării silite se determină prin raportare la sediul acestuia, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) prima teză C.proc.civ. coroborate cu cele ale art. 71 alin. (2) din O.U.G. nr. 50/2010.

I.C.C.J., Secţia I civilă, decizia nr. 1661 din 29 septembrie 2022

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pogoanele la 18.03.2022, petenta SPEJ A., la cererea creditorului B., a solicitat încuviinţarea executării silite a debitoarei C. (Luxembourg) SA, reprezentată în România de D. SRL, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr.344 din 4.06.2020, pronunţată de Judecătoria Pogoanele în dosarul nr. x/282/2019, definitivă prin decizia civilă nr.34 din 13.01.2021, pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. x/282/2019.

2. Hotărârea Judecătoriei Pogoanele

Prin sentinţa civilă nr.183 din 24.03.2022, Judecătoria Pogoanele a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi, în baza art.132 alin.1 şi 3 raportat la art.129 alin.2 pct.3 şi la art.651 alin.1 Cod procedură civilă, a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorul 1 Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Pogoanele a reţinut că, potrivit art.666 alin.1 Cod procedură civilă, în termen de 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării silite de către instanţa de executare. Conform art.651 alin.1 din acelaşi act normativ, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

A constatat că, potrivit cererii de încuviinţare a executării silite formulate de executorul judecătoresc, încheierii de deschidere a dosarului execuţional nr. x/2022 şi a titlului executoriu, debitorul are sediul în Bucureşti, sectorul 1, motiv pentru care a apreciat că revine Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite.

3. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr.4420 din 19.04.2022, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pogoanele. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata pricinii şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut dispoziţiile art.651 alin.1 Cod procedură civilă, care stabilesc instanţa de executare şi a constatat că, debitor în cadrul cererii de executare silită formulate de SPEJ A. şi potrivit titlului executoriu a cărui punere în executare silită s-a solicitat, este C. (Luxembourg) SA.

A reţinut că debitorul este o persoană juridică străină, cu sediul în Luxembourg, ţara Luxembourg, astfel cum rezultă inclusiv din denumirea entităţii.

Referitor la D. SRL, societate cu sediul în Bucureşti, sector 1, instanţa a apreciat că este doar reprezentantul din România al debitorului, reprezentare legală care îşi are temeiul în dispoziţiile art.71 alin.2 din O.G. nr.50/2010.

În raport de dispoziţiile art.651 alin.1 prima teză Cod procedură civilă, care prevăd ca sediul debitorului, iar nu al reprezentantului debitorului, să fie în România, pentru a atrage competenţa instanţei de la sediul debitorului şi luând în considerare că debitorul îşi sediul în afara ţării, respectiv în Luxembourg, a apreciat că devine incidentă teza a doua a normei menţionate, care atribuie calitatea de instanţă de executare celei de la domiciliul sau, după caz, de la sediul creditorului.

Reţinând că, în cauză, creditor este numitul B., care domiciliază în comuna Luciu, judeţul Buzău, respectiv în circumscripţia Judecătoriei Pogoanele, a considerat că aceasta are calitatea de instanţă de executare.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă este reprezentat de cererea formulată de petenta SPEJ A., prin care a solicitat Judecătoriei Pogoanele încuviinţarea executării silite a debitoarei C. (Luxembourg) SA, reprezentată în România de D. SRL, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr.344 din 4.06.2020, pronunţată de Judecătoria Pogoanele în dosarul nr. x/282/2019, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.34 din 13.01.2021, pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. x/282/2019.

Acest demers judiciar a fost iniţiat la solicitarea creditorului B., fiind înregistrată pe rolul organului de executare la 17.03.2022, sub nr. x/2022.

Prin încheierea dată în dosarul de executare nr. x/2022, SPEJ A. a admis cererea formulată de creditor împotriva debitoarei C. (Luxembourg) SA, pentru recuperarea sumei de 2.889,69 lei, conform titlului executoriu reprezentat de civilă nr.34/2020, pronunţată de Judecătoria Pogoanele în dosarul nr. x/282/2019, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.34/2021, pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. x/282/2019, şi a cheltuielilor de executare.

Potrivit menţiunilor cuprinse în decizia nr.34 din 13.01.2021, pronunţată de Tribunalul Buzău – Secţia I civilă în dosarul nr. x/282/2019, creanţa ce urmează a fi executată silit, reprezentând cheltuieli de executare, izvorăşte din raportul juridic contractual stabilit iniţial între creditorul B. şi SC E. IFN SA, urmare încheierii contractului de credit nr.509488596 din 27.12.2017. Creanţa iniţială, cu privire la care Judecătoria Pogoanele a încuviinţat executarea silită prin încheierea nr.672/2019, pronunţată în dosarul nr. x/282/2019, a fost cesionată de SC E. IFN SA către F. BV, iar ulterior, aceasta din urmă a cesionat-o către C. (Luxembourg) SA.

Conform aspectelor de fapt consemnate în încheierea dată de organul de executare în dosarul de executare nr. x/2022, debitoarea C. (Luxembourg) SA este o persoană juridică străină, cu sediul social în Luxembourg, fiind reprezentată în România, potrivit listei entităţilor care îşi desfăşoară activitatea de recuperare creanţe ce figurează în evidenţa ANPC, de către D. SRL, cu sediul în Bucureşti, sector 1.

Înalta Curte constată că, în această situaţie, sunt relevante dispoziţiile art.71 alin.2 din O.U.G. nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, conform cărora „Cesionarul contractului de credit, respectiv cesionarul creanţei, este obligat să aibă sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România pentru rezolvarea eventualelor litigii şi pentru a răspunde contravenţional şi/sau penal în faţa autorităţilor publice.”

Astfel, în ceea ce privește reprezentarea persoanei juridice străine în situaţia cesionării contractului de credit sau a creanţei, obligaţia derivă din lege, reprezentantului revenindu-i nu numai dreptul de a sta în justiție pentru orice cerere sau acțiune referitoare la administrarea bunurilor celui pe care îl reprezintă, ci şi pentru a răspunde în locul acestuia în faţa autorităţilor.

În condițiile existenței unui reprezentant care răspunde, în baza unei norme speciale, derogatorii de la dreptul comun în materie de mandat, în nume propriu pentru obligațiile cesionarului contractului de credit, persoană juridică străină, atât sub aspectul dreptului substanțial, cât și în planul dreptului procesual, atunci instanţa de executare competentă să soluţioneze cauza urmează a se determina prin raportare la sediul acestuia, faţă de dispoziţiile art.651 alin.1 Cod procedură civilă.

Norma menţionată prevede că „Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.”

Coroborând prima ipoteză a dispoziţiilor art.651 alin.1 Cod procedură civilă, care este incidentă în cauză, cu cea a art.71 alin.2 din O.U.G. nr.50/2010, reiese că instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin raportare la sediul reprezentantului legal în România al debitoarei, D. SRL, din Bucureşti, sector 1.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti – Secţia a II-a civilă.