Pretrial chamber jurisdiction: scope of prior parliamentary authorization for criminal prosecution of legislators and limits on in rem investigations

Cameră preliminară. Contestație. Nulitate absolută. Autorizare prealabilă sau îndeplinirea unei condiții prealabile în vederea urmării penale

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Camera preliminară

Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Efectuarea urmăririi penale

Indice alfabetic: - drept procesual penal

- contestație

- camera preliminară

- nulitate absolută

C. proc. pen., art. 305 alin. (4)

Obţinerea unei autorizaţii prealabile sau îndeplinirea unei condiţii prealabile în vederea urmării penale, din perspectiva dispozițiilor art. 305 alin. (4) din Codul de procedură penală, este necesară doar în situația în care se dispune efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de o persoană, de vreme ce respectiva autorizaţie ori condiţie prealabilă are caracter personal, respectiv este legată de calitatea personală pe care făptuitorul o avea la momentul săvârşirii faptei ori o are în momentul cercetărilor.

I.C.C.J, Secția Penală, încheierea nr. 2/C din 08 martie 2022 a completului de 2 judecători de cameră preliminară

Prin încheierea penală nr. x din data de 23 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secția penală în dosarul nr. x/1/2021/a1, în temeiul art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală, s-au respins, ca nefondate, cererile şi excepțiile formulate, printre alții, de inculpatul A și s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/P/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Secţia de combatere a corupției, precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, şi s-a dispus începerea judecății, faţă de inculpatul A pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut, pentru sine sau pentru altul, un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal (12 acte materiale), fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal (12 acte materiale) şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 din Codul penal (trei infracțiuni), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal.

Pentru a dispune astfel, examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma cererilor şi excepţiilor formulate, dar şi din oficiu, în limitele prevăzute de dispoziţiile art. 345 alin. (1) şi art. 281 – 282 din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a constat prioritar că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa căreia îi revine competenţa de a judeca în primul grad de jurisdicţie, în considerarea calităţii de senator a inculpatului A, conform art. 40 alin. (1) din Codul de procedură penală.

Relativ la presupusa nelegalitate a efectuării actelor de urmărire penală invocată de către inculpatul A, s-a reţinut că nu există niciun temei legal pentru a interzice procurorului să efectueze investigaţii cu privire la faptă sau cu privire la alţi făptuitori care nu sunt supuşi unor condiţii de procedibilitate, decizia nr. 68/2017 a Curţii Constituţionale vizând o situaţie diferită de cea din cauza de faţă, iar din dispoziţiile art. 2941 din Codul de procedură penală coroborate cu cele prevăzute de art. 305 alin. (4) din Codul de procedură penală rezultă fără echivoc că împiedicarea procurorului de a efectua acte de urmărire penală în lipsa autorizaţiei sau a îndeplinirii unei alte condiţii prealabile, aşa cum este şi în cazul cererii uneia din camerele Parlamentului, operează numai în ceea ce priveşte efectuarea în continuare a urmăririi penale, respectiv în cazul urmăririi penale in personam.

De altfel, lipsită de fundament legal este şi critica vizând epuizarea dreptului de a sesiza Senatul României cu privire la aceeaşi cauză, întrucât dreptul Camerelor Parlamentului de a cere urmărirea penală a unuia din membrii săi, drept prevăzut de art. 109 din Constituţie, nu poate fi limitat, şi, mai mult, nu trebuie confundată hotărârea prin care Parlamentul consfinţeşte cererea sa de efectuare a urmăririi penale împotriva unuia dintre membrii săi cu o decizie judiciară, care poate fi sau nu definitivă, şi care poate dobândi autoritate de lucru judecat, şi nici cu un act normativ care produce efecte erga omnes, hotărârea de a cere urmărirea penală a unui parlamentar fiind un act juridic cu caracter individual în sensul menţionat de decizia nr.738/2012 a Curţii Constituţionale.

În plus, s-a constatat că Hotărârea Senatului din data de 04.07.2019 de a nu cere urmărirea penală a senatorului A şi-a produs pe deplin efectul până la data de 21.04.2021, când, printr-o altă hotărâre, Senatul a decis să ceară urmărirea penală a aceluiaşi senator.

S-a mai reţinut că nu poate fi vorba nici de încălcarea competenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a confirma o eventuală ordonanţă de redeschidere a urmăririi penale, întrucât procurorul nu era obligat să dispună clasarea cauzei în care se desfăşura urmărirea penală in rem, după adoptarea Hotărârii nr. 41/2019 a Senatului României.

Având în vedere existenţa unor elemente nou apărute cu privire la săvârşirea de către inculpatul A şi a altor infracţiuni, respectiv trei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 322 din Codul penal, precum şi a unui alt act material care intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu, la data de 08.04.2021, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a sesizat din nou Senatul României, în vederea cererii de urmărire penală a acestuia. Prin Hotărârea Senatului nr. x din 21.04.2021, forul legislativ a cerut urmărirea penală a domnului senator A pentru faptele care fac obiectul dosarului cu numărul de mai sus.

După dispunerea efectuării urmăririi penale in personam faţă de suspecţii A şi B, în cauză s-a procedat la reaudierea martorilor audiaţi anterior, însă cu privire la alte împrejurări decât cele avute în vedere anterior Hotărârii Senatului din data de 04.07.2019, şi, respectiv, la audierea de noi martori şi administrarea probei cu înscrisuri.

Deopotrivă, efectuarea de acte procesuale şi procedurale anterior urmăririi penale in personam nu încalcă principiul loialităţii administrării probelor, cum susţine apărarea, având în vedere că, la momentul începerii urmăririi penale in rem, inculpaţii nu aveau nicio calitate.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au formulat contestaţie, printre alții și inculpatul A.

În susţinerea căii de atac, inculpatul A a solicitat să se constate, în principal, nulitatea absolută, iar în subsidiar, nulitatea relativă, a referatului procurorului din 07.04.2021, întocmit în dosarul nr. x/P/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Secţia de combatere a corupţiei, adresele nr. x/C/07.04.2021 şi nr. x/C/23.04.2021, precum şi ordonanţele: de extindere a urmării penale in rem din 03.11.2019, 02.11.2020, respectiv in personam din 26.04.2021; de punere în mişcare a acţiunii penale din 31.05.2021; de instituire a măsurilor asigurătorii din 26.08.2021, precum şi a rechizitoriului din 30.08.2021, toate emise de aceeaşi unitate de parchet, apreciind că urmărirea penală a fost efectuată cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală raportat la art. 40 şi la art. 54 din acelaşi cod, iar actul de sesizare a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 109 alin. (2) din Constituţie, astfel cum au fost interpretate prin decizia nr. 270/2008 a Curții Constituționale, raportat la art. 12 din Legea nr. 115/1999, la Hotărârea Plenului Senatului României din 23.09.2019 şi la art. 281 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, întrucât lipseşte condiţia de procedibilitate, din moment ce Senatul României a decis să nu ceară urmărirea penală a inculpatului A, fost ministru al sănătăţii, prin hotărârea nr. x din 23.09.2019.

Astfel, a arătat că pentru infracțiunea de abuz în serviciu imputată s-a efectuat urmărirea penală in rem în dosarul înregistrat sub nr. x/P/2019 pe rolul Direcției Naționale Anticorupție, Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție. Or, deși urmare a pronunțării Hotărârii Plenului Senatului României nr. 41 din 23.09.2019, soluția care se impunea era clasarea cauzei în temeiul art. 16 alin. (1) lit. e din Codul de procedură penală, printr-un artificiu administrativ, la data de 17.12.2019, dosarul nr. x/P/2019 al Direcției Naționale Anticorupție, Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție a fost reînregistrat la Secția de combatere a corupției din cadrul aceleiași unități de parchet sub nr. x/P/2019 și s-au efectuat în mod nelegal acte de urmărire penală. Așa fiind, sesizarea Senatului României din data de 08.04.2021 cu privire la aceleași fapte este contrară legii, Hotărârea Senatului nr. x/2021 neputând invalida hotărârea anterior pronunțată în cauză, prin care s-a decis să nu se ceară urmărirea penală a inculpatului A.

Examinând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, prin prisma motivelor de contestație invocate, cât și din oficiu, în limitele conferite de dispozițiile art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală, art. 281 din Codul de procedură penală (astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 302/2017 a instanței de contencios constituțional, publicată în M. Of. nr. 566 din 17.07.2017) și art. 282 alin. (2) din Codul de procedură penală (având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 554/19.09.2017, publicată în M. Of. nr. 1013 din 21.12.2017), Înalta Curte, Completul de 2 judecători, apreciază nefondate contestaţia formulată, pentru următoarele considerente:

Prioritar, judecătorul de cameră preliminară reține limitele și specificul obiectului procedurii de faţă, astfel cum sunt definite explicit în cuprinsul dispoziţiilor art. 342 din Codul de procedură penală, normă care statuează asupra prerogativelor judecătorului de a verifica, după trimiterea în judecată, chestiuni punctuale, enumerate limitativ, respectiv: competenţa instanţei sesizate prin rechizitoriu, legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Analizând în aceste coordonate de principiu contestația formulată, printre alții, și de inculpatul A împotriva încheierii penale nr. x din data de 23 noiembrie 2021, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secția penală, în dosarul nr. x/1/2021/a1, Înalta Curte, Completul de 2 judecători, reține următoarele:

Printre altele, Înalta Curte reține că începerea urmăririi penale are loc, inițial, exclusiv cu privire la faptă, dispoziția prevăzută de art. 305 alin. (1) din Codul de procedură penală având un caracter imperativ și fiind aplicabilă chiar și în ipoteza în care în cuprinsul sesizării este indicată și identitatea presupusului făptuitor.

Astfel, urmărirea penală se va putea începe in rem fără îndeplinirea vreunei condiţii speciale şi, în măsura în care probatoriul administrat conduce la suspiciunea că o anumită persoană s-ar face vinovată de comiterea acesteia, pentru continuarea urmăririi penale asupra persoanei identificate, va trebui îndeplinită condiţia sau obţinută autorizaţia, în sensul celor prevăzute de art. 305 alin. (4) din Codul de procedură penală.

Cu alte cuvinte, necesitatea obţinerii unei autorizaţii prealabile (cazul de față) sau a îndeplinirii unei condiţii prealabile vizează ipoteza în care se dispune efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de o astfel de persoană, de vreme ce respectiva autorizaţie ori condiţie prealabilă are caracter personal, respectiv este legată de calitatea personală pe care făptuitorul o avea la momentul săvârşirii faptei ori o are în momentul cercetărilor.

Examinând în aceste coordonate succesiunea actelor de urmărire penală efectuate în cauză, se rețin, în esență, următoarele:

La data de 06.06.2019, a fost înregistrat pe rolul Direcției Naționale Anticorupție, Secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție, sub numărul x/P/2019, procesul-verbal de sesizare din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr.78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal și fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal, iar procurorul de caz a dispus, la aceeași dată, începerea urmăririi penale in rem, în temeiul art. 305 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală.

La data de 04.07.2019, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiție a sesizat Senatul României, în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin. (2) din Constituția României, pentru formularea cererii de începere a urmăririi penale faţă de numitul A, senator, fost ministru al Sănătăţii în perioada ianuarie 2017 - ianuarie 2018, pentru faptele care fac obiectul dosarului x/P/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, Secţia de combaterea infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie.

Prin hotărârea nr. x din 23.09.2019, publicată în Monitorul Oficial nr. x din 24.09.2019, Senatul României a hotărât să nu ceară urmărirea penală a senatorului A, fost ministru al Sănătății în perioada ianuarie 2017 - ianuarie 2018, pentru faptele care fac obiectul dosarului nr. x/P/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție.

La data de 17.12.2019, dosarul nr. x/P/2019 a fost reînregistrat la nivelul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Secţia de Combatere a Corupţiei sub nr. x/P/2019.

La data de 02.11.2020, în cadrul dosarului nr. x/P/2019, a fost înregistrat procesul verbal de sesizare din oficiu cu privire la săvârșirea a trei infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 322 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal.

Prin ordonanța nr. x/P/2019 din data de 02.11.2020, procurorul de caz a dispus extinderea urmăririi penale in rem cu privire la săvârșirea a trei infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal.

Prin ordonanța nr. x/P/2019 din data de 03.11.2020, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Secția de combatere a corupției, a dispus următoarele:

- extinderea urmăririi penale in rem pentru infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr.78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din Codul penal, faptă ce constituie un alt act material al infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr.78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale prin ordonanța nr. x/P/2019 din data de 06.06.2019.

- extinderea urmăririi penale in rem pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 din Codul penal, faptă ce constituie un alt act material al infracțiunii de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin.(1) din Codul penal, pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale prin ordonanța nr. x/P/2019 din data de 06.06.2019.

Prin adresa nr. x/C/2021 din data de 07.04.2021, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, a solicitat Parlamentului României – Senat declanșarea procedurilor pentru obținerea avizului necesar urmăririi penale față de numitul A, pentru săvârșirea infracţiunilor de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal (12 acte materiale), fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal (12 acte materiale) şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 din Codul penal (trei infracțiuni), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal, susținând că se impune efectuarea unor acte de urmărire penală pentru stabilirea corectă și completă a situației de fapt vizând presupusa săvârșire a infracțiunilor anterior referite, având în vedere că din probele administrate în cauză au mai rezultat date şi indicii rezonabile în sensul că numitul A a mai săvârșit şi alte fapte în legătură cu cele pentru care s-a solicitat inițial avizul de începere a urmăririi penale.

La data de 21.04.2021, Senatul României a adoptat hotărârea nr. x/21.04.2021 (publicată în Monitorul Oficial nr. x/21.04.2021) privind cererea de urmărire penală a domnului senator A, fost ministru al sănătăţii, prin care „Senatul cere urmărirea penală a domnului senator A, fost ministru al sănătăţii în perioada februarie 2017 - ianuarie 2018, pentru faptele care fac obiectul Dosarului nr. x/P/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Secţia de combatere a corupţiei”.

Prin adresa nr. x/C/2021 din 23.04.2021, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a transmis copia hotărârii Parlamentului României – Senat, nr. x/21.04.2021 având ca obiect cererea de efectuare a urmăririi penale faţă de A, fost ministru al sănătății, membru al Senatului României, pentru faptele care fac obiectul dosarului nr. x/P/2019.

Prin ordonanța nr. x/P/2019 din data de 26.04.2021, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Secția de combatere a corupției, a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale, printre alții, față de suspectul A, pentru săvârşirea infracțiunilor de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 alin.(1) din Codul penal, cu aplicarea art.35 alin.(1) din Codul penal (12 acte materiale), fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de 321 din Codul penal, cu aplicarea art.35 alin.(1) din Codul penal (12 acte materiale) şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 din Codul penal (trei infracțiuni), toate cu aplicarea art.38 alin.(1) din Codul penal.

Prin ordonanța nr. x/P/2019 din data de 31.05.2021, aceeași unitate de parchet a dispus, printre altele:

- punerea în mișcare a acțiunii penale față de suspectul A, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 alin.(1) din Codul penal, cu aplicarea art.35 alin.(1) din Codul penal (12 acte materiale), fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de 321 din Codul penal, cu aplicarea art.35 alin.(1) din Codul penal (12 acte materiale) şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.322 din Codul penal (trei infracțiuni), toate cu aplicarea art.38 alin.(1) din Codul penal.

Examinând actele și lucrările aflate la dosar în contextul acestor observații de principiu, Înalta Curte reține că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Secția de combatere a corupției, a dispus efectuarea în continuare a urmării penale față de contestatorul A prin ordonanța nr.x/P/2019 din data de 26.04.2021, respectiv ulterior adoptării hotărârii nr. x/21.04.2021 de către Senatul României, publicată în Monitorul Oficial nr. x/21.04.2021, prin care s-a cerut urmărirea penală a acestui inculpat, senator, fost ministru al sănătăţii în perioada februarie 2017 - ianuarie 2018, pentru faptele care fac obiectul dosarului nr. x/P/2019 al unității de parchet menționate.

Așadar, anterior datei de 26.04.2021 urmărirea penală a avut loc exclusiv cu privire la faptă (in rem), pentru care nu era necesară obţinerea unei autorizaţii prealabile, hotărârea Senatului României nr. x din 23.09.2019, publicată în Monitorul Oficial nr. x din 24.09.2019, producându-şi pe deplin efectul până la data de 21.04.2021, când Senatul României a adoptat hotărârea nr. x/21.04.2021 (publicată în Monitorul Oficial nr. x/21.04.2021) prin care a cerut urmărirea penală a inculpatului.

Se constată, de astfel, că în mod corect a reţinut prima instanţă că nu există nicio normă internă sau convenţională care să interzică procurorului de caz să efectueze acte de cercetare cu privire la faptă sau cu privire la alţi făptuitori pentru care nu este necesară îndeplinirea vreunei condiţii de procedibilitate, cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut în art. 285 alin. (1) teza I din Codul de procedură penală că obiectul urmăririi penale constă tocmai în strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor.

Înalta Curtea reamintește art. 12 din Legea nr. 115/1999, republicată, care transpune art. 109 din Constituție, trebuie avut în vedere exclusiv ca un impediment pentru continuarea urmăririi penale cu privire la o anumită persoană, nu și pentru începerea ei cu privire la faptă sau cu privire la alţi făptuitori pentru care nu este necesară îndeplinirea vreunei condiţii de procedibilitate.

Ca atare, în ceea ce privește desfășurarea urmăririi penale, se constată că au fost respectate prevederile legale care reglementează succesiunea efectuării actelor de urmărire penală, de la sesizare, ordonanțe de începere a urmăririi penale in rem, de continuare a urmăririi penale in personam, până la ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, care corespund exigențelor de formă.

Pentru considerentele astfel expuse, Înalta Curte, Completul de 2 judecători, apreciază încheierea atacată ca fiind legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art. 347 și art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, a respins, ca nefondate, contestațiile formulate, printre alții, și de inculpatul A împotriva încheierii penale nr. x din data de 23 noiembrie 2021, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secția penală, în dosarul nr. x/1/2021/a1.